Decizie nr. 11 din 22 ianuarie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi ale art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, excepţie ridicată de Ioan-Tiberiu Precup în Dosarul nr. 1.745/2001 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca anterior Curtea a statuat ca Guvernul poate să intervină, prin ordonanţa de urgenţă, în domeniul legilor organice. Referitor la dispoziţiile art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, prin care s-au introdus la art. 17 din Legea nr. 92/1992, republicată, alin. 1^1 -1^3, Curtea a admis, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1. Faţa de aceasta împrejurare formulează concluzii de respingere a excepţiei, ca devenită inadmisibila, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, şi ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.745/2001, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi ale art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, excepţie ridicată de Ioan-Tiberiu Precup într-o contestaţie împotriva desfacerii contractului de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, pe de o parte, ca, fiind o lege organică, Legea nr. 92/1992 nu putea fi modificată printr-o ordonanţa de urgenţă, iar pe de altă parte, ca, prin art. I pct. 6 al ordonanţei (prin care s-au introdus la art. 17 din Legea nr. 92/1992, republicată, alineatele 1^1 -1^3), s-au încălcat prevederile art. 123 şi 125, raportate la art. 1 alin. (3) şi art. 51 din Constituţia României.

Judecătoria Oradea, exprimandu-şi opinia, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, "întrucât Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă care să modifice o lege organică" pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul arata ca limitarea emiterii de ordonanţe de către Guvern, prin care se modifica o lege organică, se referă numai la cazurile în care modificarea se dispune printr-o ordonanţa emisă în baza unei legi de abilitare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, texte introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, considera ca acestea "nu încalcă prevederile constituţionale menţionate".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Referitor la critica adusă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate faptului ca Guvernul legifereaza prin ordonanţe în domeniul rezervat legilor organice, Curtea constata ca limitarea posibilităţii emiterii de ordonanţe de urgenţă numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevăzută de Constituţie. În aceste condiţii excepţia de neconstituţionalitate privind încălcarea de către Guvern a unei pretinse interdicţii constituţionale urmează să fie respinsă ca fiind nefondata.

Analizând celelalte motive invocate de autorul excepţiei, Curtea constata ca, deşi critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 în întregime, obiectul excepţiei îl constituie de fapt dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţa aprobată şi modificată prin Legea nr. 118/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.

Analizând aceste argumente, Curtea constata ca a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 şi prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 (publicată, între data pronunţării şi cea a redactarii prezentei decizii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002) şi a statuat ca prevederile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt neconstituţionale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 51 şi ale art. 123-125 din Constituţia României.

Astfel fiind, Curtea observa ca în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". În consecinţa, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a intervenit după data sesizării Curţii, excepţia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila, pentru dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, şi ca neîntemeiată, pentru celelalte dispoziţii criticate.

În ceea ce priveşte solicitarea autorului, adresată în scris Curţii Constituţionale, prin care renunţa la soluţionarea excepţiei, aceasta nu poate fi primită, deoarece excepţia de neconstituţionalitate fiind de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, soluţionarea acesteia este de interes general. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire pe calea renunţării exprese la soluţionarea ei de către instanţa. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii (a se vedea Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Ioan-Tiberiu Precup în Dosarul nr. 1.745/2001 al Judecătoriei Oradea.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^2 şi alin. 1^3 din Legea nr. 92/1992 excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu