Decizie nr. 686 din 10 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elveţiei, 1994.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece "nu dau posibilitatea şi nu creează cadrul legal necesar efectuării unor investigaţii şi tratamente în bune condiţii pentru menţinerea vieţii şi integrităţii fizice". Se arată că, în speţă, "deşi actele şi lucrările dosarului arată probleme de sănătate ce pot avea consecinţe deosebite în viitor, lipsind totodată investigaţiile specifice unor afecţiuni acuzate de natură canceroasă, textul de lege nu dă posibilitatea întreruperii executării pedepsei în vederea investigării şi tratării în bune condiţii" şi, ca urmare, se încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii. Totodată, se susţine că textele de lege criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi, creând o discriminare între "condamnaţii nedefinitiv a căror sănătate pune semne de întrebare" şi condamnaţii definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de altă parte.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi, apreciază că textele de lege criticate nu creează privilegii sau discriminări. Totodată, consideră că acestea nu încalcă dreptul la viaţă şi la ocrotirea sănătăţii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi pe cele privind ocrotirea sănătăţii. Se apreciază că celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, păstrându-se însă substanţa reglementării legale supuse controlului. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:

a)când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;";

–Art. 455 (Cazurile de întrerupere): "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol.

Dispoziţiile art. 453^1 şi art. 454 alin. 1^1 şi 1^2 se aplică în mod corespunzător."

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantării dreptului condamnaţilor la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sănătăţii. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale cărui dispoziţii se regăsesc în art. 22 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Franţei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenţa Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul că în condiţii de o gravitate particulară ne putem găsi în situaţii în care buna administrare a justiţiei penale cere ca măsuri de natură umanitară să fie luate pentru a le contracara. Starea de sănătate, vârsta şi handicapul unei persoane constituie situaţii în legătură cu care se poate pune în discuţie capacitatea unei persoane de a suporta condiţiile de detenţie, prin raportare la art. 3 din Convenţie. În aceeaşi jurisprudenţă, Curtea a mai statuat că, chiar dacă nu se poate spune că există o obligaţie generală a statului de a elibera un deţinut pe motive de sănătate, art. 3 din Convenţie impune, în orice caz, statului obligaţia de a proteja integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, aşa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul excepţiei dau expresie tocmai preocupării legiuitorului de a asigura măsuri de natură umanitară care să contracareze situaţiile în care, din motive de sănătate, condiţiile de detenţie nu pot fi suportate de către persoana condamnată.

Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica în sensul că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei încalcă egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnaţilor la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

De altfel, autorul excepţiei, nemulţumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauză, precum şi de soluţionarea de către instanţa de fond a cererii sale, solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementării posibilităţii întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă şi pentru efectuarea "investigării şi a tratării în bune condiţii". Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta