Decizie nr. 369 din 26 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Alexandru T. Iliescu în Dosarul nr. 2.463/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 708D/2013 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciind că nu se impune reconsiderarea celor statuate deja de Curtea Constituţională în acest sens, prin Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 1 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.463/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Alexandru T. Iliescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei prin care Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a pronunţat asupra contestaţiei acestuia privind "alte drepturi de asigurări sociale".

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sunt neconstituţionale prevederile legale potrivit cărora persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei doar dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de actul normativ menţionat. În opinia sa, plata contribuţiei la asigurări de sănătate de către beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 reprezintă "o veritabilă expropriere". În plus, aceştia sunt lipsiţi de un drept câştigat, acela al gratuităţii serviciilor medicale şi acela al scutirii de impozite, drepturi consacrate prin art. 6 din decretul-lege amintit. Susţine că textul de lege criticat are caracter discriminatoriu, creând diferenţe în cadrul aceleiaşi categorii de cetăţeni, iar realizarea de alte venituri nu reprezintă un motiv temeinic pentru un tratament diferenţiat, care goleşte de conţinut facilităţile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990.

7.Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale privitoare la dreptul statului de a aprecia asupra politicii financiare şi a măsurilor adecvate asigurării sale. Reiterează cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu privire la conformitatea textelor de lege criticate din perspectiva unor argumente asemănătoare.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, precizând că opţiunea legiuitorului înscrisă în acestea este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse se află într-o situaţie diferită faţă de persoanele ale căror venituri provin din ajutoarele băneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţă de care se justifică în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurările sociale. Totodată, menţionează că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului. Apreciază că numai legiuitorul este în drept să prevadă categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate. În lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Ţinând cont de faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, prevederi care au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Totodată, având în vedere calitatea autorului excepţiei, de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care au următorul conţinut normativ: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: (...) c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat (...) dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi".

13.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în opinia autorului acesteia, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi în art. 44 alin. (3) referitor la expropriere. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 19 iulie 2013, instanţa de contencios constituţional a reţinut că este de principiu că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului.

15.Faţă de cele de mai sus, legiuitorul, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, a stabilit acordarea calităţii de asigurat fără plata contribuţiei, printre altele, şi persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, cu condiţia să nu realizeze venituri în afara celor acordate pe baza acestui act normativ. Această opţiune a legiuitorului este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se află într-o situaţie diferită faţă de persoanele ale căror venituri provin doar din ajutoarele băneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţă de care se justifică în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, şi Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006).

16.Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional.

17.În consecinţă, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie ori ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa citată a Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru T. Iliescu în Dosarul nr. 2.463/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Pentru magistrat-asistent Valentina Bărbăţeanu,

semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din

Codul de procedură civilă,

prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta