Decizie nr. 81 din 8 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Publiserv" - S.A. din Zalău în Dosarul nr. 1.419/84/2006 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, lichidator Vasile Nicorici, prin consilier juridic Oliviu Puie cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fiind reglementări anterioare revizuirii Constituţiei, contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Legea fundamentală, precum şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Întrucât, prin Decizia nr. 349/2003, Curtea Constituţională a reţinut că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ de constatare, apreciază că plângerea contravenţională ar trebui soluţionată de o instanţă de contencios administrativ, aşa cum este stabilită competenţa materială în cazul recursului. Oricum, instituirea unei alte proceduri de judecată, derogatorie de la normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, revine unei legi organice, şi nu unei legi de natură ordinară, cum sunt Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau Legea nr. 180/2002 de aprobare a ordonanţei criticate. În plus, menţionează că dreptul de acces la instanţă, conferit de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, presupune şi accesul la un tribunal specializat şi solicită, pentru toate aceste motive, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public menţionează că argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 359/2003 nu pot fi reiterate şi în cauza de faţă, situaţia fiind diferită. Mai mult decât atât, regimul juridic al contravenţiilor, reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, nu este supus legii organice, iar legiuitorul poate stabili, în temeiul atribuţiilor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, reguli de procedură diferite, în funcţie de diverse criterii, printre care şi natura şi gravitatea cauzei, astfel încât plângerea contravenţională să fie soluţionată în fond de judecătorie, iar în recurs de o instanţă specializată, respectiv secţia de contencios administrativ a tribunalului. Ca atare, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.419/84/2006, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Publiserv" - S.A. din Zalău într-un recurs împotriva unei sentinţe civile având ca obiect o plângere contravenţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din aceasta, precum şi dispoziţiilor speciale în materia recursului paralel instituite prin art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii în materie contravenţională revine judecătoriei. Totodată, prin Decizia nr. 349/2003, Curtea Constituţională a stabilit în mod expres că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ de constatare. Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, însă textul de lege criticat conţine norme de procedură derogatorii, fără a fi cuprins într-un act normativ de rang organic, aşa cum prevede norma constituţională invocată. Mai mult, prin dispoziţiile de lege supuse examinării, legiuitorul a instituit o "soluţie inedită în ceea ce priveşte recursul împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie, soluţionarea acestuia fiind dată în competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului". Aşadar, reglementând căile de atac în materie contravenţională, legea cadru în această materie - Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 - "consacră un sistem mixt în care judecata în fond are loc la instanţa de fond (judecătoria), iar soluţionarea recursului revine instanţei de contencios administrativ specializate".

În concluzie, solicită ca, prin decizia pe care o va pronunţa, Curtea Constituţională, în baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, să admită excepţia şi să constate că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 "nu mai sunt în vigoare, acestea fiind contrare art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din aceasta, precum şi dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Tribunalul Sălaj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În esenţă, arată că procesul-verbal contestat în speţă nu are atributele unui act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar singura modalitate de a se anula sau modifica procesul-verbal de contravenţie este aceea reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Aceasta deoarece ele nu contravin regulilor constituţionale consacrate de art. 126 alin. (6) teza întâi şi art. 52 din Legea fundamentală, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Totodată, textul de lege criticat conţine norme de procedură privind competenţa materială de soluţionare a plângerilor în materie contravenţională, ceea ce reprezintă opţiunea legiuitorului, aceasta fiind în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,

susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: "(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

În motivarea excepţiei autorul acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că argumentele formulate în susţinerea sa vizează, în esenţă, aspectul referitor la competenţa materială de soluţionare a plângerii contravenţionale, reglementată prin art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În opinia autorului, această competenţă ar trebui să revină unei instanţe specializate, astfel cum competenţa de soluţionare a recursului este atribuită secţiei de contencios administrativ a tribunalului, invocând în acest sens considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 349/2003, prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, precum şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cât priveşte referirile autorului excepţiei la argumentele expuse în Decizia nr. 349/2003, Curtea constată că prin această instanţă de contencios constituţional a stabilit că "persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege". S-a mai reţinut, cu acelaşi prilej, că "din punctul de vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată şi responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare". Or, aceasta nu poate duce la concluzia susţinută de autorul excepţiei că soluţionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii urmează regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004.

În legătură cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din ordonanţa criticată faţă de prevederile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea observă că, prin Decizia nr. 797 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat că textul legal examinat nu contravine normelor constituţionale invocate, arătând, cu acel prilej, că "prin reglementările criticate legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale". Mai mult, Curtea a reţinut că textul de lege atacat reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată.

Întrucât, faţă de considerentele şi soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă, cele reţinute cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii poate fi atacată cu recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege atacat faţă de prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Normele constituţionale invocate conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauza de faţă este criticată o ordonanţă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cărora legiferarea are loc numai prin lege organică. Totodată, aşa cum s-a arătat deja, actul normativ atacat pune la dispoziţia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber şi efectiv la justiţie.

Curtea constată, de asemenea, că invocarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Publiserv" - S.A. din Zalău în Dosarul nr. 1.419/84/2006 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta

Krupenschi