ce stabilește standarde minime pentru protecția bovinelor din exploatațiile comerciale
(1)Prezenta normă sanitară veterinară stabilește standardele minime pentru protecția bovinelor crescute în scopuri zootehnice.
(2)Dispozițiile prezentei norme sanitare veterinare sunt atât generale, cât și dispoziții specifice aplicabile taurilor crescuți pentru reproducție sau îngrășare, vacilor crescute pentru producția de lapte și vițeilor, precum și tineretului bovin la îngrășat.
(1)Pentru exploatațiile care dețin un număr mai mare de 6 viței se aplică și prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 72/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabilește standarde minime pentru protecția vițeilor.
(2)În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin vițel se înțelege un animal cu vârsta mai mică de 6 luni.
(1)Animalele trebuie îngrijite de personal suficient care are cunoștințe teoretice și practice corespunzătoare referitoare la creșterea și îngrijirea bovinelor, inclusiv la sistemul de creștere utilizat.
(2)Personalul prevăzut la alin. (1) trebuie să poată recunoaște dacă animalele sunt sănătoase sau nu, schimbările comportamentale ale acestora, precum și dacă mediul este adecvat pentru menținerea stării de sănătate a animalelor.
(1)Inspecția generală a animalelor trebuie să fie efectuată cel puțin o dată pe zi, cu excepția celor legate, care trebuie să fie inspectate minimum de două ori pe zi de către persoane care dețin cunoștințe corespunzătoare referitoare la creșterea bovinelor.
(2)Inspecțiile prevăzute la alin. (1) nu trebuie efectuate în exploatațiile dotate cu echipamente de supraveghere automate.
(3)În vederea efectuării inspecțiilor prevăzute la alin. (1), trebuie să fie disponibilă o sursă de lumină naturală sau, după caz, artificială.
(4)La inspecția generală a animalelor se verifică dacă animalele sunt sănătoase și active, au postură adecvată vârstei, sexului, rasei sau stării fiziologice. De asemenea, se verifică dacă ongloanele sunt într-o stare bună, dacă hrănirea este normală și au un comportament corespunzător de rumegare, adăpare, de supt sau alăptare, dacă comportamentul este normal la ridicare, culcare și odihnă.
(5)În cazul în care pentru înregistrarea informațiilor, precum ingestia de furaje, calitatea laptelui sau temperatura corporală, sunt utilizate dispozitive tehnologice, acestea trebuie să fie utilizate pentru monitorizarea stării de sănătate, iar informațiile trebuie să fie verificate cel puțin o dată pe zi.
(6)Inspecția individuală a animalelor se efectuează atunci când la inspecția prevăzută la alin. (1) se constată prezența unor semne evidente de schimbări comportamentale sau modificări ale stării de sănătate.
(7)La inspecția individuală a animalelor se acordă o atenție specială stării generale a animalului, manifestărilor comportamentale anormale, aspectului ochilor, nărilor, pielii, părului, ongloanelor, ugerului, mișcărilor și posturii, rumegării, prezenței eventualilor paraziți externi, aspectului fecalelor, consumului de apă și hrană.
(8)Identificarea unor cazuri de neliniște, inapetență, scăderea bruscă a producției de lapte, încetarea rumegării, rinoree, lăcrimare, sialoree, tuse persistentă, articulații inflamate, șchiopătare și slăbire poate indica probleme legate de neasigurarea standardelor minime de bunăstare.
(9)În situațiile prevăzute la alin. (8), persoana care a efectuat inspecția animalelor trebuie să ia măsuri de îngrijire corespunzătoare, fără întârziere, inclusiv izolarea acestora în spații adecvate, cu așternut uscat și confortabil, și să solicite prezența medicului veterinar cât mai curând posibil, în vederea examinării clinice a animalelor.
(1)Atunci când se intenționează amplasarea adăposturilor pentru bovine, trebuie luat în calcul riscul influenței factorilor externi de mediu, cum ar fi curenții, zgomotul, vibrațiile și poluarea atmosferică.
(2)Densitatea bovinelor adăpostite în grupuri trebuie calculată în raport cu sistemul de creștere utilizat și profilul de activitate al exploatației, rasă, vârstă, sex, greutatea în viu și nevoile comportamentale ale efectivului, ținând cont de prezența sau absența coarnelor și de mărimea grupului, precum și de faptul că lipsa spațiului sau aglomerarea efectivelor pot conduce la creșterea agresivității, tulburări de comportament, scăderea producției sau probleme de altă natură.
(3)Proiectarea, construcția și întreținerea clădirilor și echipamentelor pentru bovine trebuie realizate astfel încât să se asigure condiții corespunzătoare de igienă, să poată fi ușor de curățat și dezinfectat, să nu existe margini ascuțite sau porțiuni ieșite în relief care să poată răni animalele, să respecte condițiile de securitate necesare pentru prevenirea și protecția împotriva incendiilor și să permită o inspecție detaliată a tuturor animalelor.
(4)Culoarele de trecere și ușile trebuie să fie suficient de largi pentru a permite libera circulație, fără a exista riscul de accidentare.
(5)Bovinelor crescute în sistem legat trebuie să li se asigure în orice moment libertate de mișcare, astfel încât să se poată întinde, odihni, dormi, furaja și adăpa cu ușurință.
(6)Pentru a se evita disconfortul, stresul sau leziunile traumatice la animale, pardoseala trebuie să fie antiderapantă, curată și bine drenată, adaptată categoriilor de bovine.
(7)Sistemele computerizate de hrănire automată trebuie să furnizeze date referitoare la cantitatea de hrană consumată de animale.
(1)Temperatura trebuie menținută în clădiri în limitele zonei termo-neutre, depinzând de tipul pardoselii, de proprietățile sale de izolare, de viteza, temperatura și umiditatea aerului, de radiația și izolația clădirii.
(2)Adăposturile trebuie amplasate și construite astfel încât să asigure condiții de microclimat optime pentru animale.
(3)Clădirile trebuie să aibă ventilație mecanizată sau naturală adecvată prin care să se furnizeze aer proaspăt, care să circule deasupra capului animalelor, și care să permită menținerea temperaturii efective a mediului în zona de confort a animalelor; trebuie ținut cont de faptul că, în sezonul rece, temperatura este resimțită de animale ca fiind mai scăzută atunci când umiditatea aerului este crescută.
(4)În cazul în care este caniculă, temperatura în adăpost este crescută și în această situație trebuie luate măsuri suplimentare, precum: o suprafață mai mare de pardoseală alocată pe cap de animal, ventilatoare suplimentare și, când este necesar, pulverizare cu apă.
(5)Animalele care nu sunt ținute în permanență în adăposturi trebuie să fie protejate împotriva intemperiilor, a animalelor de pradă și a riscurilor pentru sănătatea lor.
(1)Instalațiile de hrănire și adăpare trebuie să fie proiectate, construite și amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei și apei, precum și efectele dăunătoare ale competiției dintre animale.
(2)Bovinele trebuie să aibă acces la o rație alimentară echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ, adaptată și corespunzătoare nevoilor fiziologice, conținutului în energie, proteinelor, mineralelor și vitaminelor corespunzătoare rației alimentare, fiind un factor esențial pentru creștere, precum și indicelui de conversie alimentară, calitatea laptelui, eficacitatea reproducției și calitatea carcasei.
(3)Hrana trebuie să fie adaptată vârstei, greutății și categoriei de producție a animalului, de o calitate omogenă și în cantitate suficientă, pentru evitarea oricărei competiții.
(4)În cazul în care bovinele sunt hrănite ad libitum sau în tainuri, toate animalele din boxă trebuie să poată mânca în același timp.
(1)Toate bovinele trebuie să aibă acces liber la o sursă de apă potabilă proaspătă de calitate, livrată ad libitum, care să corespundă nevoilor fiziologice.
(2)Dispozitivele de adăpare trebuie proiectate și poziționate eficient într-o manieră adecvată vârstei și taliei animalelor.
(3)Înălțimea adăpătorii trebuie să fie adecvată dimensiunii fiecărei categorii de bovine care este adăpostită în boxă.
(4)Adăpătoarea trebuie să se poată goli și curăța complet, întrucât poluarea apei potabile poate duce la o absorbție deficitară a apei și la îmbolnăviri.
(5)Adăpătorile nu trebuie să creeze obstacole pentru animale, personal, mașini și sisteme mecanice.
(6)Adăpătorile nu trebuie amplasate lângă zonele de hrănire și de odihnă, pentru a se preveni eventualele pierderi de apă care ar putea uda furajul și așternutul.
(7)Vițeii tineri nu trebuie să fie adăpați cu apă rece, în special în timpul iernii, deoarece aceasta poate provoca diaree, ci cu apă sau electroliți la temperatura de aproximativ 30°C.
(8)Pentru a se asigura accesul simultan la apă al tuturor animalelor sunt necesare minimum 2 adăpători/boxă.
(1)În adăposturile pentru bovine trebuie să fie asigurate condiții astfel încât temperatura ambiantă, viteza aerului, umiditatea, nivelul de gaze toxice și praf să nu afecteze în mod negativ sănătatea și bunăstarea animalelor.
(2)Facilitățile de depozitare a gunoiului de grajd în interiorul sau în afara unității trebuie proiectate, întreținute și administrate pentru a se preveni expunerea animalelor la gaze, în concentrații dăunătoare pentru sănătatea acestora.
(3)Animalele nu trebuie să fie expuse inutil la zgomote constante sau bruște, astfel că ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate și întreținute astfel încât să provoace cât mai puțin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăposturilor, cât și indirect, prin structura adăposturilor în sine.
(4)Animalele nu trebuie ținute în permanență în lumină puternică sau în întuneric total.
(5)Nivelul de iluminare naturală sau artificială trebuie să fie suficient pentru a permite exprimarea unui comportament normal, iar sursele de lumină artificială trebuie montate astfel încât să nu provoace disconfort animalelor.
(6)Circuitele și echipamentele electrice trebuie să fie întreținute astfel încât să se evite riscul electrocutării animalelor.
(7)Toate echipamentele automate sau mecanice din adăposturi care influențează sănătatea și bunăstarea animalelor trebuie să fie inspectate periodic, astfel încât să fie identificată și remediată imediat orice defecțiune care ar putea pune în pericol sănătatea sau bunăstarea animalelor, cu luarea de măsuri corespunzătoare pentru protecția acestora până la remedierea deficienței.
(8)Pășunile trebuie să fie selectate și administrate astfel încât animalele să nu fie supuse riscurilor fizice, chimice sau de altă natură.
(9)Trebuie evitată pe cât posibil utilizarea instrumentelor care administrează șocuri electrice, fiind interzisă aplicarea de șocuri electrice pentru a controla comportamentul animalelor, aceasta fiind permisă doar pentru ghidarea animalelor adulte, care refuză să se miște și numai atunci când au spațiu suficient pentru a înainta.
(10)Electroșocurile nu trebuie să dureze mai mult de o secundă și se aplică numai pe mușchii crupei animalelor, fiind interzisă administrarea acestora în mod repetat dacă animalul nu reacționează.
(1)Sunt interzise următoarele proceduri, care duc la pierderea unei cantități semnificative de țesut sau la modificarea structurii osoase a bovinelor:
a)modificarea sau mutilarea limbii;
b)ecornarea, prin alte mijloace decât îndepărtarea chirurgicală a coarnelor;
c)codotomia;
d)castrarea taurilor și a vițeilor, prin alte metode decât îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau cu inel pus cu elastratorul.
(2)Sunt exceptate de la interdicțiile prevăzute la alin. (1):
a)procedurile efectuate în scopuri terapeutice;
b)procedurile care pot fi efectuate numai în interesul animalelor sau atunci când este necesar pentru protecția persoanelor, respectiv castrarea și vasectomia, aplicarea de inele nazale la tauri, distrugerea sau îndepărtarea zonei producătoare de corn la animalele mai mici de patru săptămâni prin cauterizare chimică sau cauterizare termică, cu condiția ca aceasta să se efectueze cu un instrument care produce suficientă căldură, timp de cel puțin zece secunde.
(3)Procedurile prin care animalele pot suferi sau riscă să sufere dureri considerabile se efectuează sub anestezie locală sau generală, de către un medic veterinar sau de către orice altă persoană calificată, în conformitate cu legislația în vigoare.
(4)Procedurile care nu necesită anestezie se efectuează astfel încât să se evite durerea inutilă sau prelungită, precum și stresul.
(1)Țarcurile pentru tauri trebuie poziționate astfel încât să permită vederea altor animale, iar grupurile de animale trebuie să fie omogene pentru a se preveni eventualele lupte.
(2)Adăposturile individuale pentru taurii adulți de talie medie trebuie să includă o zonă de odihnă de cel puțin 16 mp.
(3)Pentru taurii cu greutatea mai mare de 1.000 kg, zona de odihnă nu trebuie să fie mai mică de 1 mp pentru fiecare 60 kg greutate vie.
(4)Pentru taurii de aproximativ 600 kg, adăpostiți în grup, spațiul minim nu trebuie să fie mai mic de 3 mp/animal.
(1)Țarcurile pentru tineretul bovin la îngrășat trebuie poziționate astfel încât să permită vederea altor animale, iar grupurile de animale trebuie să fie omogene.
(2)Spațiul alocat tineretului bovin la îngrășat, cazat în adăposturi, este prevăzut în tabelul următor:
| Greutatea animalului | Suprafața alocată |
|---|---|
| Până la 150 kg | 1,5 mp |
| 150-220 kg | 1,7 mp |
| 221-300 kg | 1,8 mp |
| Peste 300 kg | 2,5 mp |
(3)Adăposturile pentru tineretul bovin la îngrășat trebuie construite astfel încât să permită animalelor să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic și termic și care să permită tuturor animalelor să se odihnească în același timp. Podeaua zonei de odihnă trebuie să fie solidă, acoperită cu un strat izolator ori materiale higroscopice sub formă de așternut, cum ar fi paie sau alte produse cu proprietăți absorbante, în vederea asigurării confortului și pentru reducerea riscului de rănire a animalelor. În cazul în care se utilizează materiale higroscopice sub formă de așternut, cantitatea minimă trebuie să fie de 2 kg/cap/zi.
(1)În stabulație liberă, numărul de animale adăpostite nu trebuie să depășească numărul de locuri de odihnă disponibile și nici numărul de spații pentru hrănirea animalelor.
(2)Adăposturile pentru vaci de lapte trebuie construite astfel încât să permită animalelor să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic și termic, drenată și curățată corespunzător și care să permită tuturor animalelor să se odihnească în același timp; podeaua zonei de odihnă trebuie să fie solidă, acoperită cu un strat izolator ori alte materiale higroscopice sub formă de așternut, cum ar fi paie sau alte produse cu proprietăți absorbante, în vederea asigurării confortului și pentru reducerea riscului de rănire a animalelor. În cazul în care se utilizează materiale higroscopice sub formă de așternut, cantitatea minimă trebuie să fie de 2 kg/cap/zi.
(3)Animalele nu trebuie să fie adăpostite într-o zonă echipată complet cu grătare.
(4)Echipamentele de muls trebuie menținute în stare corespunzătoare pentru a se preveni leziunile ugerului.
(5)Înaintea mulsului trebuie să se facă igiena glandei mamare și a zonelor adiacente acesteia.
(6)Se interzice legarea permanentă a cozii.
(7)La inspecția zilnică trebuie acordată o mare atenție ugerului și organelor genitale ale bovinelor, mai ales în ultimele două luni de gestație, precum și igienei ongloanelor.
(8)Personalul cu responsabilități pentru îngrijirea animalelor trebuie să efectueze acțiuni de prevenire a afecțiunilor podale a bovinelor, precum scurtarea ongloanelor și trimajul acestora cel puțin o dată pe an.
(9)Fătările trebuie să se desfășoare în spații special amenajate, unde animalele sunt atent monitorizate de către personal calificat și competent.
(10)Intervențiile chirurgicale, precum operația cezariană sau remedierea distociilor, se realizează exclusiv de către medicul veterinar cu drept de liberă practică.
(1)Se interzice legarea vițeilor, aceștia putând fi contenționați numai pentru o perioadă de timp care este necesară pentru examinare sau pentru hrănire.
(2)Se interzice aplicarea botnițelor.
(3)În cazul în care vițeii sunt ținuți în boxe individuale, acestea trebuie să fie construite și amplasate astfel încât să permită vederea vițeilor între ei sau vederea altor animale.
(4)Dimensiunile boxei individuale trebuie să fie adecvate taliei animalului preconizate la sfârșitul perioadei de exploatare.
(5)Înălțimea oricărei boxe individuale trebuie să fie cel puțin egală cu înălțimea vițelului la greabăn, măsurată în poziție patrupedă, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puțin egală cu lungimea corpului vițelului, măsurată de la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozității ischiatice, înmulțită cu 1,1.
(6)Pentru animalele ținute exclusiv în adăpost trebuie să se aloce spațiu suplimentar:
| Greutatea animalului | Suprafața alocată |
|---|---|
| Până în 100 kg | 1,5 mp |
| 100-200 kg | 1,9 mp |
(7)În cazul în care vițeii sunt ținuți în grupuri, trebuie asigurată o zonă de odihnă spațioasă pentru ca vițeii să se poată întinde simultan fără impedimente și să permită fiecărui vițel să se întoarcă, să se odihnească, să se ridice, să se curețe fără dificultate și să se mențină curat.
(8)Atât pentru vițeii până la vârsta de două săptămâni, cât și pentru vițeii mai mari, zona de odihnă trebuie să fie acoperită cu așternut corespunzător suficient, curat și uscat.
(9)Adăposturile trebuie bine iluminate, de preferință prin lumină naturală, timp de cel puțin 8 ore pe zi.
(10)După naștere, vițelul nou-născut trebuie să primească suficient colostru cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 6 ore, iar atunci când se utilizează colostru de la o altă fermă, acesta trebuie supus unui tratament adecvat, precum încălzirea timp de o oră la 56°C, ținând cont de faptul că nu trebuie supraîncălzit, deoarece se distrug anticorpii.
(11)Vițeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la o rație plăcută la gust, ușor digerabilă și hrănitoare, care să includă furaje grosiere corespunzătoare vârstei, greutății și nevoilor lor biologice, pentru menținerea unei stări bune de sănătate și pentru permiterea exprimării unui comportament normal și dezvoltării normale a rumenului și care să conțină o cantitate suficientă de fier.
(12)Vițeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la apă în cantități suficiente și de o calitate adecvată în orice moment sau cel puțin să fie în măsură să își satisfacă cerințele hidrice prin ingestia altor substanțe fluide.
(13)În primele patru săptămâni de viață, toți vițeii trebuie să primească alimente lichide cel puțin de două ori pe zi.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
