Decizie nr. 167 din 26 septembrie 2000

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 7.927/1999 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures este reprezentată de consilier juridic Kinga Nagy, care depune delegaţie la dosar. Lipseşte Inspectoratul Şcolar Judeţean Mures, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei considera ca textul de lege criticat, consacrand o expropriere pentru cauza de utilitate publică, dacă nu o veritabila naţionalizare, contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), (3) şi (5) şi ale art. 135, în măsura în care se referă la societăţi comerciale cu capital integral privat. În final se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale şi faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.927/1999, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures într-o cauza civilă ce are ca obiect evacuarea acesteia dintr-un imobil din care ocupa o parte, fără titlu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum rezultă din "Precizările" depuse la dosar, se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2), (3) şi (5) privind protecţia proprietăţii private, deoarece "consacra o expropriere pentru cauza publică, dacă nu o veritabila naţionalizare".

Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, este intemeiata în raport cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) privind protecţia proprietăţii private, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) referitoare la proprietate, în măsura în care se referă la societăţi comerciale cu capital integral privat, a căror privatizare s-a făcut în condiţiile legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995. De asemenea, considera ca, dacă imobilul a intrat legal în proprietatea paratei, trecerea în proprietatea publică a statului nu se poate face decât în condiţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie, respectiv numai prin expropriere pentru o cauza de utilitate publică.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca "dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, sunt constituţionale numai în măsura în care ele se aplică împreună cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie". În acest sens arata ca "pot fi reiterate ideile cu valoare de principiu cuprinse în Decizia nr. 121/1996" prin care Curtea Constituţională a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate, arătând ca art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 este constituţional numai în măsura în care reintegrarea fără plata a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele ce aparţin societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii. Se remarca faptul ca art. 166 alin. (3) a suferit unele modificări prin Legea nr. 151/1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995, însă soluţia legislativă din forma iniţială a textului de lege a fost păstrată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 121/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64/1997, considera ca dispoziţiile părţii finale a alin. (3) al art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, "sunt constituţionale în măsura în care statul deţine majoritatea capitalului social, întrucât trecerea unor bunuri din proprietatea privată a statului şi a unităţilor sale administrativ-teritoriale în proprietatea publică a acestora se poate face numai în condiţiile în care statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale au în proprietate bunurile pe care le transmit în proprietate publică".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, care au următorul conţinut: "Baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, menţionată la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plata, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plata şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare."

Autorul excepţiei considera ca acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), (3) şi (5), potrivit cărora:

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. [...] (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.

Curtea Constituţională a supus controlului sau dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 în redactarea avută înainte de modificarea şi completarea acestei legi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, aprobată prin Legea nr. 151/1999. Prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, s-a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat ca dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 "sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea fără plata a bazei materiale aferente procesului de instrucţie şi educaţie se referă la imobile din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii."

Sensul acestor decizii este acela ca prevederile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată (articol ce păstrează soluţia legislativă din forma sa iniţială), nu pot dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietate exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea modalitate de transfer de proprietate se poate face numai în condiţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie.

În consecinţa, în temeiul alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, este inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 7.927/1999 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Doina Suliman