Decizie nr. 532 din 12 decembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat ai Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir în Dosarul nr. 8.487/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Florian-Nucu Rainhold în Dosarul nr. 2.086/118/2013 al aceleiaşi instanţe, precum şi a dispoziţiilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, excepţie ridicată de Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea în Dosarul nr. 1.437/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 octombrie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.487/118/2012, Încheierea din 11 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.437/118/2013, şi Sentinţa civilă nr. 2.968/CA din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.086/118/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, precum şi a prevederilor întregii ordonanţe de urgenţă.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir, Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea şi de Florian-Nucu Rainhold, în cauze având ca obiect cereri de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că ordonanţa de urgenţă criticată nu respectă exigenţa constituţională cuprinsă în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia Guvernului de a motiva urgenţa reglementării în cuprinsul acesteia. De asemenea, se arată că, în contradicţie cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării, prin ordonanţă de urgenţă, a regimului drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale, actul normativ criticat încalcă grav regimul constituţional al dreptului de proprietate privată.

În acest sens, se arată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 9/1998, statul român s-a obligat la acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.

Se arată că, în contextul în care prejudiciul s-a produs în anul 1940, iar legea reparatorie a fost adoptată în anul 1998, prelungirea cu încă zece ani a plăţii compensaţiilor materiale, în temeiul actului normativ criticat, este de natură să încalce termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri în justiţie, iar această situaţie conduce la însăşi negarea conţinutului dreptului la despăgubire.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu poate produce efecte juridice, în condiţiile în care Guvernul nu a avut o delegare legislativă din partea Parlamentului, ordonanţa de urgenţă nu a fost dezbătută în procedură de urgenţă la Camera competentă şi nu a fost aprobată printr-o lege de aprobare de către Parlament. Se mai arată că emiterea nejustificată de ordonanţe de urgenţă reprezintă un abuz din partea Guvernului, care îşi acordă putere de legiferare în domenii care aparţin exclusiv competenţei de legiferare a Parlamentului.

Se mai arată că prevederile legale criticate creează o situaţie discriminatoare între persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor, care au primit deja sumele de bani cuvenite înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă, şi cele care nu le-au primit încă, fiind nevoite să mai aştepte încă 10 ani pentru ca debitorul să îşi execute obligaţia. La această situaţie s-a ajuns din vina instituţiilor statului competente să soluţioneze dosarele de despăgubiri. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind adoptate pe calea unei ordonanţe de urgenţă în condiţiile în care, pe de o parte, nu este satisfăcută cerinţa existenţei unei situaţii extraordinare, iar, pe de altă parte, nu este respectată cerinţa de nu fi afectate drepturile şi libertăţile fundamentale. În cazul de faţă, se produce o veritabilă expropriere. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că este vădit neconstituţională eşalonarea tranşelor pe o perioadă de 10 ani, în condiţiile în care, până în prezent, plăţile s-au făcut în două tranşe, pe o perioadă de doi ani.

Măsura adoptată nu este necesară într-o societate democratică, iar România nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. Se mai arată că instanţa de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, că autorităţile nu pot invoca lipsa disponibilităţilor băneşti sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii administrative prin care s-a constatat cuantumul unei despăgubiri. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la noţiunea de "bun" (Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Viaşu împotriva României), precum şi cu privire la principiul proporţionalităţii prin raportare la dreptul de proprietate (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Maşiniexportimport Industrial Group împotriva României).

Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este neîntemeiată. Prevederile actului normativ criticat nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, dat fiind faptul că prevăd doar o eşalonare a plăţii despăgubirilor, ceea ce nu echivalează cu imposibilitatea de valorificare a unui drept de creanţă asupra statului. În preambulul ordonanţei de urgenţă criticate se arată motivele ce au stat la baza adoptării sale, respectiv dificultăţile întâmpinate în ceea ce priveşte plata despăgubirilor şi, în lipsa promovării acestei ordonanţe de urgenţă, imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 trebuie analizată în contextul jurisprudenţei Curţii Constituţionale pronunţate asupra unor probleme similare, şi anume asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Astfel, pornind de la cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa relativă la aceste două acte normative, Guvernul arată că, în prezenta cauză, situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, se poate ajunge la concluzia că, în cauza de faţă, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât se poate presupune că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Guvernul arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale de către autorităţile statului faţă de cetăţeni, şi nu la dreptul legiuitorului de a reglementa diferit modul de exercitare într-un anumit domeniu de activitate. Egalitatea de drepturi are în vedere tratamentul în mod nediscriminator, însă nu presupune, în mod obligatoriu, şi aplicarea unui tratament identic în exercitarea drepturilor recunoscute tuturor cetăţenilor. Prin urmare, condiţiile de exercitare a aceloraşi drepturi pot fi diferite, în raport cu situaţiile concrete în care se află titularii lor.

Se mai arată că textele de lege criticate prevăd o nouă soluţie legislativă, având aptitudinea de a înlătura dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum şi Legii nr. 393/2006. Noua reglementare legislativă este de natură a determina aplicarea unei proceduri unitare în privinţa persoanelor aflate în situaţii similare, pentru care nu s-a efectuat până în prezent plata, din lipsa disponibilităţilor financiare. Astfel, normele supuse controlului de constituţionalitate sunt aplicabile tuturor persoanelor care se regăsesc în ipoteza descrisă de acestea.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2), Guvernul apreciază, reiterând cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 206 din 4 martie 2010, că măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.

Pentru aceste considerente, Guvernul consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, în Dosarul nr. 434D/2013, şi ale ordonanţei de urgenţă în întregul său, în dosarele nr. 409D/2013 şi nr. 446D/2013. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţelor de judecată, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, precum şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 61 alin. (1) care se referă la rolul Parlamentului, precum şi art. 115 alin. (1) referitor la legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe, alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în situaţii extraordinare, alin. (5) referitor la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă şi alin. (7) referitor la legea de aprobare sau de respingere a ordonanţelor cu care Parlamentul a fost sesizat.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

Notă *) Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

Curtea a reţinut că măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului-stat şi cele ale creditorului-persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deşi legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, şi anume promovarea unei modalităţi de plată care să permită în acelaşi timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, dar şi respectarea ţintei de deficit bugetar anual, totuşi, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului (după ce creanţele erau deja exigibile în baza primei eşalonări) nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referă doar la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de zece ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

În consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului "a afecta" a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din data de 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir, Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea şi de Florian-Nucu Rainhold în dosarele nr. 8.487/118/2012, nr. 2.086/118/2013 şi nr. 1.437/118/2013 ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Augustin Zegrean

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae