Decizie nr. 937 din 18 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Dumitru în Dosarul nr. 8.299/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal răspunde avocatul părţii Niculae Soare, lipsă fiind autoarea excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii Niculae Soare solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.299/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Dumitru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 480 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece consacră un mod arbitrar al exerciţiului dreptului de proprietate, fără a ţine seama de exigenţa constituţională cuprinsă în art. 44 alin. (7), potrivit căreia dreptul de proprietate obligă şi la respectarea celorlalte sarcini ce revin titularului său potrivit legii. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) şi (2), în acest sens arătând că o persoană nu poate fi evacuată dintr-un imobil în care îşi are stabilit domiciliul, în condiţiile în care însuşi proprietarul imobilului i-a acordat un drept de folosinţă asupra acestuia.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că dispoziţiile art. 480 din Codul civil reprezintă o definiţie legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, cât şi un drept exclusiv din punctul de vedere al titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 36 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 31 martie 2003, în sensul că, faţă de cuprinsul art. 480 din Codul civil, ne aflăm în prezenţa unei definiţii a dreptului de proprietate ce nu are a fi aplicată în rezolvarea unui litigiu privind contestarea ori recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui bun.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu conţine norme contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fiind aplicate în mod egal, tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 480 din Codul civil sunt în deplină concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 480 din Codul civil, cu următorul cuprins: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului şi a reşedinţei şi art. 44 alin. (7) referitoare la respectarea sarcinilor la care obligă dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu exigenţa impusă de art. 44 alin. (7) din Constituţie, ce impune proprietarului obligaţia respectării tuturor sarcinilor ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului.

În acest sens s-a mai pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007.

De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că art. 480 din Codul civil cuprinde o definiţie legală a dreptului de proprietate ce se aplică tuturor proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Dumitru în Dosarul nr. 8.299/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu