Decizie nr. 135 din 10 martie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biggame" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 520/265/2014 al Judecătoriei Năsăud şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.012D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, consilier juridic Daniela Hudelcu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului părţii prezente. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora constituie monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009. Ca atare, statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului. În acest sens, sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 14 din 18 ianuarie 2011 şi nr. 1.344 din 13 octombrie 2011. Depune note scrise.

4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în cauză sunt valabile argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 23 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 520/265/2014, Judecătoria Năsăud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Biggame" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect solicitarea cererii de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de ordonanţa de urgenţă criticată.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin impunerea unui număr minim de aparate de joc într-o anumită locaţie, legiuitorul, în speţă Guvernul, a încălcat prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, dar şi ale art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, deoarece statul nu trebuie ca, prin organele sale, să întreprindă acţiuni de natură să limiteze libertatea comerţului sau autonomia operatorilor economici şi nici să stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea acestora. Orice activitate trebuie să se desfăşoare în condiţii de profitabilitate, cu acoperirea cheltuielilor pe care acea activitate le implică, astfel ca un operator economic să îşi poată adapta în mod natural volumul de activitate, în cazul de faţă numărul de aparate dintro anumită locaţie. Or, impunând un număr de aparate mai mare decât cel optim, Guvernul nu face decât să colecteze la buget taxele de autorizare aferente acestui număr, însă aceasta nu reprezintă o sursă de venit pe termen lung, deoarece, fiind în imposibilitate să respecte condiţia prevăzută de textul legal criticat, operatorul economic va renunţa la respectiva activitate. Pe de altă parte, acesta nu este un considerent de natură să justifice restrângerea libertăţii comerţului şi denaturarea concurenţei.

7.Judecătoria Năsăud apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011 a Curţii Constituţionale.

10.Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 246/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010.

13.Curtea observă că, ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 30 decembrie 2014, dispoziţiile art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 având, în prezent, următorul conţinut: "(6) Numărul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este:

a)pentru jocurile tip slot-machine, numărul minim de mijloace de joc care pot fi exploatate de acelaşi operator economic este de 100 de slot-machine, care pot fi exploatate în cadrul aceleiaşi locaţii sau în locaţii diferite. Dacă numărul autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc plătite de organizator scade sub numărul prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se revocă de drept, fără îndeplinirea altor proceduri prealabile. Numărul de slot-machine, pentru fiecare locaţie, este de:

(i)sală de jocuri - minimum 20 slot-machine pentru municipiul Bucureşti sau minimum 15 slot-machine în alte locaţii decât municipiul Bucureşti. Pentru spaţiile în care se desfăşoară acest gen de activitate, ca activitate principală, în aceste locaţii se pot desfăşura şi alte activităţi economice, inclusiv cele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Pentru această categorie se va acorda Autorizaţie Clasa A, conform punctului 1 subpunctul II din anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă;".

14.Curtea reţine că, în atare situaţie, de modificare a textului de lege iniţial criticat, se pune în discuţie aplicarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, obiectul excepţiei va fi stabilit asupra dispoziţiilor legale criticate care, deşi ulterior sesizării Curţii, au fost modificate, şi nu abrogate în mod expres, şi-au produs efectele sau continuă să-şi producă efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia şi după acest eveniment legislativ. Aşa fiind, Curtea va examina dispoziţiile art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 în redactarea de la momentul sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, cu următorul cuprins: "(6) Numărul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este:

a)pentru jocurile tip slot-machine, numărul minim de mijloace de joc care pot fi exploatate de acelaşi operator economic este de 50 de aparate, care pot fi exploatate în cadrul aceleiaşi locaţii sau în locaţii diferite. Dacă numărul autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc plătite de organizator scade sub numărul prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se revocă de drept, fără îndeplinirea altor proceduri prealabile. Numărul de slot-machine, pentru fiecare locaţie, este de:

(i)minimum 15 mijloace de joc pentru spaţiile în care, pe lângă celelalte activităţi care se desfăşoară în cadrul incintei respective, altele decât exploatarea de jocuri de noroc, se exploatează numai această categorie de mijloace de joc."

15.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă."

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, soluţionând excepţii cu obiect identic, a răspuns unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, de pildă prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. Prin aceasta, Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica privind încălcarea principiului liberei concurenţe, prevăzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanţa de urgenţă criticată, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activităţilor ce fac obiectul acestei ordonanţe de urgenţă. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de joc pe locaţie nu reprezintă o limitare de natură să încalce libera concurenţă, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată "în condiţiile legii", iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină economică. În acest sens, art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 prevede că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în condiţiile stabilite prin această ordonanţă de urgenţă este obligatorie deţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc.

17.În raţionamentul său, Curtea a făcut apoi referire la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (actualul art. 56 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd împotriva Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune. Aceeaşi instanţă a Uniunii Europene a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu, arătându-se, în acest sens, că obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. Curtea de la Luxemburg a precizat că o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar. Totodată, prin Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, Curtea a statuat că este de competenţa instanţelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul operatorilor care acţionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naţională răspunde cu adevărat obiectivului de prevenire a exploatării activităţilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. Trebuie diferenţiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizează reducerea ocaziilor de joc şi, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizează lupta împotriva criminalităţii. Astfel, prin Hotărârea din 8 septembrie 2009, pronunţată în cauza C-42/07, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International împotriva Departamento de Jogos da Santa Casa da MisericÎrdia de Lisboa, paragraful 56, Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene [devenit art. 52 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene] admite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general. Statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, paragraful 48, precitată).

18.Curtea Constituţională constată că, în lipsa unor elemente de noutate relevate în prezenta cauză, cele reţinute prin decizia indicată îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în acest dosar.

19.Pentru a adapta cele reţinute de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la specificul textului de lege analizat şi al criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea Constituţională reţine, în final, că, în virtutea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, însă această sarcină nu are caracter absolut şi necondiţionat; dimpotrivă, în funcţie de specificul domeniului de reglementat, statul îşi poate modula intervenţia, astfel încât să asigure un echilibru între diferite interese divergente. În domeniul jocurilor de noroc, intervenţia statului trebuie privită bivalent, adică atât din perspectiva operatorilor de jocuri de noroc, cât şi a consumatorilor, astfel că larga marjă de apreciere de care dispune permite acestuia configurarea unui cadru normativ care să răspundă, deopotrivă, ambelor exigenţe. Măsura legală criticată, ce impune o limitare cantitativă minimală în privinţa numărului de aparate de joc autorizate, ca şi condiţie de menţinere a licenţei de organizare de jocuri în beneficiul aceluiaşi operator economic, se înscrie între modalităţile concrete pe care legiuitorul, uzând de larga sa marjă de apreciere de care dispune în acest domeniu, înţelege să le implementeze pentru protecţia consumatorului prin evitarea efectelor negative generate de practicarea jocurilor de noroc pe scară largă, mai ales de către tineri, şi reducerea dependenţei acestora faţă de jocurile de noroc. Impunerea unui număr minim de aparate de joc autorizate pentru menţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc are drept finalitate limitarea numărului locaţiilor în care s-ar putea amplasa aceste aparate de joc, ceea ce permite, în consecinţă, o mai eficientă monitorizare a acestei activităţi de către organele abilitate, în speţă Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc. Reducerea acestei condiţii ar genera înmulţirea numărului de locaţii având această destinaţie, cu efectul inevitabil al practicării jocurilor de noroc de un număr şi mai mare de persoane. De altfel, este obligaţia statului de a se asigura că activităţile comerciale desfăşurate pe teritoriul său, prin natura şi amploarea lor, nu duc la compromiterea demnităţii umane a persoanei, chiar dacă aceasta, la nivel individual, nu consideră că ar fi incidentă.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Biggame" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 520/265/2014 al Judecătoriei Năsăud şi constată că prevederile art. 15 alin. (6) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Năsăud şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi