Decizie nr. 782 din 12 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta reiterează argumentele prezentate în motivarea scrisă, precizând, mai întâi, că Decizia nr. 906/2007 pronunţată de Curtea Constituţională în aceeaşi materie nu poate fi invocată în cauză, deoarece soluţia a fost de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, deci fără o examinare a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 12 alin. (6) din Legea nr. 33/2007. În esenţă, arată că textul de lege criticat afectează dreptul de a fi ales prin condiţia impusă candidatului independent pentru România la alegerea Parlamentului European de a depune la Biroul Electoral Central, în vederea acceptării candidaturii sale, lista cu cel puţin 100.000 de semnături ale susţinătorilor cu drept de vot. Candidatul independent este net defavorizat în cursa pentru alegeri faţă de candidatul aflat pe lista unui partid politic, care beneficiază de sprijinul logistic şi financiar al partidului şi căruia îi este necesar un număr mai mic de 5.000 de semnături de adeziune, deoarece o asemenea listă trebuie însoţită de un număr de cel puţin 200.000 de semnături, iar numărul maxim al candidaţilor propuşi de acelaşi partid politic este de 43. În aceste condiţii, apreciază că cerinţa stabilită de art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 "împinge la corupţie" prin uzitarea unor metode frauduloase de colectare a numărului de semnături impus de lege. Şansele reale ale candidatului independent au fost cu mult diminuate şi prin aceea că modelul listei susţinătorilor a fost stabilit de Guvern prin hotărâre adoptată cu mai puţin de 30 de zile înainte de data de referinţă a alegerilor. Mai arată autoarea excepţiei că România este singurul stat din Uniunea Europeană în care este necesar un număr atât de mare de semnături pentru ca un candidat independent să aibă acces la procedura alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru toate cele susţinute, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, unul prin care face vorbire despre Decizia nr. 906/2007 a Curţii Constituţionale şi altul prin care se prezintă comparativ legile electorale pentru alegerile în Parlamentul European ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, sub aspectul condiţiei depunerii listei de semnături aplicabile atât candidaţilor independenţi, cât şi celor aparţinând unui partid politic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, oricât de anevoioasă ar părea situaţia candidatului independent în cursa alegerilor pentru Parlamentul European, totuşi nu se poate admite neconstituţionalitatea textului legal criticat, având în vedere, în primul rând, faptul că acesta nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea a candidatului propus pe listă de un partid politic. Art. 16 din Constituţie, invocat, se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi nu între cetăţeni şi persoane juridice, cum sunt partidele politice. Totodată, exercitarea dreptului de a fi ales presupune intervenţia statului în planul dreptului pozitiv, în sensul reglementării prin lege organică a condiţiilor concrete de realizare efectivă a dreptului, de natură să reflecte opţiunea legiuitorului în privinţa sistemului electoral naţional. În plus, din natura criticilor de neconstituţionalitate formulate se observă tendinţa de modificare a reglementării examinate, ceea ce este inadmisibil, fiind în contradicţie cu prevederile art. 61 din Legea fundamentală şi ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În consecinţă, pune concluzii de respingere a excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.673/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela într-un recurs formulat împotriva unei sentinţe civile de respingere a unei contestaţii privind decizia Biroului Electoral Central de respingere a candidaturii sale pentru alegerile din România pentru Parlamentul European.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi prin aceea că impune candidatului independent care doreşte să participe individual la alegerile pentru Parlamentul European condiţia ca acesta să prezinte o listă cu cel puţin 100.000 de semnături ale susţinătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat înscris pe listele unui partid politic nu îi sunt necesare decât aproximativ 5.000 de semnături, având în vedere că pe lista unui partid politic poate fi înscris un număr de maxim 43 de candidaţi, iar respectivul partid trebuie să prezinte liste cuprinzând semnăturile a cel puţin 200.000 de susţinători. Comparând cele două categorii de candidaţi, sub aspectul numărului de semnături ale susţinătorilor necesar spre a putea participa la alegerile pentru Parlamentul European, discriminarea operată de legea criticată este evidentă, cu atât mai mult cu cât candidatul înscris pe lista unui partid politic beneficiază şi de sprijinul financiar şi logistic al acelui partid, dar şi de subvenţii de la bugetul de stat, potrivit art. 3 din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Se mai arată că operaţiunea de strângere a semnăturilor susţinătorilor este practic imposibilă pentru candidatul independent, deoarece tipul de formulare pentru listele de susţinători a fost modificat de Guvern cu doar 30 de zile înaintea termenului-limită de depunere a candidaturilor. Discriminarea negativă pe care legea criticată o operează în privinţa candidatului independent faţă de cel aparţinând unui partid politic are drept consecinţă golirea de conţinut a dreptului de a fi ales, respectiv a dreptului de a fi ales în Parlamentul European, garantate de Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că dispoziţiile legale criticate stabilesc diferenţiat numărul de susţinători ai candidaţilor propuşi de un partid politic şi cei ai candidatului independent, având în vedere regimul special al fiecăreia dintre cele două categorii de candidaţi, fără ca prin aceasta să fie încălcată vreuna dintre normele constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu conţin prevederi de natură să aducă atingere principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări. Acestea conţin condiţii de eligibilitate suplimentare celor cuprinse la art. 37 şi art. 16 alin. (3) din legea fundamentală, pe care legiuitorul le-a reglementat în scopul stabilirii unor limite pentru prevenirea exercitării abuzive a drepturilor electorale şi pentru a candida şi a fi ales un candidat care se bucură de o anumită susţinere şi minimă credibilitate din partea populaţiei cu drept de vot din circumscripţia pentru care candidează, la fel cum şi candidaţii propuşi de partidele politice beneficiază de susţinerea partidului pe a cărui listă candidează. Prin urmare, câtă vreme o persoană nu îndeplineşte condiţiile legale de eligibilitate stabilite pentru acceptarea candidaturii sale, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 şi 38 din Constituţie, în condiţiile în care art. 16 alin. (3) din aceasta stabileşte că "funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii (...)". În plus, Guvernul apreciază că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituţionale. Acestea nu fac decât să transpună în planul legii organice ceea ce dispun art. 16 şi 38 din Constituţie, invocate, care lasă la nivelul de reglementare a legii stabilirea condiţiilor în care urmează să fie exercitate drepturile electorale. În consecinţă, instituirea unui număr de semnături necesar înscrierii unui candidat la alegerile parlamentare europene reprezintă o garanţie a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfăşurare şi finalizarea procesului electoral, dar exprimă şi cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă. Se arată totodată că situaţia candidaţilor independenţi în alegeri este obiectiv diferită de cea a candidaţilor susţinuţi de un partid politic, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii de tratament juridic. Este invocată, în sensul celor susţinute, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu hotărârile nr. 37/1996 şi nr. 71/1996, prin care s-a reţinut, în esenţă, că alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin lege, inclusiv deci a condiţiilor stabilite pentru depunerea candidaturii, ceea ce nu este de natură să vină în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, introduse prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

Art. 12^1 alin. (1): "(1) Poate candida ca independent cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători. Cererea de admitere a candidaturii independente se depune la Biroul Electoral Central, în 4 exemplare, însoţită de un exemplar al listei de susţinători, cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua de referinţă."

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor fundamentale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Dispoziţiile art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European instituie pentru cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care doreşte să candideze la alegerile pentru Parlamentul European condiţia depunerii la Biroul Electoral Central a listei cuprinzând semnăturile a cel puţin 100.000 de alegători, alături de cererea sa de admitere a candidaturii independente. Aşadar, textul de lege stabileşte în mod expres o cerinţă suplimentară dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37, respectiv art. 38 din Constituţie, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, este de natură a încălca tocmai acest drept fundamental, precum şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, având în vedere că pentru cei maxim 43 de candidaţi aflaţi pe lista unui partid politic legea instituie un număr total de numai 200.000 de semnături ale susţinătorilor cu drept de vot.

Curtea constată că dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie, pentru alegerile privind Camera Deputaţilor, Senat, respectiv pentru funcţia de Preşedinte al României şi care, raportat la alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea fundamentală, stabileşte la nivel constituţional vocaţia de a fi ales a oricărui cetăţean cu drept de vot care îndeplineşte totodată condiţiile stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituţie, adică are cetăţenia română şi domiciliul în ţară, şi căruia nu îi este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală. Alin. 2 al aceluiaşi art. 37 stabileşte condiţiile de vârstă pe care candidaţii trebuie să le îndeplinească, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevăzute în text, respectiv pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României. Art. 16, consacrat principiului egalităţii în drepturi, completează cadrul constituţional ce configurează dreptul de a fi ales în sensul că la alin. (3) legiuitorul constituant a prevăzut expres faptul că "funcţiile şi demnităţile publice (...) pot fi ocupate, în condiţiile legii, (...)", în acest context fiind garantată şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea unor astfel de funcţii şi demnităţi.

Sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică, astfel că Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, criticată, reprezintă expresia normei constituţionale indicate şi totodată opţiunea legiuitorului în materie. Aşadar, prevederile acestui act normativ se circumscriu cadrului constituţional general configurat de art. 37 şi 38 din Legea fundamentală şi reglementează, la nivelul legii organice, condiţiile de desfăşurare a alegerii membrilor din România în Parlamentul European, ca modalitate concretă de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales.

Or, premisa normei juridice stabilite de art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 o constituie tocmai condiţia generală, constituţională, potrivit căreia candidatul independent la alegerile pentru Parlamentul European trebuie mai întâi să fie titularul dreptului subiectiv de a fi ales, deci se presupune că are vocaţia exercitării acestui drept, urmând ca, pentru exercitarea în concret a dreptului, să îndeplinească cerinţa suplimentară de depunere la Biroul Electoral Central a listei cu semnăturile a cel puţin 100.000 de alegători, alături de cererea de admitere a candidaturii sale şi alte acte necesare. O astfel de condiţie suplimentară nu vine în contradicţie cu dreptul de a fi ales, invocat de autoarea excepţiei, de vreme ce existenţa acestui drept este o condiţie preliminară, sine qua non, fără de care accesul la întreaga procedură electorală este imposibil. Totodată, condiţia legală privind depunerea listei cu cel puţin 100.000 de semnături ale susţinătorilor cu drept de vot nu are efectul golirii de conţinut a dreptului de a fi ales, cum susţine autoarea excepţiei. Trăsătura esenţială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinţei politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ european.

De altfel, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996 şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996, că, deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoană ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, totuşi alegerile (pentru funcţia de Preşedinte al României) pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale (instituite prin Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României) adoptate în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa prevăzută de art. 3 alin. (2) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă, având adeziunea a cel puţin 100.000 de susţinători, constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional al contestatorului de a fi ales.

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 şi sub aspectul încălcării principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie, considerând că sunt privilegiaţi candidaţii aflaţi pe lista unui partid politic, care, deşi beneficiază de sprijinul logistic şi financiar al acestuia, trebuie să depună o listă cu minimum 200.000 de semnături ale susţinătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat independent i se cer cel puţin 100.000 de semnături, el fiind în mod evident dezavantajat.

Curtea nu poate reţine nici aceste critici de neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, "principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi presupune egalitatea de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile, după cum impune şi aplicarea unui tratament juridic diferit, pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil" (Decizia nr. 1.228 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008).

Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, "membrii din România în Parlamentul European se aleg pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente." Participanţii la alegeri sunt, pe de o parte, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale şi, pe de altă parte, candidaţii independenţi ce au calitatea de persoane eligibile comunitar, adică orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales pentru Parlamentul European, având domiciliul sau reşedinţa în România, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 33/2007. În rândul competitorilor electorali comunitari se remarcă, aşadar, două categorii distincte de participanţi, diferite sub aspectul regimului juridic aplicabil, reprezentate de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale şi persoanele fizice - candidaţii independenţi. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat, consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi nu egalitatea între persoane fizice, pe de o parte, şi persoane juridice, pe de altă parte. Ar fi contrar înseşi normei fundamentale invocate să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi