Decizia nr. 478 din 8 iulie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 și ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Virgil Bunescu în Dosarul nr. 13.709/325/2018 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.256D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că nu poate fi reținută încălcarea art. 40 din Constituție, acesta neavând incidență în cauză, întrucât este vorba de asocierea în cadrul unei societăți care are în vedere interese, preponderent, patrimoniale. Trebuie avut în vedere și forma societății, respectiv cu răspundere limitată, aceasta fiind constituită în această formă pentru a răspunde într-un anume fel patrimonial.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 24 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.709/325/2018, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 și ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Virgil Bunescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate împotriva procesului-verbal prin care a fost instituit sechestru asupra unui număr de părți sociale deținute de acesta în cadrul unei societăți, cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 75%.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele legale criticate consacră posibilitatea transmiterii silite a părților sociale către persoane din afara societății și conduc automat la înfrângerea caracterului voluntar, liber și intuitu personae al asocierii comerciale, dând posibilitatea ca un terț, neagreat de asociați, să facă parte din societate și să altereze, în acest mod, fundamentul asocierii.

6.Or, dreptul constituțional de asociere constituie posibilitatea garantată de stat oricărei persoane de a se reuni în mod liber, împreună cu alții, într-o formă asociativă, în principiu permanentă, în scopul de a-și realiza prin efort și acțiuni comune anumite idealuri și interese care îi animă, iar prin reglementarea posibilității unui terț de a participa în societate - împotriva voinței asociaților - se încalcă tocmai acest drept constituțional.

7.Judecătoria Timișoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 66 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, și ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „(2) Creditorii prevăzuți la alin. (1) [cei ai asociatului s.n.] pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile ori părțile sociale ale debitorului lor.“

Dispozițiile alin. (1) la care face trimitere textul legal criticat prevăd că „Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare.“;

–Art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Vânzarea acțiunilor la societățile închise și a părților sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 754, iar în lipsă, de către executor, prin licitație publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulația acestora.“12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că se critică, în esență, posibilitatea executării silite a părților sociale raportat la prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

14.În acest sens, Curtea reține că prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 152/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 13 iulie 2015, consacră posibilitatea executării silite a părților sociale, iar art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă cuprinde regulile de valorificare a acestora.

15.Creditorii personali ai asociaților au dreptul, potrivit art. 66 din Legea nr. 31/1990, ca, în timpul duratei societății, să ceară înființarea popririi asupra părților ce s-ar cuveni asociaților prin dizolvarea și lichidarea societății, suma de bani astfel obținută fiind indisponibilizată în favoarea creditorului asociatului debitor. Pe lângă dreptul de a cere înființarea popririi, creditorii personali ai asociatului beneficiază și de dreptul de a pune sub sechestru și a vinde părțile sociale ale asociaților debitori, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

16.În acest context, Curtea reține că, potrivit textelor legale criticate, executarea pe cale silită a drepturilor creditorilor, în cursul duratei societății, privește doar acele bunuri care aparțin asociaților, și nu societății, întrucât patrimoniul debitorului asociat în cadrul unei societăți comerciale este distinct de cel al societății însuși, astfel încât creditorii personali ai asociatului nu pot urmări averea societății.

17.Referitor la libertatea de asociere într-o societate cu răspundere limitată, precum cea din prezenta cauză, Curtea observă că aceasta se constituie din persoane fizice sau juridice care se asociază în vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ pentru obținerea și împărțirea beneficiilor în temeiul unui contract de drept privat, astfel încât dreptul de asociere, ca drept fundamental, nu poate constitui temeiul juridic al înființării unei astfel de societăți cu scop lucrativ. Totodată, Curtea reține că nu poate fi susținută critica potrivit căreia se alterează fundamentul asocierii într-o societate, întrucât protejarea intereselor asociaților unei societăți cu răspundere limitată, întemeiată pe încrederea reciprocă între asociați, nu poate fi invocată ca argument prioritar în detrimentul intereselor creditorilor, în egală măsură protejați de lege.

18.În continuare, Curtea reține că soluția legislativă privind procedura aplicabilă executării silite a părților sociale cuprinsă, în prezent, în art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă a mai format obiect al controlului de constituționalitate. Curtea, examinând critici similare cu cele din prezenta cauză, formulate prin raportare la aceeași normă de referință, a reținut, prin Decizia nr. 218 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, că invocarea încălcării art. 40 din Constituție referitor la dreptul la asociere nu este incidentă în cauză, dat fiind faptul că, în accepțiunea acestui text constituțional, dreptul de asociere se referă la asociațiile de drept public care nu au scop lucrativ, nu urmăresc obținerea sau împărțirea de beneficii, ci scopuri politice, religioase sau culturale, care să exprime libertatea de gândire și de exprimare. Așadar, temeiul constituirii lor nu este contractul de drept privat, ci libertatea de asociere, consacrată la nivel constituțional.

19.Pentru aceleași considerente, Curtea, prin decizia amintită, nu a reținut nici încălcarea prevederilor art. 11 - Libertatea de întrunire și de asociere din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Virgil Bunescu în Dosarul nr. 13.709/325/2018 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 66 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 și ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin