Ordonanţă nr. 86 din 19 august 2004

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 1 pct. V.3 din Legea nr. 291/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Articolul I

Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 1. – (1) Serviciile sociale, în sensul prezentei ordonanţe, reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii.

(2)Serviciile sociale sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

(3)În funcţie de complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot să fie furnizate în sistem integrat, prin asocierea serviciilor medicale, educaţionale, de locuire şi de ocupare în muncă la serviciile sociale.

2.Articolul 2 se abrogă.

3.Articolul 3 va avea următorul cuprins:

Art. 3. – Principiile şi valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale sunt:

a)solidaritatea socială;

b)unicitatea persoanei;

c)libertatea de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială;

d)egalitatea de şanse şi nediscriminarea în accesul la servicii sociale şi în furnizarea serviciilor sociale;

e)participarea beneficiarilor la întregul proces de furnizare a serviciilor sociale;

f)transparenţă şi responsabilitate publică în acordarea serviciilor sociale;

g)proximitate în furnizarea serviciilor sociale;

h)complementaritate şi abordare integrată în furnizarea serviciilor sociale;

j)concurenţă şi competitivitate în furnizarea serviciilor sociale;

i)confidenţialitate;

k)parteneriat între părţile implicate în procesul de furnizare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.

4.După articolul 3 se introduce un nou capitol, capitolul I^1, cu următorul cuprins:

Capitolul I^1Tipologia serviciilor sociale

Art. 3^1. – Serviciile sociale pot fi servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale specializate, ambele categorii având caracter proactiv.

Art. 3^2. – (1) Serviciile sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

(2)Serviciile sociale definite la alin. (1) sunt următoarele:

a)activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup;

b)activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii;

c)măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială;

d)măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză;

e)măsuri şi acţiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate;

f)activităţi şi servicii de consiliere;

g)măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale;

h)orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Art. 3^3. – Funcţiile serviciilor sociale cu caracter primar sunt:

a)evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup;

b)informarea asupra situaţiilor de risc social, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;

c)identificarea persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea realizării de acţiuni şi măsuri cu caracter preventiv;

d)furnizarea de măsuri de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat;

e)sensibilizare asupra necesităţilor sociale existente sau latente şi asupra resurselor umane, materiale şi financiare necesare satisfacerii lor;

f)dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor şi colectivităţilor;

g)prevenirea oricărei forme de dependenţă prin acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, informare, consiliere;

h)asigurarea transferului şi monitorizării beneficiarului, atunci când situaţia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate;

i)gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi cele de: locuire, educaţionale, medicale, ocupare şi altele asemenea;

j)consiliere pentru persoanele şi familiile care adoptă copii sau care au minori în plasament ori încredinţare;

k)consiliere pentru tinerii care părăsesc instituţiile pentru protecţia copilului.

Art. 3^4. – (1) Serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.

(2)Serviciile sociale definite la alin. (1) sunt următoarele:

a)recuperare şi reabilitare;

b)suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate;

c)educaţie informală extracuriculară pentru copii şi adulţi, în funcţie de nevoia fiecărei categorii;

d)asistenţă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente;

e)asistenţă şi suport pentru toate categoriile definite la art. 25;

f)sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională;

g)îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli;

h)mediere socială;

i)consiliere în cadru instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere;

j)orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.

(3)Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.

(4)Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care se găsesc în situaţia de dependenţă parţială sau totală de a realiza singure activităţile curente de viaţă, celor izolate, precum şi celor care suferă de afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale.

(5)Serviciile de îngrijire social-medicală se acordă în colaborare cu furnizorii de servicii medicale.

(6)Furnizarea serviciilor medicale se asigură de către personal specializat, în condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.

(7)Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi speciale, persoanele victime ale violenţei în familie.

Art. 3^5. – (1) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii medicale şi servicii conexe acestora.

(2)Serviciile de îngrijire social-medicală de natură socială pot fi următoarele:

a)servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;

b)servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;

c)servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea.

(3)Serviciile de îngrijire social-medicală de natură medicală pot fi reprezentate de activităţi complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea, recomandate şi realizate în conformitate cu tipurile de afecţiuni pe care le prezintă beneficiarii de servicii sociale.

(4)Serviciile de îngrijire social-medicală de natura serviciilor conexe, interdisciplinare pot fi servicii de recuperare şi reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea.

Art. 3^6. – (1) Funcţiile serviciilor sociale specializate sunt:

a)găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane;

b)găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială a persoanelor vârstnice aflate într-o situaţie de nevoie socială;

c)suport şi asistenţă pentru copiii şi familiile în dificultate;

d)găzduire şi educaţie specială pentru copiii sau tinerii cu handicap ori care prezintă dificultăţi de adaptare, altele decât cele din învăţământul special organizat pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe;

e)găzduire în sistem protejat, pe perioadă determinată, a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;

f)inserţie socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;

g)găzduire pe perioadă determinată a persoanelor fără adăpost;

h)asistenţă şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vârsta a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de dependenţă;

i)furnizare de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare;

j)furnizare de măsuri de readaptare şi de reorientare profesională stabilite prin legislaţia în vigoare;

k)primire şi îngrijire în situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin ori acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţia socială şi profesională a persoanelor ori familiilor în dificultate sau în situaţii de risc;

l)consiliere juridică;

m)informare, consiliere, sprijin şi tratament specializat.

(2)Funcţiile prevăzute la alin. (1) sunt completate şi extinse cu funcţiile derivate din serviciile sociale prestate de către instituţiile abilitate prin legi speciale.

5.Articolele 4-10 se abrogă.

6.Articolul 11 va avea următorul cuprins:

Art. 11. – (1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private.

(2)Furnizorii publici de servicii sociale pot fi:

a)serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;

b)alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;

c)instituţiile publice care au constituite compartimente de asistenţă socială.

(3)Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:

a)asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;

b)persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

c)filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;

d)organizaţiile internaţionale de profil.

(4)Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.

(5)Societăţile comerciale pot furniza servicii sociale numai prin intermediul fundaţiilor proprii înfiinţate în acest scop.

(6)Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, şi se poate revizui ori de câte ori este necesar.

7.Articolul 12 va avea următorul cuprins:

Art. 12. – (1) Serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivel local, are responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susţinere a funcţionalităţii sociale a persoanei în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.

(2)Serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivel judeţean, are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.

(3)Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11. (4) Contractul prevăzut la alin. (3) cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.

(5)Modelul contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(6)Convenţiile de parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare stabilit în urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.

(7)Convenţiile de parteneriat cuprind:

a)responsabilităţile partenerilor publici, privaţi de la nivel local şi central şi partenerii externi implicaţi în furnizarea serviciilor sociale;

b)programele locale de acordare a serviciilor sociale implementate de furnizorii publici de servicii sociale, pentru organizarea şi furnizarea de servicii sociale specializate şi de servicii de proximitate la nivelul consiliilor judeţene şi locale;

c)contractele de acordare a serviciilor sociale încheiate între diferiţii furnizori, publici şi privaţi;

d)sursele de finanţare şi estimarea nivelului acestora;

e)resursele umane implicate în acordarea serviciilor sociale;

f)modalităţile de sancţionare a încălcării prevederilor convenţiei.

8.După articolul 12 se introduce un nou articol, articolul 12^1, cu următorul cuprins:

Art. 12^1. – Externalizarea furnizării serviciilor sociale se face, prin contract de acordare a serviciilor sociale, de către serviciul public de asistenţă socială organizat la nivel local sau judeţean, către orice alt furnizor de servicii sociale, în condiţii de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare.

9.Articolul 14 va avea următorul cuprins:

Art. 14. – Furnizorii prevăzuţi la art. 11 pot organiza şi acorda servicii sociale:

a)la domiciliul beneficiarului;

b)în instituţii publice şi private de asistenţă socială;

c)în alte categorii de instituţii publice sau private, prevăzute de lege.

10.Articolul 15 va avea următorul cuprins:

Art. 15. – Instituţiile de asistenţă socială prevăzute la art. 14 lit. b) furnizează servicii sociale şi asigură supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu ori fără găzduire.

11.Articolul 16 va avea următorul cuprins:

Art. 16. – (1) Criteriile de acreditare, precum şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, cu excepţia celor de tip pilot, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2)Instituţiile de asistenţă socială au obligaţia de a elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.

(3)Standardele de calitate se elaborează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi se aprobă prin ordin al ministrului.

(4)Instituţiile publice de asistenţă socială sunt conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali. Numirea şi eliberarea din funcţia de director, precum şi stabilirea componenţei consiliului consultativ se fac de către consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Postul de director se ocupă prin concurs organizat de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

(5)În cazul instituţiilor publice de asistenţă socială prevăzute la art. 17 alin. (3), competenţa consiliului judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti de numire şi eliberare din funcţia de director, precum şi de stabilire a componenţei consiliului consultativ revine consiliilor locale şi, respectiv, consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti.

12.Articolul 17 va avea următorul cuprins:

Art. 17. – (1) Instituţiile publice de asistenţă socială pot fi înfiinţate şi organizate prin hotărâre a consiliului judeţean şi pot deservi una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale.

(2)În condiţiile în care sunt implicate mai multe judeţe, instituţiile prevăzute la alin. (1) sunt înfiinţate şi organizate în baza unor convenţii încheiate în condiţiile legii, care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene.

(3)Prin derogare de la prevederile alin. (2), consiliile locale pot înfiinţa şi organiza instituţii de asistenţă socială, finanţate din bugetul propriu sau în parteneriat cu alte instituţii publice ori private.

13.Articolul 18 va avea următorul cuprins:

Art. 18. – (1) Serviciile sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de specialişti având diverse calificări şi competenţe, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate, în condiţiile prevăzute la art. 35 alin. (3).

(2)În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implica membri de familie, alte persoane fizice, voluntari, precum şi tineri care au optat pentru serviciul utilitar militar alternativ, în condiţiile legii.

14.Articolul 20 va avea următorul cuprins:

Art. 20. – (1) Serviciile sociale cu caracter primar sunt furnizate de personal de specialitate format în instituţii de învăţământ superior de stat şi particulare, care funcţionează în condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit competenţe în procesul de formare şi de perfecţionare continuă, în condiţiile legii.

(2)Serviciile sociale specializate sunt furnizate de echipe interdisciplinare.

(3)Echipa interdisciplinară prevăzută la alin. (2) poate cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, însoţitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupaţional, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, mediatori şi facilitatori comunitari şi sanitari, consilier juridic, jandarm şi poliţist de proximitate, precum şi alte profesii conexe domeniului social şi medical.

15.Articolul 21 va avea următorul cuprins:

Art. 21. – Asistentul social are următoarele atribuţii principale în furnizarea serviciilor sociale:

a)sensibilizarea şi informarea cu privire la serviciile sociale;

b)identificarea persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, precum şi a cauzelor care au generat vulnerabilitate şi nevoie socială;

c)consilierea, orientarea şi ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii drepturilor sociale;

d)elaborarea planului de intervenţie;

e)participarea la elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;

f)participarea la monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale;

g)participarea la elaborarea strategiilor şi planurilor de asistenţă socială judeţene şi, după caz, locale.

16.Articolul 22 se abrogă.

17.Articolul 23 va avea următorul cuprins:

Art. 23. – Beneficiarii de servicii sociale sunt:

a)persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;

b)grupuri sociale în situaţii de dificultate sau risc, generatoare de marginalizare sau excluziune socială;

c)comunitatea care are nevoie de sensibilizare, prevenire şi combatere a situaţiilor de dificultate sau risc.

18.Articolul 25 va avea următorul cuprins:

Art. 25. – Beneficiarii de servicii sociale pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane afectate de violenţa în familie, victime ale traficului de fiinţe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranţi, persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.

19.Articolul 26 va avea următorul cuprins:

Art. 26. – (1) Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi:

a)să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare pe bază de naştere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială;

b)să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale;

c)să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;

d)să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;

e)să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;

f)să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;

g)să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie;

h)să li se garanteze demnitatea şi intimitatea;

i)să li se respecte viaţa intimă;

j)să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se aplică, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există;

k)să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;

l)să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale;

m)să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii sau persoanele cu handicap.

(2)Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situaţii:

a)atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;

b)când este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;

c)pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care aceasta se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de a-şi da consimţământul.

20.Articolul 27 va avea următorul cuprins:

Art. 27. – Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii:

a)să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică;

b)să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;

c)să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;

d)să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situaţia lor personală.

21.După litera g) a articolului 29 se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

h)evaluarea opiniei beneficiarului.

22.Articolul 30 va avea următorul cuprins:

Art. 30. – (1) Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt efectuate de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competenţe în domeniul asistenţei sociale al furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.

(2)Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.

(3)În situaţia în care evaluarea iniţială stabileşte numai servicii de informare, acestea se acordă pe loc.

(4)Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv furnizarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

(5)Planul de intervenţie se elaborează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării.

23.Articolul 31 se abrogă.

24.Articolul 32 va avea următorul cuprins:

Art. 32. – (1) În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate.

(2)Evaluarea complexă este realizată de echipe interdisciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate.

(3)Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în dificultate, persoanele vârstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de consumul de droguri sau de alte substanţe toxice, persoanele afectate de violenţă în familie, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de maladii incurabile, precum şi alte persoane pentru care se impune aceasta.

(4)Organizarea şi funcţionarea echipelor interdisciplinare sunt reglementate prin convenţiile-cadru stabilite la nivel judeţean între instituţiile în care sunt angajate persoanele care compun echipele.

25.Alineatul (1) al articolului 34 va avea următorul cuprins:

Art. 34. – (1) Rezultatele evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 5 zile, serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială.

26.Articolul 35 va avea următorul cuprins:

Art. 35. – (1) Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului şi cu consimţământul formal al acestuia.

(2)Planul individualizat de asistenţă şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.

(3)Răspunderea privind implementarea şi monitorizarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz.

27.Articolul 36 va avea următorul cuprins:

Art. 36. – (1) În vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale furnizate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţă a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor.

(2)Pe baza rezultatelor reevaluării, planul de intervenţie sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuieşte de către furnizorul de servicii sociale cu consimţământul formal al beneficiarului.

28.Articolul 38 va avea următorul cuprins:

Art. 38. – (1) Furnizorul de servicii sociale, altul decât cel prevăzut la art. 11 alin. (2) lit. a), are obligaţia de a transmite trimestrial serviciului public de asistenţă socială local, în a cărui rază teritorială locuieşte beneficiarul, raportul cu privire la rezultatele implementării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire.

(2)Modelul raportului prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(3)Pe baza raportului prevăzut la alin. (1) serviciul public de asistenţă socială local monitorizează activitatea furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la alin. (1).

29.Articolul 44 va avea următorul cuprins:

Art. 44. – Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, şi se exercită asupra tuturor furnizorilor de servicii sociale.

30.După litera e) a articolului 45 se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

f)colectarea datelor cu privire la situaţia beneficiarilor, furnizorilor şi tipurilor de servicii.

31.Litera c) a articolului 46 va avea următorul cuprins:

c)respectarea standardelor de calitate;.

32.Alineatul (3) al articolului 47 va avea următorul cuprins:

(3)În cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al nerespectării de către aceştia a recomandărilor stabilite anterior, direcţiile teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide limitarea domeniilor de activitate, suspendarea sau retragerea provizorie a acreditării pe o perioadă de 30 de zile, până la constituirea comisiei de acreditare, care va decide în condiţiile legii.

33.Articolul 50 va avea următorul cuprins:

Art. 50. – Direcţiile teritoriale acordă, la cerere, prin personalul propriu, furnizorilor de servicii sociale asistenţă tehnică de specialitate, în condiţiile dispoziţiilor legale în materia furnizorilor de servicii sociale.

34.După articolul 50 se introduce un nou capitol, capitolul VIII^1, cu următorul cuprins:

Capitolul VIII^1Organizarea administrativă în domeniul furnizării serviciilor sociale

Art. 50^1. – În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, coordonator al domeniului, precum şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu competenţe în domeniu sunt următoarele:

a)elaborează legislaţia în domeniu şi urmăreşte aplicarea ei de instituţiile administraţiei publice, precum şi de către partenerii societăţii civile;

b)elaborează planuri şi programe specifice pentru dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale la nivel naţional;

c)identifică priorităţile de dezvoltare a serviciilor sociale;

d)întocmesc şi adoptă metodologia şi procedurile de evaluare, monitorizare şi control al serviciilor sociale;

e)iniţiază şi elaborează procedura de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;

f)asigură prin programe de interes naţional finanţarea serviciilor sociale de la bugetul de stat;

g)elaborează şi aprobă criteriile obligatorii de acreditare, organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială;

h)elaborează şi aprobă modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;

i)elaborează şi aprobă standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;

j)exercită controlul furnizării serviciilor sociale;

k)identifică sursele de finanţare interne şi externe destinate dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale.

Art. 50^2. – (1) Serviciile sociale se organizează descentralizat, la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.

(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a dezvolta şi a diversifica gama serviciilor sociale în funcţie de nevoile identificate.

(3)În realizarea obiectivelor proprii, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica comunitatea în identificarea, prevenirea şi soluţionarea la nivel local a problemelor sociale.

(4)Autorităţile administraţiei publice locale pot organiza serviciile sociale de îngrijire la domiciliu, în funcţie de nevoile identificate.

Art. 50^3. – Principalele atribuţii în domeniul serviciilor sociale ale serviciului public de asistenţă socială organizat la nivel judeţean sunt:

a)pune în practică planurile şi strategiile naţionale din domeniul serviciilor sociale;

b)elaborează planuri şi programe judeţene în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale, în funcţie de nevoile semnalate şi identificate la nivel local;

c)iniţiază şi aplică măsuri de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigură resursele de orice natură necesare pentru soluţionarea urgenţelor sociale;

d)evaluează activităţile desfăşurate de furnizorii de servicii sociale în cadrul programelor subvenţionate de la bugetul local al judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti;

e)înfiinţează, administrează şi finanţează serviciile sociale specializate;

f)înfiinţează şi finanţează instituţii de asistenţă socială care au drept scop găzduirea, îngrijirea şi protejarea persoanelor aflate în nevoie din judeţ;

g)coordonează metodologic şi monitorizează activitatea instituţiilor publice şi private care au responsabilităţi şi atribuţii în domeniul serviciilor sociale;

h)ierarhizează priorităţile la nivel judeţean în dezvoltarea serviciilor sociale;

i)colectează datele cu privire la furnizorii şi beneficiarii serviciilor sociale;

j)încheie contracte şi convenţii cu alţi furnizori de servicii sociale;

k)înaintează consiliului judeţean planul anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi bugetul aferent acestuia, cu previziune pentru următorii 3 ani.

Art. 50^4. – Serviciul public de asistenţă socială organizat la nivel local şi serviciile publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale în domeniul serviciilor sociale cu caracter primar:

a)identifică şi evaluează nevoile şi situaţiile care impun furnizarea de servicii sociale în funcţie de nevoile specifice comunităţii;

b)dezvoltă şi gestionează serviciile sociale primare în funcţie de nevoile locale;

c)realizează măsuri de prevenţie a situaţiilor de risc;

d)asigură consilierea şi informarea cetăţenilor din comunitate privind serviciile sociale existente la nivel local, precum şi privind drepturile şi obligaţiile ce le revin;

e)organizează, finanţează şi susţin serviciile sociale cu caracter primar acordate la nivel local;

f)asigură administrarea de competenţe şi resursele financiare necesare funcţionării serviciilor sociale organizate la nivel local;

g)promovează parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;

h)stimulează participarea cetăţenilor la dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale;

i)controlează din punct de vedere administrativ serviciile sociale acordate la nivel local;

j)colectează datele cu privire la furnizorii şi beneficiarii serviciilor sociale, la tipurile serviciilor sociale şi asigură transmiterea acestora consiliului judeţean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

k)transmite la nivelul judeţului, respectiv la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, centralizarea rapoartelor privind implementarea planurilor individualizate de asistenţă şi îngrijire;

l)înaintează consiliului local planul anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi bugetul aferent acestuia, cu previziune pentru următorii 3 ani;

m)orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.

35.Articolul 51 va avea următorul cuprins:

Art. 51. – Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:

a)bugetul de stat;

b)bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

c)bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

d)donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate;

e)fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;

f)contribuţia persoanelor beneficiare;

g)alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

36.Articolul 52 va avea următorul cuprins:

Art. 52. – De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a)finanţarea programelor de interes naţional, elaborate pe baza programelor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în scopul înfiinţării, dezvoltării şi susţinerii serviciilor sociale;

b)finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială pilot.

37.Articolul 53 va avea următorul cuprins:

Art. 53. – Din bugetele locale ale judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:

a)finanţarea serviciilor sociale specializate;

b)finanţarea în parteneriat cu până la 50% a serviciilor sociale cu caracter primar furnizate la nivelul consiliilor locale;

c)finanţarea integrală sau finanţarea în parteneriat a înfiinţării, organizării şi funcţionării unor instituţii de asistenţă socială.

38.După articolul 53 se introduc trei noi articole, articolele 53^1-53^3, cu următorul cuprins:

Art. 53^1. – Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:

a)finanţarea serviciilor sociale cu caracter primar;

b)subvenţionarea serviciilor sociale realizate de furnizorii acreditaţi;

c)finanţarea sau finanţarea în parteneriat a înfiinţării, organizării şi funcţionării unor instituţii de asistenţă socială organizate la nivel de municipii, oraşe sau comune.

Art. 53^2. – Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fonduri necesare pentru servicii sociale, care vor fi alocate cu prioritate beneficiarilor din zonele defavorizate.

Art. 53^3. – (1) Finanţarea serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiul concurenţei şi al eficienţei.

(2)Furnizorii de servicii sociale, publici sau privaţi, au acces nediscriminatoriu la sursele publice de finanţare, în condiţiile legii.

39.Alineatul (1) al articolului 55 va avea următorul cuprins:

Art. 55. – (1) Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (4) şi (5), art. 13 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30 alin. (4) şi (5), art. 34, art. 35, art. 38 alin. (3) şi ale art. 45 lit. f) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

40.După alineatul (1) al articolului 55 se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1)Nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei, ca sancţiune contravenţională principală, precum şi cu neacordarea sau retragerea cofinanţării ori finanţării în parteneriat, ca sancţiune contravenţională complementară.

41.Alineatul (1) al articolului 58 va avea următorul cuprins:

Art. 58. – (1) Până la obţinerea acreditării, activitatea furnizorilor de servicii sociale care acordă servicii sociale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se desfăşoară în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

42.După alineatul (2) al articolului 58 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3)Prin derogare de la prevederile art. 52 lit. a), în anii 2004 şi 2005 programele naţionale finanţate de la bugetul de stat vor fi elaborate de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei fără condiţia prealabilă a elaborării programelor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

43.După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:

Art. 59^1. – Instituţiile publice de asistenţă socială înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale trec în responsabilitatea administrativă şi financiară a consiliilor judeţene dacă consiliile locale respective nu decid altfel, asumându-şi finanţarea în continuare.

Articolul II

Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe, dându-se textelor o nouă numerotare.

Articolul III

Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Dan Mircea Popescu

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Bucureşti, 19 august 2004.

Nr. 86.