Decizie nr. 273 din 24 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Constantin Daniel Cadariu în Dosarul nr. 4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.802D/2008 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 112D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 prin care a fost modificat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local prevăzut la lit. h^1)", excepţie ridicată de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel în Dosarul nr. 2.124/122/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea parţială de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 112D/2009 la Dosarul nr. 2.802D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei. Aceştia formulează susţineri asemănătoare prin care arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale, deoarece prevăd încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local, pe motivul că acesta nu mai este membru al partidului politic pe a cărui listă a candidat iniţial, fără a determina însă natura cauzei pentru care consilierul local a fost exclus din respectivul partid. Prin urmare, se poate ajunge la situaţia în care, fără să poarte vreo vină, consilierul local să-şi piardă mandatul, exercitarea efectivă a acestuia depinzând, aşadar, de voinţa discreţionară a partidului politic pe a cărui listă a fost ales.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei au fost analizate de Curtea Constituţională, aceasta pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.

În replică, părţile susţin că aceleaşi probleme de neconstituţionalitate au fost sesizate şi prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulată de Preşedintele României înainte de promulgarea acesteia. În plus, mai adaugă că, pentru identitate de raţiune, tratamentul juridic aplicabil aleşilor locali ar trebui să fie identic cu cel al "celorlalţi aleşi".

Reprezentantul Ministerului Public completează concluziile formulate anterior, menţionând că autorii excepţiei supun atenţiei Curţii probleme ce vizează completarea textului de lege criticat. Această atribuţie nu intră însă în sfera competenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.582/86/2007, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Daniel Cadariu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ prin care Consiliul Judeţean Suceava a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a unui mandat de consilier local.

Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.124/122/2008, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 prin care a fost modificat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local prevăzut la lit. h^1)".

Excepţia a fost ridicată de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel într-o cauză având ca obiect o acţiune vizând refuzul Consiliului Local al Comunei Iepureşti de a soluţiona o cerere de validare a unui mandat de consilier local.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care prevăd încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local sau judeţean, dacă acesta şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 29, art. 30, art. 37, art. 40, art. 53, art. 69 alin. (2) şi ale art. 121 alin. (2) din Constituţie. Principiul egalităţii este înfrânt prin aceea că legea creează regimuri diferenţiate pentru consilier faţă de cel aplicabil primarului, deoarece ultimul pierde mandatul de ales local doar dacă demisionează din partid, deci printr-un act de voinţă unilateral, nu şi atunci când este exclus din partid, aşa cum se întâmplă în cazul consilierului local sau judeţean. Or, atât primarul, cât şi consilierul fac parte din categoria aleşilor locali, sunt aleşi în acelaşi mod, statutul lor fiind reglementat în mod unitar. Acest aspect a fost sesizat şi prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulată de Preşedintele României în data de 21 martie 2006. Pierderea calităţii de membru al partidului politic pe listele căruia a fost ales consilierul local sau judeţean, indiferent dacă acesta este sau nu vinovat de săvârşirea unei anumite abateri, împiedică exercitarea dreptului său de a fi ales şi de a-şi îndeplini mandatul, care, în opinia autorilor excepţiei, are caracter reprezentativ, la fel ca şi mandatul parlamentar. Poziţia de consilier local are la bază un mandat individual, fiind rezultatul unor alegeri democratice, şi nu al nominalizării din partea unui partid politic, fiind firesc ca, în exercitarea mandatului de consilier, acesta să fie în serviciul colectivităţii, şi nu al partidului politic. Pierderea mandatului pe motive ce ţin de viaţa internă şi disciplina unui partid politic nu are nicio justificare sub aspectul condiţiilor de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, reglementate de art. 53 din Constituţie, nu are "nicio finalitate democratică" şi nu reprezintă decât "un şantaj politic" pentru ca, împotriva voinţei lor, aleşii locali să rămână membri ai aceluiaşi partid politic. Aceasta este şi raţiunea art. 69 alin. (2) din Constituţie, care prevede nulitatea mandatului imperativ, implicit în privinţa aleşilor locali. De altfel, pentru motivul încălcării acestor norme fundamentale, Legea nr. 249/2006 a primit, la momentul dezbaterii sale în Parlament, avizul negativ al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor. Se mai susţine, de asemenea, că libertatea de opinie şi de acţiune, garantate de lege în exercitarea mandatului alesului local, sunt îngrădite prin simpla ameninţare din partea partidului politic cu pierderea calităţii de ales local, ceea ce afectează însăşi funcţionarea ca autorităţi administrative autonome a consiliilor.

În plus, în Dosarul nr. 2.802D/2008, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 au caracter retroactiv raportat la momentul alegerilor din iunie 2004, deoarece "în momentul apariţiei acestor modificări anumiţi aleşi locali schimbaseră deja partidul politic pe listele căruia fuseseră aleşi". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (4) din aceeaşi lege, arată că acestea nu prevăd o cale de atac împotriva sentinţei cu caracter definitiv şi irevocabil pronunţate în primă instanţă, ceea ce contravine dreptului consacrat de art. 129 din Constituţie, referitor la folosirea căilor de atac.

Tribunalul Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 2.802D/2008, apreciind doar că aceasta este admisibilă sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru a fi sesizată Curtea Constituţională.

Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 112D/2009, apreciază că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Acestea au natura unei măsuri necesare într-o societate democratică, menite să asigure stabilitatea în cadrul administraţiei publice locale şi care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului. În plus, dispoziţiile art. 29, 30, 40 şi 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale. În argumentarea punctului de vedere arată că în jurisprudenţa sa, de exemplu deciziile nr. 1.167/2007, nr. 915/2007 şi nr. 779/2008, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile legale criticate au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, iar introducerea cazului de încetare de drept a mandatului de consilier, reglementat de art. 9 alin. (2) lit. h^1), este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe lista căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat, astfel că nu se mai justifică menţinerea sa în funcţia publică. Avocatul Poporului mai arată că dreptul de a fi ales, reglementat de art. 37 din Constituţie şi invocat de autorii excepţiei, se exercită în conformitate cu sistemul electoral ale cărui condiţii şi modalităţi de funcţionare le stabileşte în exclusivitate legiuitorul. Precizează, totodată, că mandatul reprezentativ caracterizează statutul senatorilor şi al deputaţilor, în timp ce consilierii locali sau judeţeni sunt supuşi unor reguli distincte. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici principiului funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca autorităţi administrative autonome, consacrat de art. 121 alin. (2) din Constituţie, iar prevederile art. 29, 30 şi 40 din aceasta, invocate, nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum au fost completate şi modificate prin art. I pct. 3, respectiv pct. 5 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006. Textele legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 9 alin. (2) lit. h^1): "Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: (...)

h^1)pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales.";

–Art. 9 alin. (4): "În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 29 - Libertatea conştiinţei, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 69 alin. (2) potrivit cărora "Orice mandat imperativ este nul", art. 121 alin. (2) care reglementează principiul funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca autorităţi administrative autonome şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată următoarele:

I. Dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care prevăd un nou caz în care calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, constând în pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă consilierul a fost ales, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Prin deciziile nr. 915/2007, nr. 1.167/2007, nr. 134/2008, nr. 485/2008, nr. 677/2008, nr. 779/2008, nr. 1.118/2008, nr. 1.190/2008 şi nr. 68/2009, Curtea, respingând excepţiile, a răspuns unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză.

În jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că reglementările privind noul caz de încetare de drept a mandatului de consilier local sau de consilier judeţean îşi au suportul în dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Aceste dispoziţii de ordin constituţional au fost dezvoltate în Legea partidelor politice nr. 14/2003 care, printre principalele funcţii ale partidelor politice prevăzute la art. 2, menţionează şi pe acelea referitoare la desemnarea de candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice, precum şi la stimularea participării cetăţenilor la scrutinurile electorale, potrivit legii.

Textele criticate au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid la altul, curmarea traseismului politic la care se recurge în funcţie de oportunităţile pe care le oferă un partid sau altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului.

Astfel, prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, instanţa de contencios constituţional, examinând critici de neconstituţionalitate raportate la încălcarea art. 37 privind dreptul de a fi ales şi a art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, din Legea fundamentală, a statuat că introducerea, prin art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004, a unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Electoratul acordă votul său candidaţilor înscrişi pe liste ale partidelor, pentru a îndeplini funcţii publice la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia fac parte la momentul alegerii şi pe care urmează să îl promoveze pe perioada mandatului lor de consilier local sau de consilier judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. Altfel spus, pierderea calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă a candidat şi a fost votat de corpul electoral are drept consecinţă şi pierderea calităţii de consilier local sau de consilier judeţean. Din această perspectivă nu are, aşadar, importanţă dacă pierderea calităţii de membru al partidului politic are loc ca urmare a demisiei sau a excluderii.

Referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind aplicarea regulilor mandatului reprezentativ şi implicit a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Orice mandat imperativ este nul", şi aleşilor locali, nu numai parlamentarilor, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normei fundamentale invocate, "mandatul reprezentativ caracterizând statutul senatorilor şi al deputaţilor, consilierii locali sau judeţeni şi parlamentarii fiind supuşi unor reguli distincte, specifice fiecăreia dintre aceste două categorii". Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins şi critica privind pretinsul caracter retroactiv al textului de lege examinat, reţinând că acesta "se aplică pentru viitor de la data edictării sale, fără să afecteze pentru trecut statutul consilierului local sau judeţean".

Totodată, cu prilejul pronunţării deciziilor nr. 677/2008 şi nr. 1.118/2008, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 120 referitoare la principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (2) care consacră principiul funcţionării consiliilor locale şi a primarilor ca autorităţi administrative autonome şi ale art. 122 alin. (2) din Constituţie, invocate, privind consiliul judeţean, nu au incidenţă în cauză.

Prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Curtea a analizat critici de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului nediscriminării, în sensul inegalităţii de tratament juridic dintre consilierii locali şi judeţeni, pe de o parte, şi primar, pe de altă parte, precum şi critici privind restrângerea exerciţiului dreptului constituţional la asociere, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii conştiinţei persoanei care, având calitatea de consilier local ales pe listele unui anumit partid politic, nu mai poate opta, sub sancţiunea încetării de drept a mandatului, pentru un alt partid politic care să îi reflecte mai bine opţiunile politice. Curtea, respingând excepţia, a reţinut cu acel prilej că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali "au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului", fără a contraveni astfel exigenţelor normelor fundamentale. Cât priveşte pretinsa discriminare între consilierii locali sau judeţeni, pe de o parte, şi primari, pe de altă parte, Curtea a arătat că "distincţia pe care o face textul asupra modalităţii de încetare a mandatului vizează două categorii diferite de aleşi locali, supuşi unui statut distinct atât prin Legea nr. 393/2004, cât şi prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001".

Prin Decizia nr. 485 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008, Curtea a constatat că "încetarea calităţii de consilier local sau de consilier judeţean, prin modalitatea prevăzută de textul de lege criticat, nu îngrădeşte libertatea conştiinţei persoanei fizice care a deţinut o asemenea funcţie, libertate care se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei şi concepţii despre lumea înconjurătoare, a opiniilor şi a opţiunilor, inclusiv a celor politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Libertatea conştiinţei implică, inevitabil, şi libertatea de exprimare, care face posibilă exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor religioase sau a creaţiilor spirituale de orice fel. În strânsă legătură cu cele două libertăţi se află libertatea de asociere, care reprezintă forma de manifestare colectivă a acestora. (...) Or, prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (3) din Legea nr. 393/2004 nu conţin norme care să zădărnicească exercitarea vreuneia dintre libertăţile fundamentale amintite".

Curtea constată că, faţă de natura criticilor de neconstituţionalitate examinate cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin deciziile sale anterioare, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, astfel că atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia se impun a fi menţinute şi în această cauză.

În plus, faţă de cele reţinute în jurisprudenţa sa în materie, Curtea observă că art. 37 din Legea fundamentală, invocat de autori în motivarea excepţiei, recunoaşte la alin. (1) dreptul de a fi ales cetăţenilor cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16 alin. (3) - adică au cetăţenia română şi domiciliul în ţară -, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3). Alin. (2) al aceluiaşi text stabileşte condiţiile de vârstă minimă pe care candidaţii la alegerile prezidenţiale, parlamentare sau locale trebuie să le îndeplinească, până în ziua alegerilor inclusiv. Or, dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 nu conţin norme care să împiedice exercitarea dreptului de a fi ales, în condiţiile stabilite de art. 37. Mai mult, nu se poate pretinde încălcarea acestui drept ori restrângerea exerciţiului său, de vreme ce destinatarii textului de lege criticat, respectiv consilierii locali sau judeţeni, au ajuns în această funcţie tocmai prin exercitarea dreptului de a fi ales. Dacă, ulterior acestui moment, consilierii locali sau judeţeni se află în situaţia de a nu putea continua mandatul obţinut în urma alegerilor locale, din diferite motive prevăzute de lege, printre care şi pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, aceasta nu echivalează cu îngrădirea sau restrângerea dreptului de a fi ales. Drepturile electorale fundamentale sunt garantate de art. 36 şi art. 37 din Constituţie, însă condiţiile şi modalităţile de exercitare sunt reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, prin lege organică, cu respectarea, desigur, a cadrului general stabilit de normele fundamentale amintite. Astfel, exercitarea mandatului de consilier local ori judeţean nu poate avea loc decât în condiţiile legilor care reglementează statutul aleşilor locali - Legea nr. 393/2004 şi administraţia publică locală - Legea nr. 215/2001.

Curtea reţine că textul de lege criticat ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţine nicio dispoziţie referitoare la dreptul de a alege sau la dreptul de a fi ales şi nici la exercitarea acestor drepturi.

Dispoziţiile art. 37 din Constituţie trebuie coroborate cu cele ale art. 121 din Constituţie, care prevăd că autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală, sunt consiliile locale şi primarii care sunt aleşi în condiţiile legii. Or, prin dispoziţiile criticate este reglementat un anume aspect, situaţia acelui ales local a cărui calitate a încetat de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales.

În sfârşit, Curtea constată că, în condiţiile actualului sistem electoral, reglementat de Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, şi anume a consiliului local şi a consiliului judeţean, este diferit de cel al alegerilor parlamentare, în sensul că numai acesta din urmă se caracterizează prin scrutin uninominal, în timp ce consiliile locale şi consiliile judeţene se aleg pe baza scrutinului de listă.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, şi anume Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, partidelor politice le revine sarcina selectării, pregătirii şi propulsării candidaţilor în vederea alegerilor, alcătuind liste de candidaţi, în considerarea unor calităţi ale acestora, şi sprijinindu-i pe tot parcursul campaniei electorale, precum şi ulterior, pe întreaga durată a exercitării mandatului dobândit. Propunerile de candidaţi se fac în scris de către partidele politice, iar listele de candidaţi trebuie să fie însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi. Cetăţenii, prin votul lor, exprimă opţiuni între diversele programe politice ale partidelor care participă la scrutinul electoral şi mai puţin cu privire la candidaţi, în considerarea calităţilor şi a meritelor acestora, sau a unor promisiuni pentru care nu au rezerve să le facă în perioada campaniilor electorale. Aşadar, votul alegătorului exprimă opţiunea pentru programul unui partid şi nu pentru un anumit candidat. Este moral ca interesele unei persoane care a candidat şi a fost aleasă pe listele unui partid să se identifice cu cele ale partidului pe a cărui listă a candidat, în caz contrar având posibilitatea de a candida ca independent, în condiţiile legii. Candidatul reprezintă exponentul partidului politic pe a cărui listă a fost ales şi, implicit, a programului său electoral. În considerarea acestei idei, art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede că "înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui membru a fost anterior". Totodată, a accepta ca un consilier local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să-şi păstreze pe mai departe statutul de ales local înseamnă a schimba, a modifica configuraţia politică a consiliului local, configuraţie stabilită tocmai ca urmare a votului exprimat de cetăţeni.

Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.802D/2008, potrivit cărora "persoanele sunt cele pe care electoratul le alege, şi nu partidul în sine", datorită "încrederii pe care acestea o inspiră cetăţenilor", nu pot fi primite, acestea fiind valabile doar pentru candidaţii independenţi la funcţia de consilier local sau de consilier judeţean.

II. Dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ce constituie, de asemenea, obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr. 2.802D/2008, contravin, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece hotărârea primei instanţe, prin care este soluţionată acţiunea în contencios administrativ formulată de consilier împotriva hotărârilor pronunţate de consiliu în cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), este definitivă şi irevocabilă, nefiind permis dreptul de a supune respectiva hotărâre controlului unei instanţe superioare.

Curtea constată că dreptul reglementat de art. 129 din Constituţie se exercită, potrivit aceleiaşi norme fundamentale invocate, în condiţiile legii. Totodată, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel cum stabileşte art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Curtea Constituţională a statuat cu titlu de principiu, în Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că legiuitorul poate adopta reguli de procedură diferite, în considerarea unor situaţii deosebite, având în vedere şi faptul că accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea constată că reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale şi desfăşurarea activităţii lor specifice într-un cadru de normalitate. Acestea sunt şi raţiunile pentru care, de pildă, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o excepţie de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate, în primă instanţă, de instanţa de contencios administrativ, prin care este soluţionată acţiunea formulată de consilier împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), nu este de natură să contravină normelor art. 129 din Constituţie. De altfel, obligativitatea asigurării unui dublu grad de jurisdicţie, astfel încât hotărârea primei instanţe să fie examinată de către o jurisdicţie superioară, subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat de art. 13 din Convenţie oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 reglementează accesul consilierului la instanţa de contencios administrativ pentru soluţionarea acţiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorităţi administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim al său.

III. În final, Curtea constată că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorii excepţiei, ci este vorba mai degrabă de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată, situaţie în care data pierderii calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales are un rol esenţial, indiferent dacă aceasta s-a produs prin demisie sau prin excludere. În raport cu cele menţionate, interpretarea va fi făcută cu luarea în considerare, desigur, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, prin care au fost declarate ca neconstituţionale dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. În decizia menţionată, Curtea a constatat că, "în lipsa oricărei menţiuni cu privire la momentul în care alesul local şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, legea este susceptibilă a fi aplicată retroactiv, respectiv asupra celor care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006, şi-au pierdut această calitate. (...) Aşadar, este neconstituţional, în sensul încălcării art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, ca printr-o normă legală să fie sancţionat un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a acelei norme".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Constantin Daniel Cadariu în Dosarul nr. 4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crăciun şi Andrei Cornel în Dosarul nr. 2.124/122/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi