Decizie nr. 60 din 16 februarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Mihail Anatoli în Dosarul nr. 2.356/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.597D/2015.

2.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei şi partea Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin primar, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, aminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Decizia civilă nr. 955 din 1 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.356/88/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de Anatoli Mihail cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 562 din 8 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 2.356/88/2014, având ca obiect cererea de anulare a Hotărârii nr. 153 din 27 noiembrie 2014, adoptată de Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local al autorului excepţiei de neconstituţionalitate.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Astfel, arată că imposibilitatea exercitării căilor de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează cauza echivalează cu încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Consideră că existenţa căilor de atac şi posibilitatea de a le exercita constituie o garanţie a dreptului de apărare şi dă certitudine părţilor că dreptul lor nu este compromis prin pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice, ceea ce asigură încrederea în justiţie şi determină o poziţie activă în cadrul procesului. Simplul fapt de a putea sesiza o instanţă de judecată nu satisface în mod necesar imperativele art. 21 din Constituţie. În acest sens aminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este suficientă posibilitatea formală de a demara o acţiune în justiţie, ci este necesar ca accesul la justiţie să fie efectiv. De asemenea, arată că lipsa oricărei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa fondului duce la absolutizarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a sentinţei civile şi implicit a actului administrativ atacat. Din contră, posibilitatea de a recurge la căile de atac reprezintă o garanţie împotriva arbitrariului judecătoresc, asigurând responsabilizarea primei instanţe de a pune toată grija în actul de judecată, în strângerea materialului probator şi în motivarea convingătoare şi completă a soluţiei.

6.În continuare, autorul excepţiei arată că textul de lege criticat creează o discriminare având ca temei obiectul litigiului, întrucât, spre deosebire de alte persoane, care au dreptul la mai multe grade de jurisdicţie, consilierul local aflat în ipoteza art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1) din Legea nr. 393/2004 nu poate exercita decât dreptul la un singur grad de jurisdicţie.

7.Totodată, autorul consideră că restrângerea adusă exerciţiului dreptului de acces la justiţie nu respectă condiţiile art. 53 alin. (2) teza finală din Constituţie, referitoare la proporţionalitatea şi caracterul nediscriminator al măsurii restrângerii.

8.În sfârşit, susţine că textul de lege criticat este contrar art. 129 din Constituţie, referitor la exercitarea căilor de atac. În acest sens, arată că sintagma "în condiţiile legii" din acest articol constituţional se referă la condiţiile procedurale de exercitare a căilor de atac şi nu are în vedere imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează fondul cauzei. Mai învederează şi faptul că nu există o cale administrativă prealabilă de atac a hotărârii consiliului local referitoare la constatarea încetării mandatului de consilier local pentru ipotezele prevăzute de art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1) din Legea nr. 393/2004.

9.Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 273 din 24 februarie 2009 şi nr. 799 din 3 iunie 2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

10.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

11.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

12.Avocatul Poporului, făcând de asemenea trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 655 din 13 octombrie 2015 şi nr. 799 din 3 iunie 2010, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

16.Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea constată că acesta critică doar dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, întrucât numai acestea se referă la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate de prima instanţă de contencios administrativ, astfel că instanţa de contencios constituţional urmează a se pronunţa numai cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege.

17.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, susţine că sunt înfrânte dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitivă»". Aceste dispoziţii sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a început la data de 23 decembrie 2014, ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010. Curtea apreciază însă că aceste modificări nu înlătură soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, astfel că urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, cu care a fost sesizată.

19.Cât priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că acestea au mai fost analizate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015, Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, şi Decizia nr. 799 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că "reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale şi desfăşurarea activităţii lor specifice într-un cadru de normalitate". De asemenea, a constatat că "acestea sunt şi raţiunile pentru care, de pildă, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o excepţie de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate, în primă instanţă, de instanţa de contencios administrativ, prin care este soluţionată acţiunea formulată de consilier împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), nu este de natură să contravină normelor art. 129 din Constituţie. De altfel, obligativitatea asigurării unui dublu grad de jurisdicţie, astfel încât hotărârea primei instanţe să fie examinată de către o jurisdicţie superioară, subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat de art. 13 din Convenţie oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 reglementează accesul consilierului la instanţa de contencios administrativ pentru soluţionarea acţiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorităţi administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim al său".

20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Anatoli în Dosarul nr. 2.356/88/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea