Ordin nr. 2.231 din 27 decembrie 2005

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 2 pct. 45 și al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului emite următorul ordin:

Articolul I

Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 176/2005 privind aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea și exploatarea instalațiilor electrice în zone cu pericol de explozie", indicativ NP 099-04, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 mai 2005, se modifică și se completează după cum urmează:

1.Punctul 1.3 va avea următorul cuprins:

1.3.Standardele de referință pentru instalațiile și echipamentele electrice din zonele cu pericol de explozie sunt prezentate în anexa nr. 1.2. Partea introductivă a punctului 2 va avea următorul cuprins:

2.Terminologie

Standardele de referință pentru definițiile corespunzătoare termenilor folosiți în prezentul normativ sunt SR CEI 50 (426) sau standardele conexe prezentate în anexa nr. 1.

3.Punctul 2.1 va avea următorul cuprins:

2.1.Aparatură electrică pentru atmosfere explozive

Aparatură electrică protejată la explozie.

Echipamente pentru locuri periculoase.

Aparatură electrică executată în așa fel încât să nu producă, în condițiile specificate, aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare.

Pentru aparatura electrică utilizată în atmosfere explozive gazoase, standardul de referință este SR CEI 60079 (standard pe părți) și, unde există, SR EN 60079 (standard pe părți).

4.Punctul 2.5 va avea următorul cuprins:

2.5.Grupă (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)

Clasificare a aparaturii electrice în funcție de atmosfera explozivă pentru care este prevăzută să fie utilizată.

Se definesc două grupe:

Grupa I - aparatura electrică destinată pentru mine grizutoase;

Grupa II - care poate fi divizată în subgrupe, cuprinzând aparatura electrică destinată pentru toate locurile cu o altă atmosferă explozivă decât minele grizutoase.

Standardul de referință este CEI 60079 - standard pe părți.

5.Punctul 2.7 va avea următorul cuprins:

2.7.Temperatură maximă de suprafață

Temperatura cea mai ridicată atinsă în serviciu, în cele mai defavorabile condiții de funcționare, în cadrul condițiilor normale ale aparaturii electrice, de orice parte sau orice suprafață a aparaturii care poate produce aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare. Condițiile de funcționare cele mai defavorabile includ suprasarcini recunoscute și orice condiție de defect. Se recomandă utilizarea standardului specific pentru tipul de protecție implicat.

6.Punctul 2.8 va avea următorul cuprins:

2.8.Temperatură de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase

Temperatura cea mai scăzută a unei suprafețe încălzite la care, în condițiile specificate, apare aprinderea unei substanțe inflamabile sub formă de amestec de gaz sau vapori în aer.

Pentru determinarea acestei temperaturi se recomandă utilizarea CEI 60079-4.

7.Punctul 3.5 va avea următorul cuprins:

3.5.Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu vapori și gaze inflamabile trebuie să determine:

a)sursa de degajare și gradul acesteia

Fiecare utilaj sau element de instalație (pompă, vană, flanșă, conductă, rezervor etc.) trebuie considerat ca o sursă potențială de degajare a materialelor inflamabile, dacă există posibilitatea ca acestea să fie eliberate în atmosferă.

Conductele sudate, fără flanșe, vane sau alte fitinguri, nu se consideră surse de degajare.

Gradul de degajare (continuu, primar sau secundar) se determină luând în considerare frecvența și durata probabilă a degajării. Standardul de referință pentru definirea gradului de degajare este SR EN 60079-10.

b)tipul zonei - în funcție de gradul de degajare și de ventilare.

O degajare de grad continuu conduce în mod normal la o zonă 0, o degajare de grad primar, la o zonă 1 și o degajare de grad secundar, la o zonă 2.

c)întinderea zonei depinde atât de proprietățile substanțelor inflamabile, cât și de caracteristicile procesului de producție.

În principal trebuie să se ia în considerare:

–debitul de degajare a gazelor;

–limita inferioară de explozie a acestora (LEL);

–ventilarea;

–densitatea relativă a gazelor sau a vaporilor în raport cu aerul;

–condițiile locale (topografie, condiții climatice etc.).

Întinderea zonei poate fi limitată, în funcție de amplasarea sursei de degajare, prin:

–bariere materiale (pereți);

–menținerea unei presiuni în încăperile adiacente;

–purjarea în încăperile adiacente a unui debit de aer corespunzător pentru a asigura evacuarea gazelor și a vaporilor inflamabili.

Standardul de referință pentru ordinul de mărime al zonelor este SR EN 60079-10 - anexa C.

Pentru utilizarea practică a exemplelor date în acest standard se recomandă luarea în considerare a particularităților fiecărui caz în parte.

8.Punctul 4.3.2 va avea următorul cuprins:

4.3.2.Protecția tip securitate mărită «e»

Securitatea mărită este un tip de protecție care constă în aplicarea unor măsuri suplimentare pentru a evita, cu un grad de siguranță ridicat, producerea de scântei, arcuri electrice sau temperaturi excesive în interiorul sau pe părțile exterioare ale aparaturii electrice, capabile să aprindă o atmosferă explozivă.

În consecință, acest tip de protecție este corespunzător pentru toate grupele de gaze IIA, IIB, IIC; aceste grupe nu apar pe eticheta echipamentului.

Principiile de construcție pentru modul de protecție «e» sunt:

–folosirea unor materiale izolante de calitate superioară;

–dimensionarea specială a distanțelor de străpungere și de conturnare;

–conexiuni electrice care nu se pot slăbi.

Modul de protecție «e» nu este aplicabil următoarelor echipamente:

–motoare asincrone cu rotor bobinat și colector;

–motoare sincrone cu înfășurări de excitație;

–motoare de curent continuu;

–reostate în aer;

–aparate electrice de comutație (prize, contactoare, întreruptoare etc.).

Anumite părți ale unor echipamente poartă indicația «de». Aceasta înseamnă că sunt protejate prin două moduri diferite:

1) partea în care se produce arcul electric este închisă într-o capsulare în protecție antideflagrantă «d»;2) partea conținând bornele este în protecție cu securitate mărită «e» și nu produce arcuri sau scântei în funcționare normală;3) ansamblul este montat într-o capsulare cu securitate mărită «e» și are certificat de conformitate;

standardul de referință pentru certificatul de conformitate este standardul SR EN 50014.

Protecția «e» se aplică la:

–motoare electrice cu rotorul în scurtcircuit;

–rezistențe de pornire fără contacte glisante;

–electromagneți;

–cutii de conexiuni;

–corpuri de iluminat incandescente și corpuri de iluminat fluorescente cu starter electronic;

–transformatoare de măsură și aparate de măsură.

Pentru aceste echipamente trebuie adăugate la marcarea generală unele date suplimentare ca:

–raportul I(p)/I(n) (raportul dintre curentul de pornire și curentul nominal) și timpul t(E) pentru mașini electrice rotative și electromagneți;

–curentul limită termic I(th) și curentul limită dinamic I(din) pentru transformatoare de măsură și aparate de măsură.

9.Punctul 4.3.7 va avea următorul cuprins:

4.3.7.Protecția tip încapsulare «m»

Este un tip de protecție în care părțile care pot aprinde o atmosferă explozivă fie prin scântei, fie prin încălziri sunt incluse într-un compound - în general o rășină suficient de rezistentă la influențele exterioare -, astfel încât atmosfera explozivă nu poate fi aprinsă nici de scântei și nici de încălzirile care pot avea loc în interiorul capsulării.

Această protecție se aplică în general componentelor electronice ca:

–rezistoare cu peliculă sau rezistoare bobinate într-un singur strat;

–condensatoare cu hârtie și ceramice;

–optocuploare pentru separarea diferitelor circuite, dar și transformatoarelor, bobinelor și înfășurărilor motoarelor cu tip de protecție «e», precum și transformatoarelor.

Se pot utiliza prescripțiile din standardul SR EN 50020 - securitate intrinsecă.

10.Punctul 4.4.2 va avea următorul cuprins:

4.4.2.Noua directivă introduce simbolul!Imagine

la marcarea specifică a protecției EEx.

Standardul de referință este EN 50014 (preluată și ca standard român).

În țara noastră marcarea aparaturii se face conform Legii protecției muncii nr. 90/1996 și cerințelor și criteriilor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 752/2004. Procedurile de asigurare a conformității prevăd conformitatea cu cerințele esențiale de securitate.

Exemplu de marcare completă a unei aparaturi Ex pentru arii periculoase cu gaze inflamabile, conform Directivei 94/9CE (ATEX 100a):

!Imagine

*)N.B. 55 ATEX 1234 reprezintă laboratorul autorizat de încercări (organismul notificat) și numărul certificatului de conformitate emis de acesta.

Numărul de lângă simbolul CE (specific numai pentru ATEX) înlocuiește organismul notificat implicat în sistemul de calitate al producției.

11.Punctul 4.4.3 va avea următorul cuprins:

4.4.3.În conformitate cu noua directivă, aparatura și sistemele protectoare trebuie însoțite de următoarele documente:

–o declarație de conformitate CE și marcajul CE;

–un certificat de examen de tip CE emis de un laborator de încercări autorizat (denumit organism notificat), purtând marcarea de certificare.

Aparatura electrică trebuie însoțită de un certificat de conformitate sau de un certificat de control emis pentru aparatura electrică purtând marcarea CENELEC EEx și având același nivel de protecție.

Standardul de referință pentru certificatul de conformitate este EN 50014.

12.Punctul 5.3 va avea următorul cuprins:

5.3.În zona 1 se poate utiliza aparatură permisă pentru zona 0, precum și aparatură cu următoarele tipuri de protecție:

13.Punctul 5.4 va avea următorul cuprins:

5.4.În zona 2 se poate utiliza aparatură admisă pentru zonele 0 sau 1, precum și aparatură special proiectată pentru zona 2, ca, de exemplu, tipul de protecție «n». Standardul de referință este SR EN 60079-15 (a se vedea 4.3.8).

14.Punctul 7.1 va avea următorul cuprins:

7.1.Este necesar să se prevadă posibilitatea ca instalațiile electrice dintr-o arie periculoasă să fie deconectate manual în caz de urgență (incendiu, explozie, avarie tehnologică etc.).

Standardele de referință sunt SR EN 418 și SR HD 384.4.46.

Punctul de deconectare trebuie amplasat în afara ariei periculoase.

Dispozitivul de deconectare trebuie să fie ușor de recunoscut, amplasat într-o zonă de acces.

Întreruptorul comandat de butonul de avarie trebuie să întrerupă toate conductoarele active, inclusiv conductorul neutru.

15.Punctul 8.1.10 va avea următorul cuprins:

8.1.10.Trecerea de la un cablu cu conductoare de aluminiu la un cablu cu conductoare de cupru, în vederea racordării motorului aferent unui utilaj ce prezintă vibrații excesive sau necesită demontări frecvente, trebuie realizată într-o cutie de trecere. Pentru tipul de protecție al cutiei se poate utiliza norma SR EN 50014.

Legătura de la cutia de trecere la motor poate fi legătură rigidă în țeavă sau legătură flexibilă în tub flexibil (a se vedea pct. 8.5).

Legătura electrică dintre cutia de trecere și cutia de borne a motorului se poate face fie în conductoare cu izolație termoplastică sau din cauciuc, fie în cablu flexibil.

16.Punctul 8.3.2 va avea următorul cuprins:

8.3.2.Sistemele de intrări de cabluri se recomandă a se efectua în concordanță cu prescripțiile la care se face referire la standardul corespunzător pentru aparatură, iar dispozitivele de intrare de cabluri să fie adecvate tipului de cablu folosit și să nu afecteze tipul de protecție al aparaturii.

17.Punctul 8.5.1 va avea următorul cuprins:

8.5.1.Conductele de protecție pentru conductoare sau cabluri racordate la capsulări antideflagrante trebuie să fie de tipul:

a)conductă de oțel de mare rezistență, trefilat solid sau cu sudură continuă, cu grosimea minimă a peretelui de 2 mm, protejate contra coroziunii prin zincare sau vopsire;

b)conductă flexibilă din metal sau un material compus, de exemplu conductă metalică cu manta din cauciuc sau material plastic, având rezistența mecanică mare sau foarte mare.

După adoptarea standardelor CEI/EN specifice pentru conducte de protecție se vor putea utiliza prevederile acestora privind condițiile tehnice ale conductelor de protecție instalate în arii periculoase.

18.Punctul 11.1.18 va avea următorul cuprins:

11.1.18.La instalarea circuitelor cu securitate intrinsecă cu o singură aparatură asociată se recomandă a fi făcute următoarele verificări precizate în standardul SR EN 60079-14:

a)suma dintre capacitatea internă efectivă maximă C(1) a fiecărei unități de aparatură cu securitate intrinsecă și capacitățile cablului (în general cablurile fiind considerate ca având o capacitate concentrată egală cu capacitatea maximă între două conductoare alăturate) nu trebuie să depășească valoarea maximă C(0) marcată pe aparatura asociată;

b)suma dintre inductanța internă efectivă maximă L(1) a fiecărei unități de aparatură cu securitate intrinsecă și inductanța cablului nu trebuie să depășească valoarea maximă L(0) marcată pe aparatura asociată; în cazul în care aparatura cu securitate intrinsecă nu conține inductanța efectivă și aparatura asociată este marcată cu o valoare inductanță/rezistență L/R, dacă valoarea L/R a cablului, măsurată între două conductoare din cablu prezentând separația maximă, este mai mică decât această valoare, nu este necesar să se satisfacă prescripția referitoare la L(0);

c)valoarea tensiunii de intrare admise U(1), a curentului de intrare I(1) și a puterii de intrare P(1) ale fiecărei aparaturi cu securitate intrinsecă trebuie să fie mai mare sau egală cu valorile U(0), I(0) și, respectiv, P(0), corespunzătoare aparaturii asociate;

d)la aparaturile simple temperatura maximă se poate determina din valorile P(0) pentru aparatura asociată, pentru a obține clasa de temperatură; clasa de temperatură poate fi determinată cu ajutorul tabelului 11.3; în plus, componentele cu o suprafață mai mică de 10 cmp (cu excepția firelor conductoare) pot fi clasificate ca T5 dacă temperatura lor de suprafață nu depășește 150°C; grupa aparaturii cu circuite cu securitate intrinsecă este aceeași cu cea similară grupării celei mai restrictive în ceea ce privește utilizarea, pentru orice exemplar de aparatură electrică ce formează circuitul respectiv (de exemplu, un circuit cu aparatura IIB și IIC va fi de grupa IIB).

19.Tabelul 11.3 "Evaluarea pentru clasificarea T4 după dimensiunea componentei și temperatura ambiantă" va avea următorul cuprins:

Tabelul 11.3 «Evaluarea pentru clasificarea T4 după dimensiunea componentei și temperatura ambiantă»

20.Punctul 12.3.1 va avea următorul cuprins:

12.3.1.Construcțiile și instalațiile tehnologice exterioare în care se utilizează, se prelucrează sau se depozitează substanțe care pot forma împreună cu aerul amestecuri explozive trebuie prevăzute cu o instalație de protecție împotriva trăsnetului (IPT), având nivelul de protecție întărit I. Proiectarea acesteia se face conform prevederilor normativului I 20. În anexa nr. 1 sunt prezentate standardele care se pot utiliza.

21.Punctul 12.4.3 va avea următorul cuprins:

12.4.3.Protecția împotriva tensiunilor de atingere periculoase se realizează conform prevederilor de la pct. 12.1. De asemenea, se pot utiliza standardele SR HD 367 S1:2004 «Instalații electrice cu tensiuni nominale mai mari de 2 kV în curent alternativ» și SR EN 61140:2002 «Protecție împotriva șocurilor electrice. Aspecte comune în instalații și echipamente electrice».

22.Punctul 12.4.4 va avea următorul cuprins:

12.4.4.Din punct de vedere al protecției împotriva trăsnetului se recomandă realizarea unei prize de pământ unice comune pentru IPT, instalația electrică, instalația de telecomunicații și înglobarea ei în structura construcției. Rezistența prizei de legare la pământ, dacă este folosită în comun, poate fi cel mult egală cu 1 ohm.

Standardul de referință pentru priza de pământ ce trebuie conectată pentru echipotențializare este SR CEI 61024-1.

Legătura de echipotențializare trebuie realizată:

–la subsol sau aproximativ la nivelul solului; conductoarele de echipotențializare trebuie legate la o bară de echipotențializare construită și dispusă astfel încât să permită un acces facil pentru verificări. În cazul structurilor mari pot fi instalate mai multe bare de echipotențializare care trebuie interconectate între ele;

–deasupra solului, la intervale pe verticală care să nu depășească 20 m pentru structuri cu înălțimea mai mare de 20 m. Barele de echipotențializare trebuie legate la centura orizontală care racordează conductoarele de coborâre între ele;

–la amplasamentele unde condițiile de proximitate nu sunt realizate."

23.Punctul 13.4 va avea următorul cuprins:

13.4.Gradele de verificare sunt (standardul de referință este SR EN 60079-17):

–verificare vizuală - acțiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate vizual (de exemplu, șuruburi lipsă), fără echipament auxiliar și scule;

–verificare riguroasă - acțiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin folosire de echipamente de acces și scule (de exemplu, slăbirea unor șuruburi); verificarea riguroasă cuprinde și aspectele acoperite de verificarea vizuală;

–verificare detaliată - acțiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi identificate numai prin deschiderea capsulării și/sau folosirea de echipamente de încercare; verificarea detaliată cuprinde și aspectele acoperite de verificarea riguroasă.

24.Punctul 13.6 va avea următorul cuprins:

13.6.În cadrul programelor de verificare trebuie urmărite, în principal, următoarele elemente:

a)echipamentul este corespunzător clasificării zonei;

b)grupa de explozie și clasa de temperatură ale echipamentului sunt corespunzătoare;

c)temperatura maximă a echipamentului de protecție este corectă;

d)identificarea circuitului echipamentului, în vederea separării lui corecte de sursa de energie;

e)tipul cablului este corespunzător;

f)obturările conductelor și cablurilor sunt satisfăcătoare;

g)dispozitivele de protecție la suprasarcină ale motoarelor sunt corect reglate.

Pentru recomandări suplimentare privind programele de verificare, specifice fiecărui tip de protecție antiexplozivă, standardul de referință este SR EN 60079-17.

Verificările pentru instalațiile electrice din ariile periculoase se vor face la fel ca pentru instalațiile electrice din zonele neclasificate.

Recepționarea instalațiilor electrice se va face numai după executarea tuturor verificărilor, probelor și prezentarea dosarului cu buletine de probă.

25.Punctul 14.4 va avea următorul cuprins:

14.4.În cazul în care reparația este făcută de către reparator, acesta trebuie să aibă posibilități adecvate de reparație și revizie, precum și echipamentul corespunzător necesar efectuării verificărilor și încercărilor cerute pentru tipul specific de protecție. El trebuie să cunoască în întregime legislația relevantă privind securitatea și sănătatea, în special dacă este implicat în reinstalarea aparaturii. De asemenea, el poate recomanda standardul relevant de protecție la explozie, precum și pe cel privind reparația și revizia aparaturii utilizate în atmosfere explozive.

26.Punctul 14.7 va avea următorul cuprins:

14.7.Aparatura reparată trebuie marcată, recomandabil pe o etichetă separată, pentru a se identifica reparația sau revizia și identitatea reparatorului. Marcarea trebuie să includă simbolul relevant, numele reparatorului sau marca sa înregistrată, numărul de referință al reparatorului referitor la reparație, data reparației (reviziei). Marcarea trebuie să fie lizibilă și durabilă, ținând cont de coroziunea chimică posibilă. Standardul de referință corespunzător este CEI 60079-19.

Nu trebuie făcută nici o modificare la aparatura certificată decât dacă modificarea este permisă în certificat sau este aprobată în scris de producător.

27.Punctul 14.10 va avea următorul cuprins:

14.10.Înainte de reinstalare aparatura reparată trebuie verificată (standardele de referință sunt SR CEI 60079-19 și SR EN 60079-17).

Dacă este imposibil să se efectueze anumite încercări, reparatorul trebuie să stabilească, înainte de a returna în serviciu echipamentul reparat, consecințele care pot rezultă în urma omiterii încercărilor respective.

28.Punctul 16.6 va avea următorul cuprins:

16.6.Întinderea zonelor trebuie determinată prin evaluarea în raport cu mediul a surselor de degajare care pot genera amestecuri explozive de praf-aer sau straturi periculoase de praf.

Întinderea zonelor depinde de cantitatea de praf, debitul, mărimea particulelor, umiditatea produsului etc.

Pentru întocmirea documentației de clasificare a ariilor periculoase cu praf și determinarea întinderii zonelor se pot utiliza exemplele practice prezentate în standardul SR CEI 61241-3 - anexa A.

29.Punctul 17.1.3 va avea următorul cuprins:

17.1.3.Pentru capsulări s-au adoptat două niveluri de eficiență a etanșeității la prafuri:

–capsulări protejate împotriva prafurilor;

–capsulări total protejate împotriva prafurilor.

Condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aceste capsulări se definesc ca două practici, denumite A și B, recomandate de standardele SR EN 50281-1-1-2003 și SR EN 50281-1-2-2003, care descriu aceste practici. Cele două practici conduc la un nivel de protecție echivalent.

30.Punctul 17.3.4 va avea următorul cuprins:

17.3.4.Aparatura electrică pentru arii periculoase cu gaze și vapori inflamabili nu este în mod necesar corespunzătoare pentru utilizarea în arii periculoase cu praf combustibil.

Aceasta trebuie să prezinte un grad de protecție mecanică IP5X sau IP6X, după caz, pentru a împiedica pătrunderea prafului. Se recomandă utilizarea standardului corespunzător de aparatură.

Aparatura cu tipul de protecție «m» - încapsulare este corespunzătoare pentru folosirea în arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera explozivă sunt închise într-un compound etanș la praf.

31.Capitolul I "Standarde de referință" din anexa nr. 1 "Prevederi conexe normativului" va avea următorul cuprins:

Capitolul I"Standarde de referință"

Articolul II

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului,

Gheorghe Dobre

București, 27 decembrie 2005.

Nr. 2.231.