Decizie nr. 312 din 29 martie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.784/COM/2004, Tribunalul Constanţa Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect judecarea cererii creditoarei Societatea Comercială "Chimpex" - S.A. de declanşare a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate al debitorului asupra propriului patrimoniu, iar, pe de altă parte, că diminuarea la 10.000 lei (RON) a cuantumului minim al creanţei ce permite unui creditor să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului "oferă prea uşor creditorilor posibilitatea de a interveni în activitatea economică a debitorului, cu scopul exclusiv de a-şi îndestula creanţele". Pe de altă parte, se susţine că prevederea art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, "este menită nu neapărat pentru îndestularea creanţei, cât pentru lichidarea debitorului", astfel încât, în opinia autoarei excepţiei, o corectă aplicare a principiilor constituţionale invocate ar trebui să prevadă întâi calea executării silite din dreptul comun şi, în subsidiar, recurgerea la procedura insolvenţei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, se arată că acest text de lege neagă debitorului orice posibilitate de a contesta starea de insolvenţă şi creează o poziţie favorabilă creditorului.

Tribunalul Constanţa - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 a fost instituită ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia de plată, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate al acestuia trebuie exercitat în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora:

–Art. 2: "Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.";

–Art. 3 pct. 12: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...] 12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";

–Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a)cuantumul şi temeiul creanţei;

b)existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d)declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare."

–Art. 33 alin. (2) teza a doua: "(2) [...] Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi preeminenţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi, privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), referitoare la caracterul de piaţă al economiei României şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, şi în art. 136 alin. (5), privind caracterul inviolabil al proprietăţii private.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 2 din actul normativ criticat, scopul Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în acelaşi timp, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie şi nu este de natură a încălca dreptul de proprietate privată.

Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, cum sunt şi cele instituite prin prevederile art. 3 pct. 12 şi art. 33 alin. (2) teza a doua din lege, derogatorii de la normele dreptului comun. Curtea reţine că stabilirea acestor reguli speciale constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Autoarea excepţiei invocă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, arătând că aceasta "este menită nu neapărat pentru îndestularea creanţei, cât pentru lichidarea debitorului".

Curtea constată că, potrivit acestor prevederi legale, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar dacă debitorul nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private este pe deplin aplicabil atât în privinţa proprietăţii debitorului, cât şi a creanţelor creditorilor.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, prin care a reţinut că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest drept fundamental are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vector Marine Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie