referitoare la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 46/1/2026
| Ana Hermina Iancu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Cristina Dobrescu | - judecător la Secția I civilă |
| Liviu Eugen Făget | - judecător la Secția I civilă |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Cristiana Dana Enache | - judecător la Secția I civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Andra Monica Asănică | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Maria Violeta Chiriac | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Pohrib | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Florina Secrețeanu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 46/1/2026, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 978/108/2025, nr. 899/108/2025 și nr. 1.114/108/2025.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulat punct de vedere la raport de către părți.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus în Dosarul nr. 978/108/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept:
Interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili:
1.Dacă activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1.561 din 13 septembrie 2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul, cu modificările ulterioare.
2.Dacă încadrarea în condiții speciale de muncă a acestor activități este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale și indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
3.Dacă aceste dispoziții se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 46/1/2026, termenul de judecată fiind 20 aprilie 2026.
Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate cu nr. 47/1/2026, respectiv nr. 74/1/2026 sesizările formulate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 899/108/2025, respectiv nr. 1.114/108/2025, în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile cu privire la aceleași chestiuni de drept.
Având în vedere identitatea între obiectul primei sesizări și obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 47/1/2026 și nr. 74/1/2026 la Dosarul nr. 46/1/2026.
Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 360/2023)
Art. 28 alin. (1): „În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) l) activitățile care vizează siguranța circulației feroviare.“
Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare (Legea nr. 195/2020)
Art. 38: „Lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul se stabilește prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor și infrastructurii nr. 1.561/2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul (Ordinul nr. 1.561/2022)III. Expunerea succintă a proceselorA. Dosarul nr. 46/1/202614. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad cu nr. 978/108/2025, reclamantul PDS, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, a solicitat instanței:
(i)să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (...) din 23.01.2025 pentru refuzul valorificării perioadelor 1.04.2001-1.12.2003 și 1.12.2003-6.09.2024 ca fiind realizate în condiții speciale;
(ii)obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad la valorificarea perioadelor 1.04.2001-1.12.2003; 1.12.2003-6.09.2024, atestate de adeverința nr. (...) din 6.09.2024 eliberată de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara – Secția L8 Arad, ca fiind realizate în condiții speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023;
(iii)să constate îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu art. 46 alin. (1) și art. 47 alin. (1)-(3) coroborat cu art. 48 alin. (1) lit. b) tabelul 2 din Legea nr. 360/2023; și (iv) obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limită de vârstă și emiterea unei decizii în acest sens.
Prin sentința civilă nr. (...) pronunțată la 29 mai 2025, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la stabilirea stagiului de cotizare nu a fost valorificată adeverința nr. (...) din 6.09.2024 emisă de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara - Secția L8 Arad, prin care se atestă că perioadele în care reclamantul a fost angajatul societății (1.05.1991-1.09.1997 și 1.12.2003-6.09.2024, ca meseriaș întreținere cale) a avut atribuții și responsabilități care vizează siguranța circulației feroviare, care se încadrează la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, pârâta susținând că adeverința nu îndeplinește condițiile de formă impuse în mod expres de dispozițiile anexei nr. 11 la Legea nr. 360/2023.
În termen legal, împotriva sentinței menționate mai sus, reclamantul a declarat apel, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara cu nr. 978/108/2025.
Reclamantul-apelant consideră că prima instanță a analizat trunchiat cauza și că Ordinul nr. 1.561/2022 nu este lipsit de eficiență prin abrogarea art. 34 și 35 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare, deoarece are corespondent în art. 38 din Legea nr. 195/2020 și în art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 și enumeră în anexa nr. 1 la această lege funcțiile și meseriile cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare, funcții printre care se regăsește și cea deținută de reclamant.B. Dosarul nr. 47/1/202619. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad cu nr. 899/108/2025, reclamantul SA a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad:
(i)să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (...) din 4 februarie 2025 pentru refuzul valorificării perioadelor 1.04.2001-18.09.2024 ca fiind realizate în condiții speciale;
(ii)obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad la valorificarea perioadei 1.04.2001-18.09.2024, atestate de adeverința nr. (...) din 18.09.2024 eliberată de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic, ca fiind realizate în condiții speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023;
(iii)să constate îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu art. 46 alin. (1) și art. 47 alin. (1)-(3) coroborat cu art. 48 alin. (1) lit. b) tabelul 2 din Legea nr. 360/2023; și (iv) obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limită de vârstă și emiterea unei decizii în acest sens.
Prin sentința civilă nr. (...) pronunțată la 20 mai 2025, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la stabilirea stagiului de cotizare nu a fost valorificată adeverința nr. (...) din 18.09.2024 emisă de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, prin care se atestă că perioadele în care reclamantul a fost angajatul societății, respectiv între 19.03.1990-15.04.1996 - impiegat de mișcare, 15.04.1996-1.03.2001 și 1.12.2001-15.09.2008, operator circulație, și 1.03.2001-1.12.2001 și 15.09.2008 - prezent, șef tură RC, a avut atribuții și responsabilități care vizează siguranța circulației feroviare, care se încadrează la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, pârâta susținând că adeverința nu îndeplinește condițiile de formă impuse în mod expres de dispozițiile anexei nr. 11 la Legea nr. 360/2023.
Împotriva sentinței menționate mai sus, reclamantul a declarat apel, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, cu nr. 899/108/2025. C. Dosarul nr. 74/1/202623. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș cu nr. 1.114/108/2025, reclamantul FDP a formulat contestație împotriva deciziei de respingere a pensiei pentru limită de vârstă nr. (...) din 23.01.2025 emisă de pârâta Casa de Județeană de Pensii Arad, solicitând:
(i)anularea acestei decizii de pensie și (ii) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu valorificarea perioadei 1.04.2001-5.09.2024, atestate de adeverința nr. (...) din 5.09.2024 eliberată de Sucursala Regională Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiții speciale, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.
Prin sentința civilă nr. (...) din 3.06.2025 pronunțată de Tribunalul Arad, contestația formulată în cauză a fost respinsă ca nefondată.
În motivare, prima instanță a arătat că activitatea desfășurată de contestator nu poate fi considerată a fi realizată în condiții speciale de muncă, observând că atunci când legiuitorul a intenționat reglementarea unei astfel de situații a prevăzut-o în mod expres.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara cu nr. 1.114/108/2025.
Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Timișoara care a formulat sesizările inițiale a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.
În toate cele trei dosare conexate reclamanții-apelanți au solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate a cererii.
Învederează că potrivit art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 sunt considerate locuri de muncă în condiții speciale activitățile din domeniul siguranței circulației feroviare, fără nicio altă mențiune sau trimitere la anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022, ambiguitate care se impune a fi lămurită.
Arată că la intrarea în vigoare a art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 au fost abrogate art. 34 și 35 din Legea nr. 195/2020, care conțineau dispoziții speciale referitoare la condițiile de pensionare ale personalului feroviar și la încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă ale personalului feroviar cu responsabilități în siguranța circulației feroviare.
Abrogarea celor două articole din Legea nr. 195/2020 este explicată de intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor care stabilește imperativ, prin conținutul art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, că activitățile din domeniul siguranței circulației feroviare sunt încadrate în condiții speciale de muncă.
Chestiunea de lămurit rămâne cea a identificării acestor activități deoarece, în imperfecțiunea sa, art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se limitează la sintagma „activitățile din domeniul siguranței circulației feroviare“. Așadar, în opinia reclamanților, în ceea ce privește activitățile din domeniul siguranței circulației feroviare, analiza trebuia făcută prin corelare cu art. 38 din Legea nr. 195/2020 și anexa la Ordinul nr. 1.561/2022, dat în aplicarea art. 38 din Legea nr. 195/2020, care conține lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare.
Conform art. 38 din Legea nr. 195/2020, care nu a fost abrogat și este în vigoare, „Lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul se stabilește prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României“ în concordanță cu dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 care prevede în mod expres încadrarea în condiții speciale a activităților din domeniul siguranței circulației feroviare.
În acest context a fost emis Ordinul nr. 1.561/2022.
Reclamanții apreciază că intenția legiuitorului a fost ca art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 să completeze art. 28 alin. (1) lit. d) din aceeași lege cu privire la activitățile din domeniul siguranței circulației feroviare și trebuie corelat cu norma specială, Ordinul nr. 1.561/2022 [act cu valoare juridică egală cu cea anterioară, respectiv a Ordinului Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (Ordinul nr. 50/1990)], care statuează că activitățile din anexă sunt activități cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare.
Personalul din siguranța circulației feroviare a fost artificial divizat după 1.04.2001, dată de la care au fost suprimate grupele superioare în domeniu, mai puțin pentru patru categorii de personal: mecanici de locomotivă, mecanici automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, deși tot personalul prevăzut în anexa la Ordinul nr. 1.561/2022 a fost obligat să obțină avizele psihologice necesare activităților în domeniul siguranței circulației și după anul 2001.
Cu titlu de jurisprudență relevantă, fac trimitere la Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care a statuat la paragraful 89 că art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situații juridice născute anterior intrării în vigoare, în condițiile în care aceasta este voința legiuitorului. Aplicarea imediată și efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivității legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituția României, atunci când efectele unei activități ce aparține trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situații juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfășurare.
De asemenea, fac trimitere și la Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Reclamanții au adăugat că perioadele anterioare datei de 1.04.2001, în care au desfășurat aceleași funcții în siguranța circulației feroviare au fost recunoscute și valorificate ca fiind realizate în grupa I de muncă, deși au fost atestate la acea vreme doar de Ordinul nr. 50/1990, act cu valoare juridică egală cu cea a Ordinului nr. 1.561/2022. Cu toate acestea, deși Ordinul nr. 1.561/2022 atestă aceleași funcții în siguranța circulației feroviare după data de 1.04.2001, valorificarea perioadelor de activitate ulterioară acestei date a fost blocată de modul de interpretare a art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.
Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Arad nu a formulat puncte de vedere față de cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile privind chestiunile de drept invocate de reclamanți în cele trei dosare conexate.
Instanța de trimitere a exprimat un punct de vedere identic în cele trei dosare conexate.
Astfel, instanța a apreciat că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează coroborat cu cele ale Ordinului nr. 1.561/2022, chiar dacă nu există o normă expresă de trimitere la acestea, iar activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin.
Activitățile care vizează siguranța circulației feroviare nu se limitează la cele aferente funcțiilor de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, prevăzute la pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 360/2023, deoarece activitățile din această anexă sunt reglementate ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă la lit. d) a alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023. Dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze activitățile care vizează siguranța circulației feroviare la cele aferente funcțiilor de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor nu ar mai fi fost necesară introducerea lit. l) la alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023, fiind suficientă dispoziția legală de la lit. d).
Totodată, instanța apreciază că trebuie să se răspundă afirmativ și la întrebările 2 și 3 din sesizările formulate, având în vedere raționamentul juridic expus de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, respectiv prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023.
Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat o opinie cvasiunanimă, potrivit căreia dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează coroborat cu cele ale Ordinului nr. 1.561/2022, chiar dacă nu există o normă expresă de trimitere la acestea, iar activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin.
Totodată, urmând același raționament ca cel expus de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziilor nr. 36 din 15 mai 2023 și nr. 2 din 13 martie 2023, s-a apreciat că încadrarea în condiții speciale de muncă a activităților care vizează siguranța circulației feroviare operează ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale și indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
În aceeași măsură, urmărind același raționament precum cel arătat de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziilor anterior arătate, pentru a răspunde întrebării a treia din cererea de sesizare a instanței supreme, opinia exprimată a fost în sensul că dispozițiile în discuție se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
Aceste puncte de vedere au fost comunicate de curțile de apel București, Brașov, Ploiești, Timișoara, Târgu Mureș și Suceava.
În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 a rezultat și o opinie contrară celei arătate mai sus, în sensul că aceste dispoziții nu se aplică și perioadelor de activitate prestate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, având în vedere că au existat dispoziții legale care au reglementat încadrarea în condiții speciale de muncă a personalului feroviar cu responsabilități în siguranța circulației feroviare (art. 35 din Legea nr. 195/2020), dar a căror aplicare legiuitorul a amânat-o succesiv, pentru ca apoi să le abroge, fără a intra în vigoare. Această tehnică legislativă denotă că legiuitorul nu a dorit ca aceste activități să fie încadrate în condiții speciale de muncă, anterior datei de 1 septembrie 2024.
Această opinie a fost comunicată de tribunalele Arad, București și Buzău.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizărilor conexate.
Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:
Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale.
Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.
Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.
Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.“
Decizia nr. 5 din 23 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 27 martie 2026, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, este asimilată condițiilor speciale de muncă exclusiv perioada în care un salariat și-a desfășurat activitatea în grupa I și/sau a II-a de muncă.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudențială, următoarele condiții de admisibilitate ce este necesar a fi îndeplinite cumulativ:
(i)existența unei cauze aflate în curs de judecată;
(ii)cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza;
(iii)instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;
(iv)ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
(v)chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
(vi)asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât sesizările au fost formulate în cadrul unor litigii având ca obiect contestații la decizii de respingere a pensiei, aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea apelurilor exercitate împotriva unor sentințe pronunțate de Tribunalul Arad, iar hotărârile ce urmează a fi pronunțate sunt definitive, conform dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.
Se verifică, de asemenea, și existența raportului de dependență dintre soluționarea pe fond a cauzei și lămurirea chestiunii de drept în discuție, întrucât de modul în care se identifică activitățile care vizează siguranța circulației feroviare și de modalitatea în care acestea se încadrează sau nu în condiții speciale de muncă - fie ope legis, fie prin urmarea procedurii administrative prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, precum și de răspunsul la întrebarea dacă aceste dispoziții se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 depinde rezolvarea litigiului prin care se contestă refuzul Casei Județene de Pensii Arad de a valorifica, la stabilirea stagiului de cotizare, perioade cuprinse între 1 aprilie 2001 și septembrie 2024, în care reclamanții pretind că au desfășurat activități în condiții speciale, astfel cum acestea sunt definite prin art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, a cărui lămurire se solicită, coroborat cu prevederile anexei nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022.
În ce privește însă condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, aptă să genereze interpretări diferite și care să fie susceptibilă unei dezlegări de principiu necesare pentru a preîntâmpina jurisprudența neunitară, se constată că aceasta nu este îndeplinită, ceea ce face demersul inadmisibil.
O chestiune de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, în accepțiunea art. 519 din Codul de procedură civilă, trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare - să ridice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii - încât să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. Un simplu silogism juridic sau o punere tipică în legătură a unor norme de drept limpezi, complete și lipsite de echivoc nu se poate constitui într-o veritabilă chestiune de drept.
În cazul sesizării de față, lămurirea primei întrebări formulate - dacă activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1.561 din 13 septembrie 2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul - nu ridică nicio dificultate, necesitând numai un efort minimal de coroborare a unor texte de lege, respectiv prevederile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, potrivit cărora „în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) activitățile care vizează siguranța circulației feroviare“, prevederile art. 38 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, conform cărora „lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul se stabilește prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I“, și prevederile anexei nr. 1 a Ordinului nr. 1.561/2022, care aprobă lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul.
De altminteri, nici instanțele de trimitere nu au vreo dificultate în a trage concluzia care se impune și a răspunde afirmativ și nu dezvoltă în încheierea de sesizare vreo eventuală interpretare alternativă, care să atragă atenția asupra unei probleme reale de interpretare a normelor, iar opiniile teoretice exprimate de instanțele din țară în această chestiune converg unanim în aceeași direcție, neexistând niciun indiciu că ar exista vreun risc de practică neunitară.
Nici în legătură cu a doua întrebare ridicată de instanțele de trimitere - dacă încadrarea în condiții speciale de muncă a acestor activități este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale și indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator - nu a fost reliefată în încheierile de sesizare vreo posibilă interpretare alternativă, care să contrazică răspunsul afirmativ dat în punctul lor de vedere, fundamentat pe dezlegările anterioare ale instanței supreme, și nu s-a argumentat în ce anume constau dificultățile de interpretare; totodată, nu există vreo disidență nici în opiniile exprimate de instanțele din țară în această chestiune, care converg spre cea oferită de instanța de trimitere, fapt ce denotă, de asemenea, lipsa unei dificultăți reale a problemei de drept și absența unui risc de practică neunitară.
Într-adevăr, există deja în această chestiune dezlegări anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție date în mecanisme de unificare a practicii judiciare în probleme similare, ce își găsesc relevanța și în privința întrebării de față și pot fi utilizate de instanțe în activitatea jurisdicțională, raționamentele expuse în Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 și Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 putând fi aplicate, mutatis mutandis, și în ceea ce privește problema încadrării în condiții speciale de muncă a activităților care vizează siguranța circulației feroviare.
Astfel, sub imperiul legii anterioare privind sistemul unitar de pensii publice - Legea nr. 263/2010 -, al cărei art. 30 stabilea și enumera, în mod analog art. 28 din legea actuală privind sistemul public de pensii, respectiv Legea nr. 360/2023, locurile de muncă în condiții speciale care atrăgeau un regim derogatoriu mai favorabil în privința condițiilor privitoare la stagiul minim de cotizare și vârsta de pensionare, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al instanței supreme a statuat prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 că, „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de către angajator/fostul angajator conform legislației anterioare și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator“.
De asemenea, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, s-a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, că „locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale. Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.“
S-au reținut în considerentele deciziei menționate următoarele:
115.Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfășoară anumite activități, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfășurat activitățile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție, fără nicio referire la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condițiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce privește activitățile în discuție, nu există obligația angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. (...)
117.Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiții speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupațional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activitățile ce determină după sine reținerea condițiilor speciale.
Aceste statuări obligatorii se constituie într-un raționament deopotrivă aplicabil problemei de drept ridicate prin sesizările de față, art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 prevăzând expres activitățile care vizează siguranța circulației feroviare ca fiind locuri de muncă în condiții speciale, această încadrare fiind realizată astfel ope legis.
În fine, statuările deciziilor menționate mai sus, cu referire la alte domenii de activitate aflate în ipoteze similare celei a activităților din siguranța circulației feroviare, respectiv activități care se încadrează ope legis ca locuri de muncă în condiții speciale, oferă dezlegări aplicabile deopotrivă și celei de-a treia întrebări ridicate de instanța de trimitere, respectiv aceea dacă dispozițiile se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator, așa cum reiese din simpla lectură a dispozitivului celor două decizii (a se vedea supra, paragrafele 57 și 58).
Relevante sunt considerentele de la paragrafele 131-137 ale Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, potrivit cărora:
131.Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor. Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetățeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaște pentru trecut beneficii în favoarea acestuia.
132.Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menționează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfășurarea anumitor activități enumerate în text «reprezintă» locuri de muncă în condiții speciale, ceea ce înseamnă recunoașterea activităților din domeniul silviculturii în categoria condițiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiții speciale, intenția legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă și care să nu fi existat anterior. (…)
133.În condițiile în care art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale de muncă și la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiții speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziții legale perioada în care s-a desfășurat activitate în condiții speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfășurate anterior intrării în vigoare a legii.
134.Se observă astfel că, în ceea ce privește principiul neretroactivității legii, deși orientările jurisprudențiale îi dau o interpretare corectă, divergența de practică judiciară rezultă din calificarea în mod diferit a situațiilor juridice ale petenților ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, ca fiind situații juridice consumate, epuizate (facta praeterita) sau situații juridice în curs (facta pendentia).
135.După cum s-a enunțat și în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (paragraful 89), «Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situații juridice născute anterior intrării în vigoare, în condițiile în care aceasta este voința legiuitorului. Aplicarea imediată și efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivității legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituția României, atunci când efectele unei activități ce aparține trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situații juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfășurare».
136.Or, cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanțele judecătorești reprezintă un astfel de efect viitor al activității desfășurate în condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. Drept urmare, nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a legii.
137.Deși nu retroactivează, actul normativ (Legea nr. 234/2019) are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplinește sau nu condițiile impuse de lege.
Existând, prin urmare, suficiente repere jurisprudențiale obligatorii de natură să rezolve întrebările din încheierea de sesizare, repere pe care, de altfel, înseși instanțele de trimitere se sprijină atunci când își formulează punctele de vedere din încheierile de sesizare, ținând cont și de împrejurarea că instanțele de trimitere eșuează în a motiva dificultatea problemelor ridicate și posibilitatea unei interpretări divergente în contextul acestor rezolvări anterioare deja date de instanța supremă în chestiuni similare, dar și de cvasiunanimitatea opiniilor exprimate de celelalte instanțe, care converg în aceeași direcție cu cea exprimată de instanțele de trimitere, se va reține neîndeplinirea cerințelor referitoare la dificultatea chestiunii de drept, astfel încât sesizarea este inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 978/108/2025, nr. 899/108/2025 și nr. 1.114/108/2025, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la:
Interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili:
1.Dacă activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.561 din 13 septembrie 2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul, cu modificările ulterioare.
2.Dacă încadrarea în condiții speciale de muncă a acestor activități este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale și indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
3.Dacă aceste dispoziții se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2026.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ANA HERMINA IANCU
Magistrat-asistent,
Georgiana Toader
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
