Hotărâre nr. 250 din 8 mai 1992 (republicată) (actualizata)

*)Republicată în temeiul art. III din Hotărârea Guvernului nr. 314 din 9 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 17 mai 1995.

Hotărârea Guvernului nr. 250 din 8 mai 1992 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 17 mai 1992 şi a mai fost modificata prin Hotărârea Guvernului nr. 578 din 22 septembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 12 octombrie 1992.

**)Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 13 iunie 1995. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data de 30 august 1995, cu modificările şi completările aduse de ORDONANTA nr. 29 din 18 august 1995.

Capitolul 1Concediul de odihnă

Articolul 1

(1)Salariaţii din administratia publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă platit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucratoare, în raport cu vechimea lor în munca, după cum urmeaza:

Vechimea în munca Durata concediului

----------------- ------------------

–până la 10 ani 21 zile lucratoare

–peste 10 ani 25 zile lucratoare

(2)Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitatile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă platit, cu o durată de 18-25 zile lucratoare, în raport cu vechimea în munca, după cum urmeaza:

Vechimea în munca Durata concediului

----------------- ------------------

–până la 5 ani 18 zile lucratoare

–între 5 şi 15 ani 21 zile lucratoare

–peste 15 ani 25 zile lucratoare

(3)Pentru tinerii în vârsta de până la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 zile lucratoare. La stabilirea duratei concediului de odihnă se ia în considerare vârsta pe care acesti tineri au avut-o la data de 1 ianuarie din anul calendaristic respectiv.

(4)Personalul din activitatea de cercetare stiintifica atestat, incadrat în unitatile bugetare, are dreptul la un concediu de odihnă platit, stabilit în raport cu vechimea în munca, după cum urmeaza:

–24 zile lucratoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de până la 5 ani;

–26 zile lucratoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de 5-15 ani;

–28 zile lucratoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de peste 15 ani;

Articolul 2

Salariaţii care sunt incadrati în posturi cu fractiuni de norma (4 sau 6 ore pe zi) au dreptul al concediu de odihnă cu durata integrală stabilita potrivit art. 1, corespunzător vechimii în munca.

Articolul 3

(1)Salariaţii care indeplinesc prin cumul, pe linga functia de baza, cu o norma întreaga, o alta functie, au dreptul la concediul de odihnă platit numai de la unitatea în care au functia de baza. Unitatea în care salariaţii cumuleaza le va acorda, la cerere, un concediu fără plata pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealalta unitate.

(2)Salariaţii care sunt incadrati cu jumătate de norma la doua unităţi au dreptul la concediu de odihnă la ambele unităţi, proportional cu timpul lucrat.

(3)Salariaţii care cumuleaza, la unităţi diferite, fractiuni de norma care depasesc o norma întreaga, îşi aleg unitatile de la care beneficiaza de concediu de odihnă, în asa fel incit drepturile cuvenite potrivit acestuia sa nu depăşească pe cele cuvenite salariatilor incadrati cu o norma întreaga.

Articolul 4

(1)Vechimea în munca ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihnă este aceea pe care salariaţii o implinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă concediul, stabilita potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa sociala.

(2)Pentru salariaţii care se încadrează în munca în timpul anului, durata concediului de odihnă se va stabili proportional cu perioada lucrata de la încadrare la sfirsitul anului calendaristic respectiv, în raport cu vechimea în munca stabilita potrivit alin. (1).

Articolul 5

(1)Salariaţii care au lipsit de la serviciu intregul an calendaristic, fiind în concediu medical sau în concedii fără plata acordate potrivit art. 25 alin. (3), nu au dreptul la concediul de odihnă pentru acel an.

(2)În cazul în care perioadele de concedii medicale şi de concedii fără plata prevăzute la art. 25 alin. (3), insumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au intins pe 2 sau mai mulţi ani calendaristici consecutivi, salariaţii au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reinceperii activităţii, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a ivit lipsa de la serviciu pentru motivele prevăzute la alin. (1).

Articolul 6

(1)Concediul de odihnă se efectueaza în fiecare an calendaristic, integral sau fractionat.

(2)Concediul de odihnă poate fi fractionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fractiuni sa nu fie mai mica de 15 zile lucratoare.

Articolul 7

(1)Pe durata concediului de odihnă, salariaţii au dreptul la o indemnizatie calculată în raport cu numărul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime şi, după caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecarei luni calendaristice în care se efectueaza zilele de concediu de odihnă.

(2)Media zilnica a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabileste în raport cu numărul zilelor lucratoare din fiecare luna în care se efectueaza zilele de concediu.

(3)Pentru salariaţii incadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihnă se calculeaza avindu-se în vedere veniturile prevăzute la alin. (1), cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau în calcul.

(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi în cazul efectuării concediului restant din anul 1991. (5) Indemnizatia de concediu de odihnă se plateste cu cel puţin 5 zile inaintea plecarii în concediu.

Articolul 8

(1)Conducerea unităţii are obligaţia sa ia masurile necesare pentru ca salariaţii să efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihnă la care au dreptul.

(2)Abrogat.

(3)Abrogat.

Alin. (2) şi (3) ale art. 8 au fost abrogate de art. 4 din ORDONANTA nr. 29 din 18 august 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 200 din 30 august 1995.

Articolul 9

(1)Programarea concediilor de odihnă se va face la sfirsitul anului, pentru anul următor, de către conducerea unităţii, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentantilor salariatilor.

(2)La programarea concediilor de odihnă ale salariatilor, conducerea unităţii va tine seama, în măsura în care este posibil, şi de specificul activităţii celuilalt sot.

Articolul 10

(1)Programarea concediilor de odihnă va fi modificata, la cererea salariatului, în urmatoarele cazuri:

a)salariatul se afla în concediu medical;

b)salariata cere concediu de odihnă înainte sau în continuarea concediului de maternitate;

c)salariatul este chemat sa indeplineasca indatoriri publice;

d)salariatul este chemat sa satisfaca obligaţii militare, altele decit serviciul militar în termen;

e)salariatul urmeaza sau trebuie să urmeze un curs de calificare, recalificare, perfectionare sau specializare, în tara ori în strainatate;

f)salariatul are recomandare medicală pentru a urma un tratament intr-o statiune balneoclimaterica, caz în care data începerii concediului de odihnă va fi ce indicată în recomandarea medicală;

g)salariata se afla în concediu platit pentru ingrijirea copilului în vârsta de până la 1 an.

(2)Programarea concediului de odihnă poate fi modificata de conducerea unităţii, dacă salariatul solicita acest lucru.

Articolul 11

(1)Dacă în timpul concediului de odihnă intervine una dintre situaţiile menţionate la art. 10 alin. (1) lit. a), c), d) şi e), efectuarea acestuia se intrerupe.

(2)Efectuarea concediului de odihnă se intrerupe în cazul în care salariata intră în concediu pentru maternitate, precum şi în cazul în care salariatul este rechemat, prin dispoziţia scrisa a conducerii unităţii, numai pentru nevoi de serviciu neprevazute, care fac necesară prezenta salariatului în unitate. În situaţia rechemarii, cei în cauza au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în alta localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestatia de care nu au mai putut beneficia din cauza rechemarii.

(3)Pentru cazurile de intrerupere a concediului, menţionate la alin. (1) şi (2), salariaţii au dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au incetat situaţiile respective sau, când aceasta nu este posibila, la data stabilita printr-o noua programare în cadrul aceluiasi an calendaristic.

Articolul 12

(1)În cazul în care concediul inceput la o anumita data este intrerupt, indemnizatia nu se restituie. În aceasta situaţie se va proceda la regularizarea plăţilor în raport cu indemnizatia de concediu aferenta zilelor de concediu neefectuat şi cu salariul cuvenit salariatului pentru perioada lucrata după intreruperea concediului, sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz, potrivit legii.

(1)La data programata pentru efectuarea părţii restante a concediului de odihnă se acordă salariatului indemnizatia de concediu cuvenita pentru aceasta parte, în condiţiile prezentei hotărâri.

Articolul 13

(1)Concediul de odihnă cuvenit salariatilor detasati la unele unităţi se acordă de unitatile la care acestia îşi desfăşoară activitatea.

(2)Salariaţii detasati la o alta unitate având sediul în alta localitate au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus şi intors, din localitatea unde sunt detasati în localitatea unde se afla unitatea la care sunt angajaţi, pentru cazul în care concediul se efectueaza în timpul detaşării.

Articolul 14

(1)În cazul în care, după ce salariatul a efectuat concediul de odihnă, contractul sau de muncă a incetat din motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. i), j), k), l) şi art. 135 din Codul muncii, acesta este obligat sa restituie unităţii partea din indemnizatia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a)salariatilor care au desfacute contractele de muncă în baza art. 135 din Codul muncii, din cauza stării sănătăţii, constatata prin certificat medical, iar unitate nu le-a putut oferi o alta munca corespunzătoare stării sănătăţii şi calificarii profesionale;

b)femeilor care au desfacute contractele de muncă în baza art. 135 din Codul muncii, pentru cresterea şi ingrijirea copilului în vârsta de până la 7 ani;

c)salariatilor pentru care, după desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, a intervenit achitarea, anularea urmaririi penale sau încetarea procesului penal ori a urmaririi penale.

(3)Concediul de odihnă neacordat salariatilor transferati, de către unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati. Indemnizatia de concediu va fi suportata de către cele doua unităţi, proportional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv; în acelasi mod se va proceda şi în cazul în care concediul de odihnă a fost efectuat înainte de transferare.

Articolul 15

(1)Concediile de odihnă neefectuate, cuvenite salariatilor cărora le-a incetat contractul de muncă, vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sunt egale cu indemnizatia de concediu aferenta perioadei efectiv lucrate.

(2)Au dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă cuvenit pentru perioada lucrata de la inceputul anului calendaristic şi salariaţii chemati să-şi satisfaca serviciul militar în termen.

(3)În cazul decesului salariatului, suma reprezentind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se va acorda membrilor săi de familie- sot, copii, parinti.

Articolul 16

Orice convenţie prin care se renunta în total sau în parte la dreptul la concediu de odihnă este interzisa.

Articolul 17

Modul de efectuare a concediului de odihnă cuvenit personalului didactic se va stabili de Ministerul Învăţământului, iar pentru personalul trimis în misiune permanenta în strainatate, de către Ministerul Afacerilor Externe.

Capitolul 2Concediul de odihnă suplimentar

Articolul 18

(1)În afara concediului de odihnă, prevăzut la art. 1, salariaţii din administratia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitatile bugetare, care presteaza muncii grele, periculoase sau vatamatoare, ori lucreaza în locuri de muncă în care exista astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsa între 3-10 zile lucratoare.

(2)Salariaţii nevazatori şi cei incadrati în grade de invaliditate beneficiaza de drepturile de concediu de odihnă suplimentar prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariatilor.

(3)Concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din aceasta hotărâre se cumuleaza cu cele stabilite la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2) din prezentul articol.

Articolul 19

Stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi a locurilor de muncă pentru care se acordă concediu de odihnă suplimentar, precum şi existenta condiţiilor de muncă vatamatoare, grele sau periculoase se fac potrivit prevederilor art. 2 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1991.

Articolul 20

În cazul în care salariatul, potrivit programarii, a efectuat integral concediul de odihnă suplimentar cuvenit şi ulterior, în cursul aceluiasi an calendaristic pentru care a primit acel concediu suplimentar, nu mai lucreaza în condiţii deosebite, nu este obligat sa restituie unităţii cota-parte din indemnizatia primita, aferenta timpului nelucrat din acel an calendaristic.

Articolul 21

(1)În baza criteriilor şi a determinarilor facute în condiţiile art. 19, durata efectiva a concediului suplimentar de odihnă se aproba după cum urmeaza:

–de ministrii sau de conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu avizul Ministerului Muncii şi Protectiei Sociale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi din unitatile subordonate;

–de prefectul judeţului, cu avizul Departamentului pentru Administratia Publică Locala, pentru salariaţii aparatului prefecturii;

–de consiliul judetean sau local, pentru salariaţii din serviciile publice judetene, respectiv locale, precum şi din unitatile subordonate;

–de consiliul de administratie al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul ministerului de resort, pentru salariaţii din aceste unităţi;

–de conducatorul instituţiilor publice bugetare neguvernamentale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi unitatile bugetare subordonate.

Articolul 22

Pentru salariaţii din ministere, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi din celelalte unităţi bugetare, trimisi sa lucreze în strainatate, în tari cu clima greu de suportat, durata efectiva a concediului de odihnă suplimentar, diferentiat pe tari şi zone geografice, se aproba, în limitele prevăzute de art. 18 alin. (1), de ministrii sau secretarii de stat, şefi ai departamentelor subordonate Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Muncii şi Protectiei Sociale.

Articolul 23

Prevederile cuprinse la cap. I din aceasta hotărâre se aplică în mod corespunzător şi salariatilor care beneficiaza de concedii de odihnă suplimentare.

Capitolul 3Concediul platit pentru evenimente familiale deosebite

Articolul 24

(1)În afara concediului de odihnă, salariaţii din administratia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitatile bugetare au dreptul la zile de concediu platit, în cazul urmatoarelor evenimente familiale deosebite:

a)căsătoria salariatului - 5 zile;

b)nasterea sau căsătoria unui copil - 3 zile;

c)decesul sotului sau al unei rude de până la gradul II a salariatului - 3 zile.

(2)Concediul platit, prevăzut la alin. (1), se acordă, la cererea solicitantului, de conducerea unităţii. Indemnizatiile cuvenite se stabilesc potrivit art. 7 alin. (1).

Capitolul 4Concediul fără plata

Articolul 25

(1)Salariaţii din administratia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitatile bugetare au dreptul la concedii fără plata, a caror durata însumată nu poate depăşi 90 de zile lucratoare anual, pentru rezolvarea urmatoarelor situaţii personale:

a)susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de invatamint superior, curs seral sau fără frecventa, a examenelor de an universitar, cit şi a examenului de diploma, pentru salariaţii care urmeaza o formă de invatamint superior, curs seral sau fără frecventa;

b)susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariatilor care nu beneficiaza de burse de doctorat;

c)prezentare la concurs în vederea ocuparii unui post în alta unitate.

(2)Salariaţii au dreptul la concedii fără plata, fără limita prevăzută la alin. (1), în urmatoarele situaţii:

a)ingrijirea copilului bolnav în vârsta de peste 3 ani, în perioada indicată în certificatul medical; în acest drept beneficiaza atit mama salariata, cit şi tatal salariat, dacă mama copilului nu beneficiaza, pentru aceleasi motive, de concediu fără plata;

b)tratamentul medical efectuat în strainatate pe durata recomandata de medic, dacă cel în cauza nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizatia pentru incapacitate temporara de muncă, precum şi pentru insotirea sotului sau, după caz, a sotiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, sora, parinte, pe timpul cit acestia se afla la tratament în strainatate - , în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.

(3)Concedii fără plata pot fi acordate şi pentru interese personale, altele decit cele prevăzute la alin. (1) şi (2), pe durate stabilite prin acordul părţilor.

Articolul 26

(1)Pe durata concediilor fără plata, persoanele respective îşi păstrează calitatea de salariat.

(2)Concediile fără plata acordate în condiţiile art. 25 alin. (1) lit. a) nu afectează vechimea în munca.

Capitolul 5Dispozitii finale

Articolul 27

Pe durata concediilor platite nu pot fi incadrate alte persoane, urmind ca sarcinile de serviciu ale titularilor posturilor să fie redistribuite.

Articolul 28

Pe durata concediilor fără plata mai mari de 30 de zile lucratoare se pot incadra alte persoane cu contracte de muncă pe durata determinata.