Decizie nr. 247 din 9 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.666/2005, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua şi art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu se conferă debitorului dreptul de a ataca încheierea de învestire cu formulă executorie şi încheierea prin care a fost încuviinţată executarea silită, ci doar creditorului, creându-se astfel o inegalitate de tratament a părţilor.

De asemenea, arată că art. 720^8 din Codul de procedură civilă contravine art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece exclude controlului legalităţii actele întocmite de executorul judecătoresc, care nu mai învesteşte cu formulă executorie hotărârea ce se execută.

Judecătoria Deva arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua şi art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece debitorul are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, procedură contencioasă care se realizează cu citarea părţilor şi în cadrul căreia se analizează toate aspectele privind fiecare act de executare în parte. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă, arată că prin acestea legiuitorul a intenţionat să dea putere executorie hotărârilor pronunţate în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, cu scopul ca aceste hotărâri să fie aduse la îndeplinire cu celeritate, fără ca în acest fel să se încalce prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă. Art. 373^1 a fost introdus prin pct. 141 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 2 al art. 373^1 a fost modificat prin pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 1^1 al art. 373^3 a fost introdus prin pct. 67 din Legea nr. 219/2005, iar art. 720^8 a fost modificat prin pct. 80 din aceeaşi lege.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 373^1 alin. 2 teza a doua: "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.";

–Art. 373^3 alin. 1^1 : "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.";

–Art. 720^8 : "Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti. De asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 134 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar faptul că încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie.

Curtea observă că toate dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, ca şi cea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate. De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie.

Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De asemenea, Curtea constată că nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu