Decizie nr. 331 din 10 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 798/290/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Preda, precum şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se susţine că, în cauză, agentul constatator a încălcat prezumţia de nevinovăţie, toate sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, fiind lăsate pe seama interpretării subiective a acestuia. Or, acest agent, subordonat unui minister al administraţiei şi internelor, nu prezintă garanţii de independenţă şi imparţialitate pentru a "folosi" o asemenea putere. Autorul mai susţine că instituirea unui regim sancţionator contravenţional, cu consecinţa aplicării, în mod cumulativ, de sancţiuni constând în puncte de amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare şi măsuri administrative, determină o restrângere excesivă a unor drepturi, în contradicţie cu prevederile din Constituţie cuprinse în art. 15 - Universalitatea şi în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În opinia autorului excepţiei, reţinerea permisului şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule creează restricţii de natura unei sancţiuni penale, în afara unui dosar penal şi în lipsa unei sancţiuni aplicate de instanţa de judecată. O asemenea interdicţie trebuie să fie supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea. Ea nu este adecvată în cauză şi nu se justifică în raport cu natura faptelor pentru care s-a angajat răspunderea contravenţională. Doar o condamnare penală ar fi putut fi considerată ca o măsură necesară într-o societate democratică şi, chiar şi atunci, doar dacă sancţiunea penală şi interdicţiile aplicate nu ar fi fost evident disproporţionate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul susţine că acestea limitează posibilitatea asigurătorului de a formula plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încălcând astfel prevederile art. 16, 21 şi 53 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Tribunalul Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, apreciază că este întemeiată, deoarece acestea nu îi conferă societăţii de asigurare calitate procesuală activă, întrucât împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei pot formula plângere doar contravenientul, persoana vătămată - numai în ceea ce priveşte despăgubirea - şi persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate - numai în ceea ce priveşte măsura confiscării. În condiţiile în care societatea de asigurare nu are calitatea de a contesta direct procesul-verbal de contravenţie, care îi este opozabil şi în virtutea căruia este obligată la plata de despăgubiri, şi, totodată, nu poate formula căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de către instanţă, îi este îngrădit accesul la justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

–art. 95 alin. (1): "Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).";

–Art. 96 şi 97 reglementează sancţiunile contravenţionale complementare, respectiv măsurile tehnico-administrative;

–Art. 100 alin. (3): "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a)depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b)neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

c)neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

d)nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;

e)nerespectarea regulilor privind depăşirea;

f)nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

g)neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).";

–Art. 109: "(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

(2)Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesulverbal de constatare a contravenţiei.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

(4)Forma şi conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei se stabilesc prin regulament.

(5)Contravenientul, cu excepţia persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

(6)Pentru amenzile contravenţionale în cuantum de până la 20 puncte-amendă, contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

(7)În cazul prevăzut la alin. (6), agentul constatator eliberează contravenientului chitanţa reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menţionează data, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, numele, prenumele şi semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei dacă nu se dispune şi o sancţiune contravenţională complementară.

(8)Amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se achită în condiţiile legii şi se fac venit integral la bugetele locale.

(9)Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.";

–Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...]

c)la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1);".

Dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate au următorul cuprins:

–Art. 25 alin. (1): "Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.";

–Art. 31: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2)Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 25 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007. Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) şi alin. (7)-(8), ale art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în raport de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate ca temei al criticilor de neconstituţionalitate, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Referitor la susţinerea prin care autorul excepţiei contestă reglementarea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, Curtea a reţinut că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare, nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o fundamentează îşi menţin valabilitatea.

III. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că, în realitate, ceea ce solicită autorul excepţiei este completarea acestora, în sensul reglementării posibilităţii asigurătorului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie. O astfel de critică excedează însă competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) şi alin. (7)-(8), art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Preda în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta