Decizie nr. 32 din 14 ianuarie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moineşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind că nu se justifică în condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.063/260/2009, Judecătoria Moineşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Diana Ioana Iordache într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, deşi necalificată în dreptul românesc ca fiind de natură penală, contravenţia este subsumată noţiunii de "acuzaţie în materie penală" potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impune respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi a prezumţiei de nevinovăţie. Susţine că se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât "poliţistul are o dublă calitate, de organ de constatare a contravenţiilor, ceea ce este normal, dar şi de instanţă de judecată (ilegală şi neconstituţională), care aplică direct sancţiunile". Precizează că "într-un timp comprimat la maxim din punct de vedere juridic nu îţi poţi face nicio apărare, nu poţi apela nici la expertiza unui apărător calificat şi nu este prevăzută şi nu se respectă nicio procedură de administrare, de apreciere şi de evaluare a probelor".

Judecătoria Moineşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale pe care îşi sprijină critica autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

–Art. 109 alin. (1): "Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care statuează obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - "Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei privitoare la nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie cu prilejul întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întrucât acesta nu reprezintă un act prin care se pronunţă un verdict definitiv de vinovăţie şi prin care se stabileşte răspunderea juridică a contravenientului, ci este un simplu act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor.

Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât textul de lege criticat dă expresie competenţei poliţistului rutier ca reprezentant al autorităţii publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, fără să constituie o intruziune în activitatea puterii judecătoreşti. Prin constarea contravenţiei şi aplicarea unei sancţiuni pentru săvârşirea acesteia, poliţistul rutier nu înfăptuieşte justiţia şi nu se substituie în niciun fel instanţelor judecătoreşti, ci doar face aplicarea unor dispoziţii prin care legiuitorul, în considerarea pericolului social al unor fapte, le-a reglementat ca fiind contravenţii şi pentru care a stabilit sancţiuni corespunzătoare. În plus, măsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor de judecată, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 214 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la durata prea scurtă a termenelor procedurale ce trebuie respectate în cadrul procesului al cărui obiect îl constituie soluţionarea plângerii contravenţionale, Curtea constată că nu are relevanţă în cauză, instanţa de contencios constituţional fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care stabileşte autoritatea care are competenţa de a constata săvârşirea contravenţiilor şi de a aplica sancţiunile corespunzătoare. Or, acest text de lege este incident exclusiv în etapa administrativă, anterior celei jurisdicţionale cu privire la care ar putea fi, eventual, invocate critici referitoare la caracterul nerezonabil al termenelor, în condiţiile art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moineşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu