Ordonanţă
Ordonanţă nr. 68 din 26 august 1994
privind protejarea patrimoniului cultural naţional
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 247 din 31 august 1994
Textul actului · 31 de articole
100%
privind protejarea patrimoniului cultural naţional
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1 lit. l) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:
Până la adoptarea prin lege a unor reglementări speciale privind protejarea patrimoniului cultural naţional, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, adoptată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, se completează cu dispoziţiile prezentei ordonanţe.
În sensul prezentei ordonanţe, patrimoniul cultural naţional este compus din bunuri culturale mobile şi imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt mărturii de neînlocuit ale potenţialului creator uman în relaţia sa cu mediul natural şi cu mediul istoriceşte constituit de pe teritoriul României, ale istoriei şi civilizaţiei naţionale şi universale.
Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-ştiinţific sunt monumente istorice.
Monumentele istorice sunt obiective singulare sau constituite în ansambluri. Zonele de protecţie aferente, stabilite prin documentaţiile de urbanism şi componentele lor artistice, elementele lor constitutive şi elementele de mobilare interioară şi exterioară, aşa cum sunt ele definite prin prezenta ordonanţă şi prin regulamentele de aplicare, sunt considerate ca parte integrantă a monumentelor istorice.
În sensul prezentei ordonanţe, monumentele istorice pot fi:
–monumente arheologice;
–situri arheologice;
–monumente şi ansambluri de arhitectură;
–rezervaţii de arhitectura şi urbanism;
–monumente de artă;
–clădiri, monumente şi ansambluri memoriale;
–monumente tehnice;
–locuri istorice;
–parcuri şi grădini.
Patrimoniul cultural naţional mobil cuprinde:
a)bunuri cu semnificaţie istorică şi documentară;
b)bunuri cu valoare artistică;
c)bunuri cu valoare etnologică;
d)bunuri cu valoare ştiinţifică şi tehnică.
Monumentele istorice se clasează în următoarele categorii:
a)categoria A - monumente de valoare naţională excepţională, reprezentative pe plan universal pentru civilizaţia României;
b)categoria B - monumente de valoare naţională;
c)categoria C - monumente reprezentative pentru o anumită zona, epocă, stil, autor, arie etnografică.
Bunurile culturale imobile care nu sunt clasate în categoriile A, B sau C reprezintă bunuri culturale comune.
Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil se clasează în următoarele categorii:
a)Tezaurul patrimoniului cultural naţional, numit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri mobile cu valoare excepţională şi care beneficiază de protecţie specială;
b)Fondul patrimoniului cultural naţional, numit în continuare fond, alcătuit din bunuri mobile cu importanţă istorică, documentară, artistică, etnologică, ştiinţifică şi tehnică şi care beneficiază de protecţia acordată prin prevederile prezentei ordonanţe şi ale altor acte normative.
Bunurile culturale care nu sunt clasate în categoriile tezaur şi fond se constituie în patrimoniul mobil comun şi pot face obiectul reglementărilor de cercetare, evidenţă, conservare şi punere în valoare.
Încadrarea unui bun cultural în una dintre categoriile prevăzute la art. 2 şi 3 se face pe baza criteriilor unice şi metodologiei stabilite de Ministerul Culturii printr-o procedura de clasare care se declanşează potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
Pentru monumentele istorice, procedura de clasare se declanşează:
a)la solicitarea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, titulari ai dreptului de proprietate sau ai altor drepturi reale asupra unor bunuri culturale imobile;
b)din oficiu.
Declanşarea procedurii de clasare din oficiu se face de către Direcţia monumentelor istorice, în colaborare cu inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru bunurile culturale imobile aflate în proprietate publică.
Declanşarea procedurii de clasare pentru rezervaţiile de arhitectură şi urbanism se face din oficiu, cu respectarea reglementărilor specifice în materie, indiferent de regimul de proprietate a bunurilor imobile aflate pe suprafaţa acestor rezervaţii.
Instituţiile de cult sunt obligate ca în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe să înainteze Direcţiei monumentelor istorice lista bunurilor culturale imobile propuse pentru clasare.
Pentru bunurile din patrimoniul cultural naţional mobil, procedura de clasare se declanşează:
a)la solicitarea persoanelor fizice şi juridice de drept privat în a căror proprietate sau deţinere se află bunuri culturale mobile;
b)din oficiu.
Declanşarea procedurii de clasare din oficiu se face de către inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru bunurile culturale mobile confiscate ca urmare a furtului, exportului ilicit sau tentativei de export ilicit, precum şi pentru bunurile culturale mobile pentru care s-a solicitat certificat de export temporar sau definitiv.
Organismele sau instituţiile publice specializate sau nespecializate şi agenţii economici care deţin, cu orice titlu, bunuri culturale mobile, sunt obligate să comunice inspectoratelor pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti pe raza cărora îşi au sediul, lista bunurilor culturale mobile propuse pentru clasare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
Instituţiile de cult sunt obligate să comunice, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, inspectoratelor pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural judeţene şi al municipiului Bucureşti pe raza cărora îşi au sediul, listele bunurilor culturale mobile deţinute, în vederea declanşării procedurii de clasare.
Instituţiile publice sau private autorizate să efectueze lucrări de cercetare sunt obligate să înainteze inspectoratelor pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti pe raza cărora îşi au sediul, lista bunurilor culturale descoperite, propuse pentru clasare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
Instituţiile specializate private sunt obligate să comunice inspectoratelor pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti pe raza cărora îşi au sediul, listele bunurilor culturale mobile deţinute, în vederea declanşării procedurii de clasare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
Monumentele istorice aparţinătoare statului sau unităţilor administrativ-teritoriale se declară, potrivit legii, ca făcând parte din domeniul public sau domeniul privat al statului, respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală.
Deţinători cu orice titlu ai monumentelor istorice, precum şi ai bunurilor culturale mobile clasate pot fi:
a)instituţii publice specializate: muzee, arhive, case memoriale, colecţii, biblioteci;
b)instituţii publice nespecializate;
c)instituţii cu caracter militar sau de apărare a ţării;
d)instituţii de cult;
e)persoane juridice specializate în comerţul cu astfel de bunuri: anticariate, consignaţii, agenţii de intermediere, case de licitaţii etc.;
f)alte persoane juridice;
g)persoane fizice.
Ministerul Culturii, ca organ al administraţiei publice centrale de specialitate care coordonează activităţile specifice de cercetare, evidenţă, evaluare, protecţie, conservare, restaurare, punere în valoare a monumentelor istorice şi a patrimoniului cultural naţional mobil, instituie, în termen de 9 luni de la data aprobării prezentei ordonanţe:
a)Registrul naţional al monumentelor istorice distruse sau dispărute;
b)Registrul experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice;
c)Registrul specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice;
d)Registrul naţional al bunurilor culturale mobile dispărute, distruse sau furate.
Ministerul Culturii va organiza Arhiva de imagini a bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional.
Pentru asigurarea unui cadrul organizatoric adecvat, care să realizeze o protecţie reală a patrimoniului cultural naţional, precum şi pentru aplicarea unitară a prevederilor legale, următoarele organisme se reorganizează după cum urmează:
a)Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice se reorganizează în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, ca organism ştiinţific de specialitate al Ministerului Culturii, cu rol de consultanţă şi avizare în domeniul cercetării, evidenţei, evaluării, protecţiei, conservării, restaurării, punerii în valoare şi revitalizării monumentelor istorice.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este alcătuită din preşedinte şi specialişti numiţi de ministrul culturii.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei se aprobă prin ordin al ministrului culturii;
b)Comisia Muzeelor şi Colecţiilor se reorganizează în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, ca organism ştiinţific de specialitate al Ministerului Culturii, cu rol de consultanţă şi avizare în domeniul evidenţei, cercetării, evaluării, protecţiei, conservării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil.
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este alcătuită din preşedinte şi specialişti numiţi de ministrul culturii.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei se aprobă prin ordin al ministrului culturii;
c)Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice se reorganizează în Direcţia monumentelor istorice, în cadrul Ministerului Culturii.
Directorul Direcţiei monumentelor istorice este, de drept, secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;
d)Direcţia Muzeelor şi Colecţiilor se reorganizează în Direcţia muzeelor şi colecţiilor, în cadrul Ministerului Culturii.
Directorul Direcţiei muzeelor şi colecţiilor este, de drept, secretar al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii principale:
a)avizează strategia în domeniile evidenţei, cercetării, protecţiei, conservării, restaurării, revitalizării şi punerii în valoare a monumentelor istorice;
b)avizează, după caz, norme şi metodologii privind cercetarea, evidenţa, protecţia, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice;
c)avizează norme şi metodologii privind conservarea şi restaurarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale imobile comune, proprietate publică;
d)avizează propunerile Direcţiei monumentelor istorice privind lista de priorităţi a lucrărilor de conservare şi restaurare a monumentelor istorice, care sunt proprietate publică sau proprietatea cultelor;
e)avizează lucrările de conservare şi restaurare a monumentelor istorice la solicitarea proprietarilor sau a titularilor de alte drepturi reale asupra acestora;
f)avizează proiectele de conservare şi restaurare pentru monumentele istorice;
g)avizează studiile prin care se stabilesc zonele de protecţie a monumentelor istorice;
h)avizează schimbarea destinaţiei şi funcţionalităţilor monumentelor istorice;
i)avizează normele şi criteriile pentru funcţionarea agenţilor economici şi a persoanelor juridice care au activitate în domeniul cercetării, proiectării şi execuţiei lucrărilor de specialitate la monumentele istorice;
j)avizează funcţionarea agenţilor economici şi a persoanelor juridice care au activitate în domeniul cercetării, proiectării şi execuţiei lucrărilor de specialitate la monumentele istorice;
k)avizează normele şi criteriile de atestare în vederea înscrierii în Registrul specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice;
l)avizează normele şi criteriile de atestare a specialiştilor în vederea înscrierii lor în Registrul experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice;
m)avizează, împreună cu Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, exportul temporar al componentelor artistice, elementelor constitutive şi elementelor de mobilare interioară sau exterioară a monumentelor istorice, elemente care sunt ele însele bunuri culturale mobile clasate, în baza acordului prealabil al proprietarului sau titularului de drepturi reale;
n)avizează, împreună cu comisia de specialitate a Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, planurile de urbanism şi planurile de amenajare a teritoriului ce privesc monumentele istorice şi zonele lor de protecţie.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este abilitată să reprezinte România în organismele internaţionale de specialitate similare.
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor are următoarele atribuţii principale în domeniul activităţii muzeale şi în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil:
a)avizează strategia în domeniile evidenţei, cercetării, protecţiei, conservării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor mobile clasate;
b)avizează, după caz, norme şi metodologii privind cercetarea, evidenţa, protecţia, punerea în valoare şi circulaţia bunurilor clasate;
c)avizează norme şi metodologii privind restaurarea şi conservarea bunurilor clasate şi a bunurilor din patrimoniul cultural mobil comun, aflate în proprietate publică;
d)avizează propunerile Direcţiei muzeelor şi colecţiilor privind lista de priorităţi a lucrărilor de conservare şi restaurare a bunurilor clasate;
e)avizează lucrările de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, la solicitarea proprietarilor sau a titularilor de alte drepturi reale asupra acestora;
f)avizează normele şi criteriile pentru funcţionarea agenţilor economici şi a persoanelor juridice care au activitate în domeniul execuţiei lucrărilor de cercetare, a bunurilor culturale mobile, precum şi în domeniul comercializării acestora;
g)avizează exportul temporar al bunurilor clasate în baza acordului prealabil al proprietarilor sau al titularilor de drepturi reale asupra acestora;
h)avizează, din punct de vedere ştiinţific, profilul, structura şi denumirea instituţiilor publice specializate.
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este abilitată să reprezinte România în organismele internaţionale de specialitate.
Atribuţiile Direcţiei monumentelor istorice şi, respectiv, ale Direcţiei muzeelor şi colecţiilor se vor stabili prin hotărâre a Guvernului de organizare şi funcţionare a Ministerului Culturii.
La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, activităţile de protejare a monumentelor istorice şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil sunt îndeplinite de Direcţia monumentelor istorice şi de Direcţia muzeelor şi colecţiilor prin inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti şi oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti.
În domeniul protejării monumentelor istorice, inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti, au, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, următoarele atribuţii:
a)aplică normele sistemului naţional de evidenţă a bunurilor culturale imobile în cadrul judeţului şi asigură paza şi confidenţialitatea documentelor respective;
b)identifică, expertizează şi propun spre clasare bunurile culturale imobile deţinute de persoane fizice sau juridice, cu respectarea prerogativelor dreptului de proprietate;
c)fundamentează şi propun autorităţilor publice locale sau centrale cheltuielile necesare pentru lucrările de evidenţă, cercetare, protecţie, conservare, restaurare, punere în valoare şi revitalizare a monumentelor istorice;
d)controlează periodic starea de conservare şi de securitate a monumentelor istorice şi stabilesc, de comun acord cu celelalte organisme competente, măsurile necesare;
e)îndrumă şi sprijină activităţile culturale şi ştiinţifice de punere în valoare a monumentelor istorice;
f)colaborează cu comisiile locale la elaborarea programelor de organizare şi dezvoltare urbanistică a teritoriului, pentru zonele în care se găsesc monumentele istorice;
g)ţin evidenţa schimbărilor de destinaţie a monumentelor istorice şi a transmisiunii dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale;
h)urmăresc şi controlează calitatea execuţiei lucrărilor de conservare şi restaurare la monumentele istorice, împreună cu direcţiile pentru disciplina în construcţii, lucrări publice şi amenajarea teritoriului, judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Veniturile realizate din activităţile de expertizare efectuate la cerere se vărsa la bugetul de stat, în condiţiile legii.
În domeniul protejării bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti, au, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, următoarele atribuţii:
a)aplică normele sistemului naţional de evidenţă a bunurilor culturale mobile în cadrul judeţului şi asigură paza şi confidenţialitatea documentelor respective;
b)identifică, expertizează şi propun spre clasare bunurile culturale mobile deţinute de persoane fizice sau juridice, cu respectarea prerogativelor dreptului de proprietate;
c)controlează periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor clasate şi stabilesc măsurile necesare, de comun acord cu organele competente;
d)îndrumă şi sprijină activităţile cultural-ştiinţifice de punere în valoare a patrimoniului cultural mobil;
e)întocmesc evidenţa transmiterii şi circulaţiei bunurilor clasate;
f)avizează exportul bunurilor culturale mobile comune, eliberând, pe bază de expertiză, Certificatul de export definitiv sau, după caz, Certificatul de export temporar.
Veniturile realizate din activităţile de expertizare efectuate la cerere se varsă la bugetul de stat, în condiţiile legii.
Protecţia monumentelor istorice se realizează prin măsuri de protecţie curentă, protecţie specială, protecţie specifică şi, în cazuri bine justificate, prin măsuri deosebite de protecţie.
Protecţia curentă a monumentelor istorice, ca şi a bunurilor culturale mobile clasate, este asigurată de către proprietarii sau titularii de drepturi reale, care pot primi asistenţă şi sprijin, în acest sens, din partea organismelor specializate ale Ministerului Culturii şi, după caz, din partea Ministerului de Interne, Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Secretariatului de Stat pentru Culte.
Proprietarii sau titularii altor drepturi reale asupra terenurilor pe care se află monumente istorice şi asupra terenurilor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice sunt obligaţi să anunţe Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice cu 12 luni înainte intenţia de folosire a respectivelor terenuri pentru culturi agricole perene.
Protecţia specială a monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate, proprietate publică sau privată, este asigurată de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în acest domeniu - Ministerul Culturii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne - printr-un program de acţiuni coordonate, indiferent de locul lor de amplasare şi de starea lor de conservare.
Protecţia specială se referă la situaţiile provocate de calamităţi naturale, stare de urgenţă, stare de asediu sau conflict armat.
În scopul asigurării protecţiei speciale a bunurilor culturale mobile clasate, inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti şi oficiile judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru patrimoniul cultural naţional vor înainta Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne listele bunurilor culturale mobile clasate, locul de depozitare şi volumul respectivelor bunuri.
Protecţia specifică a monumentelor istorice se realizează, în principal, prin instituirea zonei de protecţie. Prin instituirea zonei de protecţie a monumentelor istorice se asigură:
a)păstrarea şi ameliorarea cadrului natural şi peisagistic, prin înlăturarea sau diminuarea factorilor nocivi de poluare;
b)păstrarea şi ameliorarea cadrului arhitectural şi urbanistic al monumentelor istorice, prin supravegherea şi avizarea tuturor schimbărilor care intervin în zona de protecţie a monumentelor istorice (demolări, construcţii noi, modificări etc.);
c)păstrarea potenţialului arheologic, prin cercetarea şi supravegherea tuturor lucrărilor care se efectuează în profunzimea solului.
Zonele de protecţie a monumentelor istorice au forme şi dimensiuni diferite şi sunt delimitate topografic.
Zonele de protecţie a monumentelor istorice se stabilesc prin studii de specialitate, întocmite prin grija Direcţiei monumentelor istorice, în colaborare cu organismele specializate din teritoriu ale Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Studiile de specialitate întocmite pentru delimitarea şi folosirea terenurilor şi clădirilor incluse în zonele de protecţie, avizate de organele interesate în modul de gospodărire a suprafeţelor şi imobilelor respective, vor fi analizate şi aprobate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi vor fi incluse în documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului.
În funcţie de starea de conservare, de pericolul deteriorării sau degradării monumentelor istorice şi a bunurilor mobile clasate, precum şi de etapa de restaurare a monumentelor istorice, Direcţia monumentelor istorice şi Direcţia muzeelor şi colecţiilor pot impune proprietarilor sau titularilor de alte drepturi reale, în cazuri bine justificate, în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării, măsuri deosebite de protecţie, proprii fiecărui monument istoric, respectiv fiecărui bun cultural mobil clasat. Măsurile de protecţie necesare vor fi comunicate deţinătorilor printr-o notificare.
Proprietarii sau titularii de alte drepturi reale asupra monumentelor istorice sau bunurilor culturale mobile clasate pot contesta aceste măsuri în termen de 30 de zile de la primirea notificării din partea Direcţiei monumentelor istorice, respectiv a Direcţiei muzeelor şi colecţiilor. Contestaţiile se soluţionează în termen de 5 zile. Persoanele nemulţumite de soluţia dată în rezolvarea contestaţiei se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cercetările arheologice sistematice se execută numai cu autorizaţia prealabilă a Comisiei Naţionale de Arheologie şi, după caz, şi cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Bunurile culturale imobile descoperite ca rezultat al unor cercetări arheologice sistematice, precum şi descoperirile fortuite beneficiază de regimul juridic al monumentelor istorice clasate în categoria A, până la definitivarea procedurii de clasare, care se declanşează din oficiu.
Bunurile culturale mobile descoperite ca rezultat al cercetărilor arheologice sistematice, precum şi descoperirile fortuite sunt de drept proprietate publică, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului din care acestea au fost recuperate.
Din momentul descoperirii şi până la încheierea procedurii de clasare, care se declanşează din oficiu, bunurile culturale mobile descoperite în condiţiile de mai sus beneficiază de regimul juridic de protecţie prevăzut în prezenta ordonanţă pentru bunurile clasate în categoria tezaur.
Conservarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate se realizează prin:
a)asigurarea condiţiilor permanente de climat nepoluat şi microclimat controlat;
b)asigurarea condiţiilor necesare pazei contra incendiilor;
c)lucrări întreprinse periodic pentru asigurarea rezistenţei fizice a monumentelor istorice.
În termen de 6 luni de la adoptarea prezentei ordonanţe, Ministerul Culturii va elabora norme şi metodologii specifice pentru conservarea bunurilor din patrimoniul cultural naţional.
De asemenea, Ministerul Culturii va elabora, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei ordonanţe, în colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, norme şi metodologii care să asigure, înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
Lucrările de conservare şi lucrările de restaurare a monumentelor istorice pot fi proiectate şi executate numai de specialiştii înscrişi în Registrul specialiştilor în domeniul conservării şi restructurării monumentelor istorice şi numai pe baza normelor de conservare şi restaurare, avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
Lucrările de proiectare, conservare şi restaurare a monumentelor istorice se execută numai prin instituţii publice specializate, agenţi economici avizaţi în condiţiile prezentei ordonanţe sau de persoane fizice atestate şi înscrise în Registrul specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice.
Proiectarea lucrărilor de restaurare a monumentelor de o importanţă deosebită, a monumentelor care prezintă probleme tehnice cu un mare grad de dificultate sau a celor care necesită cercetări preliminare de ordin arheologic, istorico-documentar şi iconografic va fi efectuată de Direcţia monumentelor istorice.
În acest scop se înfiinţează, în subordinea Ministerului Culturii - Direcţia monumentelor istorice, un centru de proiectare, finanţat din surse extrabugetare.
Protecţia şi conservarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate sunt în sarcina proprietarilor şi a titularilor de drepturi reale.
Restaurarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate este în sarcina proprietarilor sau titularilor dreptului de administrare.
Statul sprijină măsurile de protecţie, de conservare şi restaurare întreprinse de proprietari, de titularii de drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare.
Deţinătorii bunurilor culturale mobile sunt obligaţi să asigure acestora protecţia corespunzătoare împotriva proceselor de îmbătrânire, fragilizare şi degradare determinate de mediul ambiant şi de activităţile la care bunurile sunt folosite. În acest scop se va urmări, în strictă conformitate cu normele de conservare, aplicarea următoarelor măsuri:
a)asigurarea stabilităţii microclimatice în încăperile în care obiectele se expun, se depozitează sau se află în tranzit; salubrizarea spaţiilor şi prevenirea efectelor deteriorante care ar putea fi provocate de avarierea sistemelor de energie electrică, încălzire, apă şi canalizare.
b)corelarea naturii surselor de iluminat cu gradul de sensibilitate a obiectelor; interzicerea folosirii luminii naturale sau fluorescente pentru iluminarea obiectelor de natură organică sensibile;
c)etalarea, manipularea, ambalarea, depozitarea şi itinerarea corectă a obiectelor;
d)prevenirea apariţiei dăunătorilor biologici prin măsuri generale şi specifice de igienă; combaterea factorilor biologici, sub supravegherea biologilor specializaţi;
e)prevenirea apariţiei focarelor de incendii;
f)asigurarea securităţii bunurilor ocrotite;
g)interzicerea folosirii bunurilor de patrimoniu ocrotite de organizarea de spectacole, ca recuzită cinematografică, în scopuri decorative sau de reprezentare.
Arhiva Naţională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Rompres, Biblioteca Academiei, muzeele şi alţi deţinători de suporţi ai memoriei audiovizuale vor asigura acestor materiale condiţii de păstrare şi de folosire potrivit sensibilităţii lor şi în acord cu recomandările UNESCO.
În termenii prezentei ordonanţe, prin memorie audiovizuală se înţelege totalitatea înregistrărilor de sunet şi imagine, indiferent de natura suportului: fotografii, clişee, filme, discuri, benzi magnetice/video, compact-disc; precum şi alte forme de memorie digitală.
Instituţiile deţinătoare de bunuri culturale mobile ocrotite (muzee, biblioteci, unităţi muzeale aparţinând cultelor etc.) vor încadra conservatorii necesari aplicării măsurilor de ocrotire. Conservatorul de colecţie, muzeu, oficiu judeţean urmăreşte starea de sănătate a colecţiilor, aplică măsuri de prevenire a efectelor deteriorante ale factorilor ambientali, de păstrare şi folosire corectă (etalare, ambalare, depozitare etc.) a obiectelor.
Pentru ocrotirea monumentelor se creează funcţia de "conservator pentru protecţia monumentelor" (arhitect sau inginer). Acesta îşi va desfăşura activitatea în cadrul oficiilor pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Ministerul Culturii va stabili atribuţiile şi condiţiile de încadrare a conservatorilor. Prin Centrul de Perfecţionare a Personalului de Cultură şi Artă se vor organiza programe pentru formarea şi specializarea acestora.
Restaurarea bunurilor culturale de interes naţional ocrotite se efectuează în laboratoare specializate, potrivit prevederilor normelor de restaurare.
Ministerul Culturii va lua în acest sens măsurile necesare creşterii capacităţii de restaurare existente.
Monumentele istorice şi bunurile culturale mobile clasate aflate în proprietatea publică sunt inalienabile.
Înstrăinarea acestora cu orice titlu sau pe orice cale este lovită de nulitate absolută.
Transferul unor drepturi reale asupra monumentelor istorice şi asupra bunurilor culturale mobile clasate între instituţii publice se face cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe şi cu avizul prealabil al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, respectiv al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. În cazul monumentelor istorice este necesar şi acordul organelor administraţiei publice centrale sau locale în subordonarea cărora se află instituţiile respective.
Încălcarea prevederilor art. 25 din prezenta ordonanţă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200.000 la 2.000.000 lei.
Neluarea, de către deţinătorul monumentului istoric sau al bunului mobil clasat, a măsurilor de protecţie ce i-au fost notificate, potrivit prevederilor art. 19 din prezenta ordonanţă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500.000 la 2.000.000 lei.
Constatarea contravenţiilor de mai sus şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa organelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi, după caz, ale Ministerului de Interne.
Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă decretele Consiliului Frontului Salvării Naţionale nr. 90/1990 şi nr. 91/1990.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VĂCĂROIU
Contrasemnează:
p. Ministrul culturii,
Mihai Ungheanu,
secretar de stat
Ministru de stat,
ministrul muncii şi protecţiei sociale,
Dan Mircea Popescu
Ministru de stat, ministrul finanţelor,
Florin Georgescu
Bucureşti, 26 august 1994.
Nr. 68.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.