Decizie nr. 619 din 12 mai 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Alexandru Mureşan în Dosarul nr. 249/1.752/2010 al Judecătoriei Jibou.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Sergiu Bogdan din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, susţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European a fost emisă cu încălcarea de către Guvern a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu a existat la acea dată o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, iar puterea executivă nu a distins între urgenţa şi necesitatea reglementării. De asemenea, apărătorul autorului excepţiei susţine că reglementarea infracţiunii prevăzute la art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 a reprezentat un abuz al puterii executive în folosirea mijloacelor de drept penal, ce încalcă principiul proporţionalităţii dintre modalitatea de incriminare şi pericolul social al faptei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 s-a făcut cu respectarea rigorilor constituţionale, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în domeniul dreptului penal şi că reglementarea infracţiunilor este o opţiune a statului, ce ţine de politica penală a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 249/1.752/2010, Judecătoria Jibou a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22^4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 303/2009.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de inculpatul Alexandru Mureşan într-o cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, ce are ca element material alternativ al laturii obiective fapta de a vota săvârşită de două sau mai multe ori în ziua de referinţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separaţiei şi al echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) referitor la adoptarea ordonanţelor de urgenţă.

În acest sens autorul arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 303/2009, a fost emisă de Guvern cu încălcarea condiţiilor de constituţionalitate extrinsecă prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituţie - neexistând o situaţie extraordinară cu caracter obiectiv care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă în cauză - printr-o arogare neconstituţională de către Guvern a puterii legislative, fapt ce constituie o imixiune a acestuia în sfera atribuţiilor puterii legislative, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, autorul arată că semnificaţia restrictivă a noţiunii de "lege" se deduce din interpretarea sistematică a acestui articol raportat la celelalte norme constituţionale şi are în vedere doar actele normative adoptate de puterea legislativă, nu şi pe cele adoptate în substituirea puterii legislative de către puterea executivă.

Autorul susţine, de asemenea, că prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul procedează la restrângerea unor drepturi, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 alin. (1).

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei susţine că, în materie penală, acesta dă forţă constituţională principiului minimei intervenţii, potrivit căruia mijloacele juridice de drept penal urmează a fi utilizate ca ultimo ratio, principiu încălcat de către legiuitor prin reglementarea ca infracţiune a faptei prevăzute la art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007.

Judecătoria Jibou apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prevederile art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 încălcând dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 23 alin. (12), ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4).

Cu privire la încălcarea prin textul de lege criticat a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, instanţa apreciază că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 a reprezentat o ingerinţă a puterii executive în atribuţiile puterii legislative, imixiune ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat.

Instanţa apreciază, de asemenea, că noţiunea de "lege", folosită la art. 23 alin. (12) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, are un sens restrictiv, referindu-se doar la actele normative ale puterii legiuitoare, motiv pentru care completarea Legii nr. 33/2007 cu art. 22^4 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 contravine acestor norme constituţionale.

Judecătoria Jibou consideră totodată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 a fost emisă cu încălcarea de către Guvern a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinară cu caracter obiectiv care să impună emiterea acesteia.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constituţie, instanţa apreciază că critica formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că, având în vedere funcţiile principale ale dreptului penal, respectiv cea preventiv-educativă şi cea sancţionatoare, incriminarea unor fapte de fraudă electorală nu încalcă principiul minimei intervenţii, cu atât mai mult cu cât votul multiplu constituie un atentat grav la valoarea socială protejată prin reglementarea acestei infracţiuni, un proces electoral neviciat fiind de esenţa unui stat democratic.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în domeniul rezervat legilor organice, prevăzut la art. 73 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Este invocată astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998. Se arată, de asemenea, că prin aprobarea de către Parlament, prin Legea nr. 303/2009, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009, cu respectarea dispoziţiilor art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie, conţinutul acesteia a dobândit forţa juridică a unei legi. Totodată, Avocatul Poporului arată că urgenţa situaţiei, a cărei reglementare nu ar fi putut fi amânată, este motivată de legiuitor în preambulul ordonanţei de urgenţă invocate, fiind determinată de necesitatea asigurării unui proces electoral corect şi transparent, de termenul scurt rămas până la desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European şi de disfuncţionalităţile constatate în aplicarea Legii nr. 33/2007.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie potrivit încheierii de sesizare, "art. 22^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European". Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, modificările şi completările actelor normative se încorporează în actele de bază, identificându-se cu acestea, de la data intrării lor în vigoare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, dispoziţii introduse prin art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

–Art. 22^4: "(1) Fapta unei persoane de a vota fără a avea drept de vot ori de a vota de două sau mai multe ori în ziua de referinţă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separaţiei şi al echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă vizând încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicţia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanţele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, nu şi la ordonanţele de urgenţă. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 538 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, şi Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.)

Cu privire la obligaţia Guvernului de a motiva situaţia extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, ce a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Curtea reţine că expunerea de motive a ordonanţei cuprinde motivele care au determinat adoptarea acestui act normativ, respectiv termenul foarte scurt rămas până la data desfăşurării alegerilor, deficienţele constatate în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 33/2007, precum şi neconcordanţa prevederilor acestei legi cu legislaţia europeană, semnalată autorităţilor româneşti de către Comisia Europeană, prin Scrisoarea nr. JLS-C3/TV sw (2007) D15221, în al căror Răspuns, înregistrat cu nr. 74.680 din 25 februarie 2008, statul român s-a angajat ca până la data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European din 2009 să modifice legislaţia naţională, astfel încât aceasta să se conformeze acquis-ului comunitar. Toate aceste motive demonstrează existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată.

II.

1.În privinţa incriminării unor fapte ca infracţiuni, Curtea constată că norma constituţională prevăzută la art. 23 alin. (12) vizează noţiunea de "lege" în înţelesul de act de reglementare primară, şi nu în înţeles strict formal. În acest sens, prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a arătat că "în ceea ce priveşte noţiunea de «lege» utilizată în Constituţie, republicată, în art. 124, potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, Curtea reţine că aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispoziţiilor normative cuprinse în Legea fundamentală şi actele normative ce formează dreptul intern. Astfel, conceputul de «lege» are mai multe înţelesuri în funcţie de distincţia ce operează între criteriul formal sau organic şi cel material". De asemenea, Curtea a statuat prin numeroase decizii, pronunţate în urma controlului exercitat asupra prevederilor unor ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, constituţionalitatea normelor de reglementare a infracţiunilor prevăzute în cadrul acestor acte normative. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 829 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 iulie 2010, şi Decizia nr. 605 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010.)

Având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, în privinţa reglementării prin ordonanţă de urgenţă a infracţiunii prevăzute la art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007.

2.În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, în conformitate cu care acestea ar contraveni principiului minimei intervenţii, Curtea constată că incriminarea ca infracţiuni a faptelor ce prezintă un anumit grad de pericol social ţine de politica penală a statului, iar stabilirea acesteia este de competenţa legiuitorului.

În cauza de faţă, Curtea reţine că prin incriminarea faptei de vot multiplu sunt ocrotite valori sociale importante, iar nesocotirea acestora ar prezenta un pericolul social sporit. Toate acestea demonstrează faptul că legiuitorul este îndreptăţit din punct de vedere constituţional să incrimineze aceste fapte, să impună sancţiuni penale disuasive.

Întrucât textul criticat nu încalcă art. 23 alin. (12) din Constituţie, Curtea constată că art. 53 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei, nu are incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22^4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Alexandru Mureşan în Dosarul nr. 249/1.752/2010 al Judecătoriei Jibou.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop