Hotărâre
Hotărâre nr. 899 din 22 august 2002
privind organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 660 din 5 septembrie 2002
Textul actului · 28 de articole
100%
privind organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 69, 79, 135 şi 136 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Învăţământul postuniversitar medical şi farmaceutic uman asigura specializarea şi perfecţionarea personalului cu studii superioare în domeniu.
Formele de învăţământ postuniversitar medical şi farmaceutic uman sunt:
a)rezidentiatul;
b)specializarea pentru dobândirea unei alte specialităţi;
c)doctoratul;
d)programele pentru obţinerea de competente şi supraspecializari;
e)masteratul;
f)educaţia medicală continua;
g)cursurile postuniversitare de perfecţionare şi alte forme prevăzute de lege.
Învăţământul postuniversitar medical şi farmaceutic uman este coordonat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în condiţiile legii, pe baza cerinţelor de perfecţionare determinate de strategiile programelor naţionale de sănătate.
(1)Învăţământul postuniversitar medical şi farmaceutic uman se desfăşoară în instituţii de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în unităţi sanitare acreditate şi în alte instituţii prevăzute de lege.
(2)Unităţile sanitare sunt acreditate în acest scop de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, pe baza criteriilor de competenţa profesională şi a nivelului de dotare tehnico-materială. Procedura şi criteriile de acreditare a unităţilor sanitare în care se desfăşoară rezidentiatul se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea instituţiilor de învăţământ superior medical.
(3)Învăţământul postuniversitar medical şi farmaceutic uman se desfăşoară conform programelor de învăţământ elaborate de instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, cu avizele Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
(1)Rezidentiatul este forma de învăţământ postuniversitar specifică în medicina, stomatologie şi farmacie, prin care se asigura pregătirea ce permite obţinerea specializării medicale şi farmaceutice, cu o durată cuprinsă între 3 şi 7 ani, în funcţie de specialitate.
(2)Medicii, medicii stomatologi şi farmaciştii care sunt admişi în rezidentiat şi desfăşoară activităţile specifice acestei forme de pregătire sunt numiţi rezidenţi.
(3)Conţinutul şi durata rezidentiatului se propun de către instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în acord cu Directivele sectoriale ale Uniunii Europene, şi se aproba prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii şi familiei.
(4)În vederea stabilirii numărului de locuri instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate vor comunică în prealabil Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu minimum un an înainte de data începerii fiecărui an de pregătire în rezidentiat, numărul de rezidenţi care pot fi pregatiti în instituţia respectiva, pe fiecare specialitate, pentru anul de rezidentiat respectiv.
(5)Numărul de locuri pentru pregătirea în rezidentiat este stabilit în fiecare an de rezidentiat, pe baza propunerilor formulate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu consultarea ministerelor cu reţele sanitare proprii, prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii şi familiei. Numărul de locuri din teritoriu se stabileşte pe baza numărului de posturi din teritoriu, ţinându-se seama de numărul specialiştilor existent în reţeaua de asistenţa medicală de specialitate, dinamica acestuia, evoluţia demografică, mobilitatea globală şi regionala şi de strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate.
(6)Rezidentul participa la activităţi specifice în clinicile sau secţiile unde îşi desfăşoară pregătirea de specialitate, sub îndrumarea şi supravegherea directa a coordonatorilor săi din instituţiile şi unităţile acreditate conform art. 4.
(1)Admiterea la rezidentiat se face prin concurs naţional organizat în ultimul trimestru al fiecărui an de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pe baza metodologiei de concurs aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.
(2)Condiţiile de înscriere la concursul naţional pentru rezidentiat sunt:
–candidatul are diploma de licenţă în profil medico-farmaceutic uman sau o diploma echivalenta cu aceasta;
–candidatul este apt din punct de vedere medical (fizic şi neuropsihic) pentru exercitarea activităţii în grupa de specialitate pentru care candidează.
(3)Rezultatele concursului naţional pentru rezidentiat sunt confirmate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.
(1)Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării înfiinţează o comisie comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat, sub autoritatea şi responsabilitatea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, abilitata să asigure organizarea concursului.
(2)Comisia comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat este formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
(3)Componenta şi numărul membrilor comisiei comune se aproba anual prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii şi familiei.
(1)Admiterea în rezidentiat a personalului didactic încadrat pe funcţii de preparator la disciplinele clinice şi preclinice cu sau fără corespondent în Nomenclatorul specialitatilor medicale şi farmaceutice, competente şi supraspecializari pentru reţeaua de asistenţa medicală se face în situaţia îndeplinirii condiţiilor de admitere la grupa sau subgrupa de specialităţi respectiva.
(2)Doctoranzii cu frecventa pot fi admişi în rezidentiat numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1).
Pregătirea în rezidentiat se organizează în doua etape:
a)etapa I, de pregătire teoretică, ce are loc numai în clinici universitare, fiind normata ca activitate de învăţământ;
b)etapa a II-a, de pregătire practica, ce are loc atât în clinici universitare, cat şi în unităţi sanitare şi farmaceutice de stat sau particulare acreditate.
(1)Candidaţii admişi la concursul naţional de rezidentiat sunt repartizaţi de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pe baza propriilor optiuni, în ordinea descrescătoare a punctajului obţinut la concurs, pentru efectuarea stagiilor de pregătire în centre universitare sau în unităţi sanitare acreditate, în conformitate cu art. 4, în funcţie de propunerile instituţiilor de învăţământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate şi de capacitatile de pregătire ale unităţilor sanitare.
(2)Schimbarea specialitatii în care a fost admis rezidentul este posibila printr-un nou concurs de rezidentiat. În cazuri justificate schimbarea se poate face numai prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile minime la specializarea cerută.
(3)Lista candidaţilor repartizaţi în universităţi, pe specialităţi, se comunică Ministerului Educaţiei şi Cercetării de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei la finalizarea concursului.
(1)Numărul de rezidenţi pentru normarea activităţii de predare este de cel puţin 5 pe specializare. În mod excepţional, el poate cobori sub aceasta cifra la propunerea senatului universitatii şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
(2)Finanţarea activităţii de pregătire teoretică a rezidenţilor admişi pe numărul de locuri stabilit potrivit art. 5 alin. (4), organizată de instituţiile de învăţământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman, se face din sume alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe bază de contract, în condiţiile prevăzute la art. 171 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Activitatea de predare aferentă învăţământului de rezidentiat se cuprinde distinct în statele de funcţiuni ale catedrelor.
(4)Instituţiile de învăţământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, care derulează programe de pregătire prin rezidentiat, au obligaţia sa organizeze un departament specializat sau o structura care să răspundă de organizarea şi calitatea activităţilor didactice pentru aceste programe.
(1)Rezidentiatul se finalizează printr-un examen care cuprinde probe teoretice şi practice, susţinute în faţa unei comisii de specialişti propuse de către instituţiile de învăţământ superior, societăţile profesionale, Colegiul Medicilor din România şi Colegiul Farmacistilor din România şi numite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării.
(2)Absolvenţii stagiilor de rezidentiat se pot prezenta la examenul de finalizare în primii 2 ani de la absolvire.
(3)Stagiul de rezidentiat poate fi întrerupt la solicitarea rezidentului şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în condiţiile respectării contractului individual de muncă.
(4)După promovarea examenului prevăzut la alin. (1) rezidenţilor li se eliberează certificatul de medic specialist, medic stomatolog specialist şi, respectiv, de farmacist specialist, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(5)Calitatea de medic specialist sau de farmacist specialist este dovedită de certificatul eliberat conform alin. (4).
(1)Diplomele, certificatele şi alte documente emise de autorităţile şi organismele competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din ţările din Spaţiul Economic European (S.E.E.), care atesta specializarea medicilor şi stomatologilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Spaţiului Economic European (S.E.E.) în una dintre specialitatile recunoscute de către statele membre ale Uniunii Europene, specialitate existenta în Nomenclatorul specialitatilor medicale şi farmaceutice, competente şi supraspecializari pentru reţeaua de asistenţa medicală, sunt recunoscute de Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca certificat de medic specialist, respectiv de stomatolog specialist.
(2)Farmaciştii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European (S.E.E.) îşi pot desfăşura activitatea în România pe baza diplomei de farmacist eliberate de autorităţile şi organismele competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din ţările din Spaţiul Economic European (S.E.E.), echivalata de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi recunoscută de Ministerul Sănătăţii şi Familiei din România, conform legii.
(3)Stagiile de specializare efectuate în afară României, cu excepţia statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European (S.E.E.), se echivaleaza de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei cu stagiul de rezidentiat prevăzut de legislaţia din România, dacă pentru specializarea respectiva durata şi programele de studiu sunt echivalente. Certificatele de medic, de stomatolog şi, respectiv, de farmacist specialist se obţin în acest caz după promovarea examenului de specialitate în România.
(1)Pregătirea prin rezidentiat se poate face şi cu taxa, atât de către cetăţenii români, cat şi de către cetăţenii străini, în afară locurilor care se susţin de la bugetul de stat, stabilite conform art. 5 alin. (4).
(2)Numărul locurilor cu taxa se stabileşte anual, pe specialităţi, la propunerea senatelor universitare, şi se aproba prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării.
Masteratul şi doctoratul se desfăşoară conform legii.
(1)A doua specialitate se poate obţine, numai în regim cu taxa:
a)prin susţinerea unui nou concurs naţional pentru rezidentiat şi cu parcurgerea programei de pregătire, dacă specialitatea nu este inrudita cu prima specialitate pentru care solicitantul are certificat;
b)fără susţinerea concursului naţional pentru rezidentiat, dar cu parcurgerea integrală a stagiului de pregătire, dacă specialitatea este inrudita cu cea pentru care solicitantul are certificat, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
(2)Lista specialitatilor înrudite se stabileşte de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin ordin comun, pe baza Nomenclatorului specialitatilor medicale şi farmaceutice, competente şi supraspecializari pentru reţeaua de asistenţa medicală.
(1)Competenţa reprezintă o formă de pregătire postuniversitară în domenii tehnice, diagnostice sau terapeutice, complementare unor specialităţi medico-farmaceutice.
(2)Supraspecializarea reprezintă o formă de instruire postuniversitară suplimentară, aprofundata, în domenii conexe specialitatii de baza, şi se obţine numai de către medicii specialişti sau primari după efectuarea unui program de pregătire aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi după promovarea examenului final.
(3)Competentele sau supraspecializarile aferente fiecărei specialităţi medico-farmaceutice sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi sunt cuprinse în Nomenclatorul specialitatilor medicale şi farmaceutice, competente şi supraspecializari pentru reţeaua de asistenţa medicală. Durata şi conţinutul programelor de pregătire pentru obţinerea de competente sau supraspecializari sunt aprobate de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei la propunerea instituţiilor de învăţământ superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate.
Programele de pregătire în vederea dobândirii de competente şi supraspecializari se organizează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, care organizează şi examenele de obţinere a competentelor sau supraspecializarilor şi eliberează certificatele de absolvire.
Competentele şi supraspecializarile obţinute în străinătate pot fi recunoscute de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(1)Educaţia medicală continua cuprinde totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practica destinate personalului care lucrează în domeniul medical şi farmaceutic uman, în vederea dobândirii/îmbunătăţirii nivelului de cunoştinţe, abilitaţi şi aptitudini necesare creşterii calităţii asistenţei medicale şi nivelului de performanţă în domeniul respectiv.
(2)Educaţia medicală continua este organizată de către Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmacistilor din România, Academia de Ştiinţe Medicale în colaborare cu instituţii de învăţământ superior acreditate şi este coordonata de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(3)Programele naţionale de educaţie medicală continua sunt avizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(1)Învăţământul superior universitar şi postuniversitar medico-farmaceutic uman se desfăşoară în spitale, institute, centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi, în laboratoare şi în cabinete. Clinicile universitare sunt secţii clinice de spital în care sunt organizate catedre sau discipline universitare.
(2)Învăţământul farmaceutic se desfăşoară în clinici, laboratoare, farmacii publice sau de spital şi în unităţi de cercetare şi/sau producţie de medicamente, agreate de instituţiile de învăţământ superior.
(3)Unităţile clinice universitare se înfiinţează, la propunerea instituţiei de învăţământ superior, prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului sănătăţii şi familiei. Într-o unitate clinica universitară activitatea de învăţământ este susţinută de o singura instituţie de învăţământ superior sau, după caz, de o singura facultate cu profil medico-farmaceutic uman.
(4)Desfiinţarea unei unităţi clinice universitare se poate face numai prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea instituţiei de învăţământ superior.
(5)Într-o unitate clinica universitară întreaga activitate de învăţământ, asistenţa medicală şi cercetare ştiinţifică este condusă de şeful clinicii.
(6)Poziţia de şef de clinica se ocupa de cadrele didactice universitare cu cel mai înalt grad universitar, pe baza hotărârii senatului universitatii. Şeful de clinica poate fi numit şef de secţie/şef de laborator, la propunerea senatului universitatii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.
Medicii şi farmaciştii cu funcţie didactica din unităţile clinice universitare, salariaţi ai instituţiei de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman, pot primi din partea unităţii sanitare în care îşi desfăşoară activitatea integrată clinic o indemnizaţie de activitate clinica reprezentând cel puţin echivalentul unei jumătăţi de norma corespunzătoare gradului profesional în care sunt confirmati prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, pentru activitatea de asistenţa medicală, respectiv farmaceutica, cu excepţia rezidenţilor.
Instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman vor dimensiona formatiile de studiu astfel încât numărul de studenţi şi rezidenţi care activează concomitent într-o unitate clinica universitară să fie corelat cu capacitatea de acordare a asistenţei medicale.
(1)Spaţiile din spitale vor fi folosite pentru învăţământ universitar şi postuniversitar acreditat de stat, fără plata. Instituţiile de învăţământ superior particular care au specializări cu profil medico-farmaceutic uman pot încheia contracte de închiriere, cu aprobarea ministrului sănătăţii şi familiei, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Dotările din spitale, indiferent de provenienţă, sunt folosite fără plata şi pentru procesul de învăţământ de stat acreditat, cu profil medico-farmaceutic uman.
(1)Cursurile postuniversitare de perfecţionare sunt organizate de instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, cu consultarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, a Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România.
(2)Pregătirea, durata şi conţinutul programelor se stabilesc de către instituţiile de învăţământ superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate, în cadrul unui program naţional coordonat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu avizul Colegiului Medicilor din România, respectiv al Colegiului Farmacistilor din România.
(1)Taxele de instruire pentru formele de pregătire profesională - rezidentiat cu taxa, competente, supraspecializari, cursuri postuniversitare, educaţie medicală continua - sunt suportate de către beneficiari sau angajatorii acestora.
(2)Taxele de instruire prevăzute la alin. (1) se constituie ca venituri proprii extrabugetare, se propun şi se aproba de către instituţiile organizatoare.
(3)Coordonarea activităţii de pregătire postuniversitară se face de către Centrul Naţional de Perfecţionare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare şi Asistentilor Medicali, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 537/2002 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi pentru înfiinţarea Centrului Naţional de Perfecţionare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare şi Asistentilor Medicali.
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei vor elabora şi vor aproba prin ordin comun metodologia de aplicare a prezentei hotărâri.
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor unităţilor medico-sanitare cu activitate structurată de învăţământ universitar şi postuniversitar medical şi farmaceutic uman.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemnează:
Ministrul educaţiei şi cercetării,
Ecaterina Andronescu
Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartos
Ministrul muncii
şi solidarităţii sociale,
Marian Sarbu
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu
Bucureşti, 22 august 2002.
Nr. 899.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.