Decizie nr. 6 din 18 ianuarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sarcomprest" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 164/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele Curţii Constituţionale dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 497D/2005, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Legume Fructe" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 158/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 497D/2004 la Dosarul nr. 496D/2004, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, urmare a republicării Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, art. 31 alin. (2) şi (3) a devenit art. 38 alin. (2) şi (3). Constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, precum şi că aceste dispoziţii reprezintă tocmai expresia aplicării art. 21 şi 24 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 2 septembrie 2004, pronunţate de judecătorul-sindic în dosarele nr. 158/LJ/2004 şi nr. 164/LJ/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sarcomprest" - S.R.L. din Galaţi, respectiv de Societatea Comercială "Legume Fructe" - S.A. din Galaţi.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995, cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, fără a motiva în vreun fel excepţia.

Tribunalul Galaţi - Secţia comercială apreciază că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât nu reglementează dispoziţii diferite pentru subiecte de drept aflate în aceeaşi situaţie.

Arată că, prin însăşi menţionarea posibilităţii debitorului de a formula o contestaţie împotriva cererilor introductive ale creditorilor, se garantează liberul acces la justiţie, precum şi că termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile criticate nu încalcă acest principiu. Consideră că, în cazul în care s-ar interpreta în sens contrar cele amintite, s-ar ajunge la concluzia că stabilirea oricărui termen procedural încalcă principiul accesului liber la justiţie, fapt ce ar stânjeni grav activitatea de administrare a actului de justiţie.

Apreciază că formularea contestaţiei debitorului, prevăzută în cuprinsul art. 31 din Legea nr. 64/1995, constituie tocmai un mijloc de exercitare a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, iar nu o încălcare a acestuia.

În concluzie, instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul consideră că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) nu încalcă prevederile art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, întrucât pentru justiţiabilii aflaţi în aceeaşi situaţie se asigură acelaşi tratament juridic, iar părţile interesate au garantat accesul liber la justiţie, constând în posibilitatea de a formula cereri, opoziţii şi de a folosi căile legale de atac, precum şi de a-şi exercită neîngrădit dreptul la apărare.

Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul, prin dispoziţiile de lege criticate, a stabilit reguli procedurale potrivit cărora orice debitor, implicat într-o cauză referitoare la organizarea judiciară şi a falimentului, beneficiază de comunicarea cererilor formulate de creditori privind starea sa de insolvenţă şi de dreptul de a face contestaţie în legătură cu aceste cereri. Consideră că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) asigură condiţii egale pentru exercitarea aceloraşi drepturi şi interese prevăzute de lege.

Invocă jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003, şi Decizia nr. 283 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 faţă de art. 16 din Constituţie. Arată, în acest sens, că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţiile de plată a creanţelor. Prin urmare, creditorii care solicită deschiderea acestei proceduri se află într-o situaţie diferită faţă de debitorii care formulează o contestaţie, ceea ce impune şi justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.

Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica textelor de lege menţionate în raport cu art. 21 din Constituţie, şi nici aceea că acestea reprezintă norme procedurale, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului.

În sfârşit, instituirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a unui termen în care debitorul poate contesta cererea creditorului de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nu contravine nici art. 24 din Constituţie.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 64/1995 a fost republicată, iar art. 31 alin. (2) şi (3) a devenit art. 38 alin. (2) şi (3), astfel încât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în prezent, art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul conţinut: "(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului şi va dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.

(3)Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestă că ar fi în stare de insolvenţă, în condiţiile stabilite la art. 36, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În condiţiile în care reglementările legale deduse controlului prevăd obligaţia judecătorului-sindic de a comunică debitorului cererea formulată de creditor, precum şi pe aceea ca, urmare a contestaţiei celui dintâi în ceea ce priveşte pretinsa sa stare de insolvenţă, să ţină o şedinţă cu citarea ambelor părţi, critica potrivit căreia reglementările în cauză ar încălca principiile constituţionale ale egalităţii de tratament, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare nu are suport şi, deci, nu poate fi reţinută.

Contrar celor susţinute de autorii excepţiei, Curtea constată că, în realitate, textele legale examinate, departe de a contraveni normelor constituţionale de referinţă, nu fac decât să le dea expresie de o manieră evidentă.

Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sarcomprest" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 164/LJ/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială şi de Societatea Comercială "Legume Fructe" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 158/LJ/2004 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niţă