Decizie nr. 724 din 2 iunie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009 al Tribunalului Comercial Argeş.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în ce priveşte art. 305 din Codul de procedură civilă, iar referitor la art. 315 alin. 1 arată că prin Legea nr. 202/2010 a fost introdus alin. 31 la art. 315 din Codul de procedură civilă, text care a adus rezolvare obiecţiilor autorului excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin prevederile pretins a fi neconstituţionale "se creează un cadru legislativ limitativ în ceea ce priveşte administrarea de probe utile cauzei, independent de voinţa părţilor şi contrar principiilor de drept ce ar trebui să guverneze cadrul procesual civil, şi dă o libertate instanţei, libertate care încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, în ceea ce priveşte atribuirea caracterului de mijloc de probă nou de către instanţa de judecată pe baza unei simple cronologii a actelor şi faptelor din cadrul procesual, făcându-se astfel abstracţie de adevăr şi justiţie" şi instituindu-se o îngrădire a accesului liber la justiţie, aşa cum este garantat de Constituţie, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Tribunalul Comercial Argeş opinează că cele două texte de lege criticate nu aduc nicio îngrădire accesului liber la justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 305 şi art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 305: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.";

–Art. 315 alin. 1: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) care prevede că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti, precum şi prevederilor art. 1, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin următoarele:

Din motivarea autorului acesteia reiese că acesta este nemulţumit de faptul că prin prevederile criticate se creează un cadru legislativ limitativ în ceea ce priveşte administrarea unor probe noi la instanţa de recurs, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze, constatând constituţionalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, de exemplu, prin Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, prin Decizia nr. 130 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, sau prin Decizia nr. 1.526 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 26 ianuarie 2010. Curtea a statuat că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Soluţia pronunţată cu acele prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

Mai mult, Curtea observă că, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege", reglementare care nu face altceva decât să dea satisfacţie criticilor ridicate de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009 al Tribunalului Comercial Argeş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu