Decizie nr. 268 din 6 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 4, art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.923/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar partea Mihai Aneta a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei, iar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare.

Preşedintele acordă cuvântul asupra cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de amânare.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.923/45/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 4, art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, aducând atingere principiului egalităţii în drepturi, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenţa sa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. 4, art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 30 alin. 4 din Codul de procedură civilă: "Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.";

–Art. 31: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.";

–Art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."

Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepţia, Curtea observă că asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 936 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 10 decembrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea reţine că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în proces, aşa încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi.

De altfel, criticile autorului excepţiei privesc modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată în cauzele în care este parte, aspecte ce excedează însă controlului exercitat de Curtea Constituţională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 4, art. 31 şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.923/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu