Criterii din 1 octombrie 2002 (actualizate)

*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 5 octombrie 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL nr. 762 din 31 iulie 2012.

Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor

Convenţia cu privire la drepturile copilului şi Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (Rezoluţia ONU din 1993), precum şi alte documente internaţionale menţionează cu claritate nevoia de participare socială şi de egalizare a sanselor pentru copiii şi persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane. O condiţie importanţa în acest sens, pentru care militează comunitatea internaţionala, este depăşirea modelului predominant medical în concepţia şi practica cu privire la aceşti copii şi acceptarea complementara a modelului social.

În prezentul ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie se determina criteriile medico-psihosociale de identificare şi de încadrare într-o categorie de handicap, pentru copii, pe baza cărora se stabilesc măsurile de protecţie specială, serviciile de intervenţie (reabilitare-recuperare) şi sprijin necesare, pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare optima (bio-psihosociala) în raport cu nevoile individuale şi particularităţile contextuale, pentru fiecare copil.

Identificarea şi aprecierea gradului de handicap se fac prin raportare la Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri, adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 2007.

Al treilea paragraf din anexa 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 762 din 31 iulie 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 688 din 5 octombrie 2012.

Prezenta unei condiţii de sănătate (boli, afecţiuni etc.) este o premisa, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap (dizabilitate). Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosociala. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilitati, alături de stabilirea gradului de disfunctionalitate a organismului, se vor lua în considerare şi factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educaţiei, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum şi factorii personali. În absenta familiei se evaluează particularităţile mediului substitutiv. Ponderea acestor factori în constituirea handicapului va fi evaluată prin criterii de facilitare şi/sau bariere, identificate prin raportul de ancheta psihosociala.

Atât în procesul evaluării medico-psihosociale, cat şi în luarea deciziilor privitoare la copil trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia şi cu copilul, în raport cu vârsta şi gradul sau de dezvoltare.

Evaluarea şi încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine, ele trebuie să ducă la creşterea calităţii vieţii copilului, prin îmbunătăţirea îngrijirii şi intervenţii personalizate cu scop recuperator şi de facilitare a integrării sociale.

Ele se vor concretiza în planul de servicii personalizat, elaborat pe baza raportului de evaluare complexa, validat pe baze contractuale ferme, ceea ce va asigura o conduita activa, pozitiva a comunităţii faţă de persoana cu handicap sau dizabilitate. Planul de servicii personalizat va fi pus în practica de familie şi de instituţiile competente, furnizoare de servicii, cu implicarea activa a copilului. Serviciile sunt asigurate sau facilitate de autorităţile locale, iar planul personalizat va fi monitorizat de instituţia abilitata.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, dosarul copilului cu handicap sau dizabilitati este unic şi cuprinde următoarele secţiuni: fişa personală, fişa medicală, ancheta socială, fişa psihologică, fişa educaţională, raportul de evaluare complexa, certificatul de încadrare într-un grad de handicap, certificatul de orientare şcolară, hotărârea privind măsurile de protecţie a copilului, planul de servicii personalizat, contractele cu familia şi cu instituţiile furnizoare de servicii şi documente privind monitorizarea evoluţiei cazului.

Pentru aplicarea instrumentelor precizate în acest ordin, în termen de 60 de zile de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, va fi pus la dispoziţie un ghid metodologic aprobat prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei, al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi al ministrului educaţiei şi cercetării.

Măsurile şi serviciile de protecţie specială, de intervenţie şi sprijin sunt variate şi au ca finalitate:

a)supravietuirea copilului;

b)reducerea sau minimalizarea unor consecinţe invalidante ale afecţiunilor sau bolilor;

c)ameliorarea condiţiilor de viaţa individuală şi socială pentru a asigura şi a sprijini dezvoltarea maximala a potenţialului copilului.

La baza aprecierii severitatii handicapului (dizabilitatii) stau, în principal, următoarele criterii generale:

a)gradul, stadiul, eventualele complicaţii şi posibila asociere de afecţiuni derivate din afectări/deficiente structurale sau functionale, stabilite pe baza explorărilor corespunzătoare;

b)răspunsul la tratament şi efectul măsurilor recuperatorii (protezare, reeducare funcţională etc.) şi serviciilor de intervenţie şi sprijin;

c)posibile limitări în activitate şi restricţii în participarea socială, ca efecte ale afectării sau deficientei;

d)influenţa pozitiva, de facilitare sau negativa, de bariere, exercitată de factorii de mediu;

e)influenţa pozitiva sau negativa a criteriilor susmenţionate cu factorii personali.

Aplicarea combinată a criteriilor medicale şi psihosociale se face diferenţiat şi adaptat particularităţilor de vârsta ale copiilor în cauza.

Copiii din grupa de vârsta 0-3 ani ridica probleme speciale şi necesita o atenţie specială în identificarea şi determinarea gradului de handicap. Aceşti copii sunt, pe de o parte, dependenti de îngrijirea şi supravegherea permanenta din partea adultului. Pentru aprecierea severitatii handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburarilor structurale şi functionale, ci şi implicarea şi condiţiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la aceasta vârsta dezvoltarea bio-psihosociala a copiilor este foarte complexa, ceea ce impune o analiza foarte serioasă şi circumspectie în decizia de încadrare.

Grade de handicap (dizabilitate)

Încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosociala corespunzătoare vârstei.

Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entităţi nozologice se va tine seama că nu boala în sine determina severitatea handicapului, ci gradul tulburarilor functionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeaşi boala - ca premisa a identificarii şi încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul uşor la gradul grav.

Măsurile de protecţie specială şi serviciile de intervenţie şi sprijin sunt, în cadrul legal existent, foarte variate; pentru viitor, în funcţie de nevoile individuale şi disponibilităţile comunităţii, ele vor fi dezvoltate în mod corespunzător.

Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformata sau pierdută, respectiv au un grad de dependenta ridicat fizic şi psihic. În aceasta situaţie autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricţii multiple în participarea socială a copilului. Drept urmare, copilul necesita îngrijire specială şi supraveghere permanenta din partea altei persoane.

Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitări functionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme. În aceasta situaţie participarea socială a copilului este substanţial restrictionata.

Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestaţie fizica (motorie, metabolica) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiente functionale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu asteptarile corespunzătoare vârstei. În aceasta situaţie ele se reflecta în restricţii relativ semnificative ale participării sociale a copilului.

Gradul uşor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativa a activităţii, şi nu necesita măsuri de protecţie specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate şi înregistrate statistic.