Decizie nr. 436 din 10 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 24 alin. (1) lit. f) şi art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001", excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, astfel:

Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului transpun în planul legii organice prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, astfel că nu se poate susţine neconstituţionalitatea acestora.

De asemenea, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 122 alin. (2) din Constituţie. În plus, se apreciază că motivarea autorului excepţiei se fundamentează pe o ipoteză de natură excepţională, urmărindu-se, în concret, modificarea textului legal criticat. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Cât priveşte textele criticate din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, se arată că, urmare a republicării acesteia, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât conţinutul normativ al acestora nu a mai fost preluat, de principiu, în forma republicată a legii, în sensul că procedura de validare a mandatelor de consilier local sau judeţean aparţine, în prezent, instanţei judecătoreşti. În legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) din lege faţă de prevederile art. 120-123 din Constituţie, se arată că acestea sunt neîntemeiate. În plus, criticile referitoare la dreptul discreţionar al prefectului de a interveni în organizarea şi funcţionarea consiliilor locale şi judeţean au rămas, practic, fără obiect, deoarece această soluţie legislativă nu se mai regăseşte în forma republicată a Legii nr. 215/2001, iar prevederile art. 55 şi ale art. 99 din aceasta, care preiau, parţial, conţinutul legislativ al fostului art. 111 alin. (1) şi (2), sunt în deplină concordanţă cu principiile fundamentale ale administraţiei publice locale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.988/112/2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:

Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului încalcă prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1), art. 122 şi ale art. 123 alin. (4) şi (5), texte cuprinse în cap. V, secţiunea a 2-a intitulată "Administraţia publică locală". Textele criticate instituie un drept discreţionar al prefectului de a promova acţiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice autonome locale, inclusiv cele judeţene, iar în lipsa precizării unui termen limită până la care prefectul să poată promova astfel de acţiuni, sunt afectate atât stabilitatea raporturilor juridice născute în baza actelor susceptibile a fi atacate, cât şi principiul autonomiei locale şi al nesubordonării consiliilor judeţene faţă de prefect, consacrat prin textele constituţionale invocate.

În ceea ce priveşte prevederile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, autorul excepţiei consideră că acestea sunt neconstituţionale sub aspectul momentului şi al procedurii care duc la producerea de efecte juridice legate de constatarea încetării mandatului de consilier local sau judeţean înainte de termen, fiind contrare art. 120 alin. (1) şi art. 122 din Legea fundamentală. Astfel, se arată că, în situaţia unor demisii multiple - cum este şi cazul în speţă -, exercitarea prerogativelor constituţionale ale consiliului judeţean este periclitată, întrucât, până la prima şedinţă ordinară, când consiliul local sau judeţean va lua act de situaţia intervenită, acesta nu-şi va putea îndeplini atribuţiile. Se creează astfel o deturnare a sensului autonomiei locale, nesiguranţă şi incertitudine juridică. În plus, dacă încetarea mandatului înainte de termen intervine chiar în timpul derulării unei şedinţe extraordinare a consiliului local sau judeţean, aceasta fiind validată ulterior, în şedinţă ordinară, are loc o încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care interzice retroactivitatea legii civile.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 contravin prevederilor art. 52 din Constituţie, deoarece extind în mod nejustificat sfera persoanelor care, potrivit textului constituţional invocat, pot avea calitatea de reclamant în cauzele de contencios administrativ. În opinia autorului excepţiei, pentru promovarea unei astfel de acţiuni nu este suficientă existenţa unui simplu "interes" al oricărei persoane, ci se impune, în primul rând, existenţa unei vătămări produse prin actul administrativ în cauză, iar vătămarea să vizeze drepturi subiective sau interese legitime, personale, directe şi actuale ale reclamantului.

Prevederile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 încalcă normele constituţionale ale art. 120-123 referitoare la principiile autonomiei locale, al descentralizării şi al deconcentrării serviciilor publice. În esenţă, se susţine că este neconstituţional ca, prin ordin al prefectului reprezentant al administraţiei statale -, să se intervină în organizarea şi funcţionarea consiliilor locale şi judeţene autorităţi ale administraţiei publice locale autonome, alese în mod democratic -, inclusiv în ce priveşte exercitarea unor atribuţii legate de încetarea sau invalidarea mandatului de consilier local sau judeţean.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi contencios administrativ, exprimându-şi opinia în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele legale criticate nu încalcă principiile reglementate prin art. 120-123 din Constituţie şi nici nu conferă un drept discreţionar prefectului, atât timp cât acesta trebuie să respecte prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar acţiunile sale sunt supuse controlului judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată următoarele:

Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului reglementează posibilitatea prefectului de a ataca în contencios actele administrative ale autorităţilor publice, considerate ilegale, ceea ce reprezintă consecinţa atribuţiei prevăzute de lege pentru prefect de a verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune, atribuţie care, în lipsa dreptului la acţiune în contencios, ar fi lipsită de finalitate. Aceste dispoziţii se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd în mod clar termenul în care prefectul poate ataca în contencios administrativ actele emise de către autorităţile publice locale pe care le consideră nelegale. Ca atare, se apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 120 alin. (1), art. 122 şi ale art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, se arată că acestea nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea autorităţilor, care pot avea numai acele atribuţii pe care legea le stabileşte, şi nu înfrâng nici principiile constituţionale ale descentralizării şi autonomiei locale. Totodată, art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat în motivarea excepţiei, nu are, în opinia Guvernului, incidenţă în cauză. Prin urmare, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, iniţial criticate, sunt în prezent abrogate, soluţiile legislative conţinute de acestea nefiind preluate în forma republicată a legii. În consecinţă, se apreciază că această excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în conformitate cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. În plus, menţionează că, potrivit noilor reglementări legale, instanţa de contencios administrativ este sesizată cu privire la cazurile de dizolvare a consiliului judeţean şi se pronunţă cu privire la dizolvarea acestuia, iar prefectul nu mai are, aşadar, posibilitatea de a emite ordin de dizolvare a consiliului judeţean. Totodată, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea de validare sau de invalidare poate fi şi în prezent atacată în faţa instanţei de contencios administrativ şi de către "cei interesaţi", ceea ce reprezintă însăşi expresia prevederilor art. 52 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică se exercită în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică.

Avocatul Poporului apreciază, mai întâi, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, art. 33 a fost abrogat prin Legea nr. 286/2006, iar, pe de altă parte, soluţiile legislative pe care le conţinea art. 111 alin. (1) nu au fost preluate în actul normativ abrogator sau modificator. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 393/2004, apreciază că este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu contravin principiilor constituţionale ale descentralizării şi autonomiei locale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat prin încheierea instanţei de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie:

Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, modificate prin art. I pct. 17, respectiv pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 181/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 24 mai 2006, care au următorul conţinut:

–Art. 24 alin. (1) lit. f): "(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: (...) f) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului."

–Art. 26: "În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative ale consiliului judeţean, ale preşedintelui consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel puţin 10 zile înaintea introducerii acţiunii în contenciosul administrativ, va solicita autorităţilor care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia."

Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

Art. 12: "(1) În toate situaţiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia consiliul local sau consiliul judeţean, după caz, adoptă în prima şedinţă ordinară, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, o hotărâre prin care se ia act de situaţia apărută şi se declară vacant locul consilierului în cauză.

(2)Hotărârea va avea la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de primar şi de secretarul comunei sau oraşului, respectiv de preşedintele consiliului judeţean şi de secretarul general al judeţului. Referatul va fi însoţit de actele justificative."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, au următorul conţinut:

–Art. 33 alin. (1): "Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenţi de la şedinţă, de la comunicare."

–Art. 111 alin. (1) şi (2): "(1) În cazul în care consiliul judeţean nu se întruneşte timp de 6 luni consecutive sau nu a adoptat, în 3 şedinţe ordinare consecutive, nicio hotărâre, precum şi în situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub două treimi şi nu se poate completa prin supleanţi, acesta se dizolvă de drept.

(2)Situaţiile prevăzute la alin. (1) se comunică de secretar prefectului care, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri."

Cu privire la dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este de observat că acestea au fost abrogate expres prin prevederile art. I pct. 27 din Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, fiind preluate cu un conţinut juridic total diferit în art. 30 alin. (4) din lege. Cât priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (1), acestea au fost modificate prin art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006, iar conţinutul lor de principiu se regăseşte la art. 99 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în următoarea redactare: "(1) Consiliul judeţean se dizolvă de drept în condiţiile art. 55 alin. (1) sau prin referendum judeţean."

Textul art. 55 alin. (1) la care se face trimitere are următorul cuprins:

(1)Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:

a)în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv;

b)în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;

c)în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi.

Reglementările cuprinse iniţial în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu excepţia ultimei teze, nu se mai regăsesc în substanţa lor în forma modificată şi republicată a legii, care în art. 99 alin. (2) stabileşte o altă procedură de constatare a dizolvării de drept a consiliului judeţean. Ultima teză din art. 111 alin. (2), iniţial criticat, se regăseşte, ca şi conţinut juridic, în art. 99 alin. (7) teza întâi din lege în redactarea actuală, astfel: "(7) Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face de Guvern, la propunerea prefectului. (...)"

În motivarea excepţiei, autorul invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 52 care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 120-123, care consacră principiile de bază ale administraţiei publice locale, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, autorităţile comunale şi orăşeneşti, consiliul judeţean şi prefectul.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului sunt criticate ca fiind contrare prevederilor art. 120 alin. (1), art. 122 şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie, întrucât, potrivit acestor texte legale, prefectul beneficiază de "un drept discreţionar" de a promova acţiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative emise de autorităţile locale şi judeţene, fiind astfel afectate atât stabilitatea raporturilor juridice ce decurg în mod firesc din acestea, cât şi principiul autonomiei locale şi al nesubordonării consiliilor judeţene faţă de prefect.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la problema de esenţă criticată şi în cazul de faţă, respectiv dreptul legal al prefectului de a ataca în instanţă actele administrative ale autorităţilor locale. Astfel, prin Decizia nr. 314 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2 august 2005, Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004, constatând că acestea nu contravin principiilor constituţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea constată că argumentele ce au stat la baza deciziei menţionate sunt valabile şi în cazul de faţă. Aşadar, dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 nu pot fi contrare principiilor constituţionale care guvernează administraţia publică locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora şi o garanţie a executării legilor. De altfel, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, principala atribuţie a prefectului ca reprezentant al Guvernului pe plan local este cea de garantare a respectării legii şi a ordinii publice la nivel local. Tocmai pentru îndeplinirea acestei atribuţii a fost necesară instituirea posibilităţii ca prefectul, cu cel puţin 10 zile înaintea sesizării instanţei de contencios administrativ cu examinarea unui act administrativ considerat nelegal, să solicite, în prealabil şi motivat, autorităţii administrative care a emis actul să îl reanalizeze în vederea modificării sau revocării acestuia.

Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia Legea nr. 340/2004 nu prevede în mod expres un termen limită până la care prefectul poate iniţia astfel de acţiuni, Curtea reţine că nu este întemeiată. Aceasta, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 26^1 alin. (6) din legea criticată, "dispoziţiile prezentului articol referitoare la procedura de verificare a legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004". Ca atare, nu se poate pretinde o lipsă de reglementare care să conducă, aşa cum susţine autorul excepţiei, la o destabilizare a raporturilor juridice din cadrul administraţiei publice locale.

II. Curtea reţine că prevederile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt criticate sub aspectul momentului şi al procedurii privind constatarea încetării mandatului de consilier local sau judeţean înainte de termen, autorul susţinând contradicţia textului legal faţă de art. 120 alin. (1) şi art. 122 din Constituţie.

Din analiza dispoziţiilor legale atacate rezultă însă că acesta nu conţine norme de natură a conduce la înfrângerea principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea fundamentală, "Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii"; or, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 393/2004 reglementează procedura constatării încetării mandatului de consilier local sau judeţean înainte de termen, ţinându-se cont de toate etapele cronologice necesare şi specifice acestui domeniu şi fără a afecta funcţionarea administraţiei publice locale în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate faţă de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Aplicarea textului legal criticat chiar şi în situaţia excepţională descrisă de autorul excepţiei, respectiv demisii multiple ale consilierilor locali sau judeţeni în timpul unei şedinţe extraordinare, nu determină retroactivitatea legii nici măcar în această ipoteză, legea aplicându-se numai pentru viitor.

III. În ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, criticate ca fiind neconstituţionale, Curtea reţine că, anterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prevederile art. 33 alin. (1) din această lege au fost abrogate expres prin prevederile art. I pct. 27 din Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006. În actuala sa redactare, art. 33 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 are un conţinut juridic total diferit, soluţia legislativă cuprinsă anterior în acest articol nefiind preluată în forma modificată şi republicată a legii. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

O situaţie similară se remarcă şi în cazul dispoziţiilor art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 215/2001, dispoziţii ce au fost însă modificate prin art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006 şi care în actuala redactare a legii nu mai conţin aceeaşi soluţie juridică vizată de autorul excepţiei. Ca atare, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (1), criticate în redactarea anterioară renumerotării şi republicării Legii nr. 215/2001, Curtea constată că soluţiile de principiu conţinute de acestea şi vizate de autorul excepţiei au fost preluate, în esenţă, de dispoziţiile art. 99 alin. (1) din aceeaşi lege. Totodată, Curtea observă însă că autorul excepţiei nu formulează nicio critică de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) - devenit art. 99 alin. (1) -, întrucât acesta nu contestă cazurile stabilite de lege de dizolvare de drept a consiliului judeţean, ci critică de fapt împrejurarea stabilită de alin. (2) al art. 111, prin care prefectul, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri.

Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) - devenit în prezent art. 99 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 - urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în lipsa formulării oricărei critici de neconstituţionalitate a acestora.

După cum s-a arătat, dispoziţiile art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 215/2001 au fost modificate şi nu mai conţin, în actuala redactare a legii, aceeaşi soluţie de principiu, criticată de autorul excepţiei. Ceea ce s-a păstrat din conţinutul art. 111 alin. (2) în noua concepţie a Legii nr. 215/2001, republicată, este ultima teză a acestui articol, potrivit căreia prefectul propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Această soluţie legislativă se regăseşte în prezent în art. 99 alin. (7) teza întâi din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit căruia: "Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face de Guvern, la propunerea prefectului." Aşadar, acesta este textul actual care, în opinia autorului excepţiei, contravine prevederilor art. 120-123 din Constituţie, referitoare la principiile autonomiei locale, descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice.

Curtea constată că dispoziţiile art. 99 alin. (7) teza întâi din lege nu încalcă însă, prin conţinutul lor, normele fundamentale invocate, întrucât procedura comunicării de către prefect către Guvern, în urma constatării prin hotărâre judecătorească a dizolvării consiliului judeţean, nu afectează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale în conformitate cu principiile constituţionale amintite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, ale art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 99 alin. (7) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistriţa -Năsăud - Secţia comercială şi contencios administrativ.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1), art. 99 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi