referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 2.460/1/2025
| Lia Savonea | - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Eleni Cristina Marcu | - președintele delegat al Secției penale |
| Simona Lala Cristescu | - judecător la Secția I civilă |
| Daniel Marian Drăghici | - judecător la Secția I civilă |
| Beatrice Ioana Nestor | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă |
| Mirela Vișan | - judecător la Secția I civilă |
| Gheorghe Liviu Zidaru | - judecător la Secția I civilă |
| Iulia Craiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Alina Irina Prisecaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Andreea Bercaru | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Gianina Prelipcean | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Lucian Ioan Gherman | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Nicoleta Ghica-Velescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Emilia Lenuța Panțuru | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Pohrib | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adina Adriana Radu | - judecător la Secția penală |
| Andreea Mona Cazacu | - judecător la Secția penală |
Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025 este legal constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.
La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 32 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ia în examinare sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia ce formează obiectul Dosarului nr. 2.460/1/2025.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al procurorului general și opiniile specialiștilor în dreptul muncii din cadrul Universității Ecologice din București și Universității de Vest din Timișoara.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.
Reprezentantul procurorului general apreciază ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, aceasta impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Nefiind întrebări pentru reprezentantul procurorului general, doamna judecător Lia Savonea, președintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra sesizării.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 73 din 4 decembrie 2025, Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia a sesizat instanța supremă cu soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) raportat la art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificată/asimilată în condiții speciale de muncă și perioada în care un salariat a desfășurat activități care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiții normale de muncă).II. Dispozițiile legale supuse interpretării
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021):
Articolul 30
(1)În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) lit. i) activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui. (...)
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, completată prin Legea nr. 74/2022 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022).
Articolul 30
(4^4)Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.
Autorul sesizării a arătat că problema de drept a fost soluționată diferit la nivelul instanțelor naționale, existând practică judiciară neunitară referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, raportat la art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, completată prin art. I din Legea nr. 74/2022, respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificat/asimilat în condiții speciale de muncă și timpul în care un salariat a desfășurat activități care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă (condiții normale de muncă)
Într-o primă opinie s-a apreciat că pentru perioada anterioară datei de l aprilie 2001 încadrarea acestor locuri de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, aceasta impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
În susținerea acestui punct de vedere s-a considerat că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 sunt relevante, în primul rând, considerentele de la paragrafele 85 și 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiții speciale (grupele I și a II-a de muncă) și plata contribuției de asigurări aferente acestei încadrări, înțelese ca fiind condiții suplimentare celor menționate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani, față de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani.
Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care, înainte de 1 aprilie 2001, erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele care au desfășurat după data de 1 aprilie 2001 activități profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale, nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate.
În plus, instanțele care au adoptat acest punct de vedere au considerat că introducerea art. 30 alin. (4^4) prin Legea nr. 74/2022 nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a beneficiilor instituite prin Legea nr. 197/2021 doar la persoanele care au beneficiat anterior de încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă, întrucât o atare interpretare ar contraveni scopului reparatoriu al legii și ar institui o discriminare nejustificată pe criteriul diligenței administrative a foștilor angajatori, în detrimentul realității condițiilor de muncă.
Prin urmare, o interpretare restrictivă ar goli de conținut caracterul reparatoriu al legii și ar institui un tratament discriminatoriu nejustificat între perioade de activitate identice sub aspectul condițiilor de prestare a muncii. Faptul că, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activitatea nu a fost recunoscută formal prin acordarea grupei de muncă nu poate anula realitatea exercitării aceleiași meserii în condiții de risc, întrucât ar însemna ca pasivitatea angajatorului din trecut să primeze asupra stării de fapt, lipsind salariatul de protecția socială cuvenită pentru întreaga perioadă lucrată în aceleași condiții.
În opinia instanțelor care împărtășesc acest punct de vedere, art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 nu trebuie interpretat ca o normă de excludere. Sensul normei introduse prin Legea nr. 74/2022 a fost să clarifice situația celor care au fost încadrați în grupa I sau a II-a de muncă înainte de 1 aprilie 2001, în sensul că perioada respectivă va fi asimilată condițiilor speciale, însă cu condiția să îndeplinească și celelalte condiții prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv să facă parte din personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.
Într-o a doua opinie s-a apreciat că pentru valorificarea perioadei de activitate desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condițiilor speciale de muncă, pe temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, ce se desprind din textul art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, respectiv: salariatul să fi desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) și activitatea să fi fost desfășurată într-un loc de muncă încadrat conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.
Pentru a se aprecia astfel s-au avut în vedere aceleași dezlegări date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, dar care au fost valorificate diferit.
În concret, s-a opinat că, prin considerentele expuse în paragraful 85 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că încadrarea anterioară a locurilor de muncă în condiții speciale nu mai poate fi analizată de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare. Modificarea din Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție, respectiv o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani, vizează doar împrejurarea că instanțele nu mai pot analiza dacă, anterior datei de 1 aprilie 2001, activitatea a fost încadrată de angajator în grupa I și/sau în grupa a II-a de muncă, nu și în sensul că ar trebui considerat că și activitatea desfășurată anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupa a III-a de muncă (condiții normale) s-ar impune, ab initio, să fie avută în vedere ca fiind stagiu asimilat condițiilor speciale.
Această concluzie s-a fundamentat pe împrejurarea că în una dintre opiniile jurisprudențiale exprimate și care au constituit premisa declanșării mecanismului de unificare a practicii judiciare soluționat prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 au fost invocate prevederile art. 158 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora: „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2)Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale, constituie stagii de cotizare în condiții speciale, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.“
Totodată, s-a apreciat că acest raționament a fost explicitat prin paragrafele 86 și 87 ale Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023. În concret, argumentele exprimate în paragraful 86 s-au fundamentat pe premisa că, în acord cu expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, prin această lege s-a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă (or, grupele superioare de muncă sunt doar grupele I și a II-a de muncă, nu și grupa a III-a de muncă).
Prin urmare, cauza încadrării în condiții speciale a reprezentat tocmai faptul că anterior datei de 1 aprilie 2001 acele activități [cele ce se circumscriu dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] au fost încadrate de legiuitor în grupe superioare de muncă.
În plus, s-a plecat de la premisa că sintagma „anterior modificării legislative“ cuprinsă în paragraful 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 [din perspectiva încadrării în condiții speciale a activităților prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010] se referă la perioada cuprinsă între momentul în care a fost reglementat de către legiuitor regimul juridic al condițiilor de muncă (Legea nr. 19/2000 în vigoare începând cu data de 1 aprilie 2001) și modificările intervenite prin Legea nr. 197/2021.
Astfel, s-a concluzionat că sunt încadrate în condiții speciale de muncă activitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 prestate de personalul implicat direct și nemijlocit în procesul de producție a energiei electrice ori în extracția de cărbune după data de 1 aprilie 2001 și este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă. Cu alte cuvinte, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, activitățile prestate pot fi doar asimilate stagiului realizat în condiții speciale și nu pot fi încadrate în condiții speciale, întrucât regimul condițiilor de muncă a fost instituit doar începând cu data de 1 aprilie 2001.
Concluzia este confirmată de considerentele conținute în paragraful 87 al Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 în care s-a menționat: „Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziție expresă în acest sens inclusă în alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010.“
De asemenea, în fundamentarea opiniei în sensul că pentru valorificarea perioadei de activitate desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca reprezentând stagiu asimilat condițiilor speciale de muncă, pe temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții reglementate de textul art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 au avut în vedere și considerentele expuse în paragrafele 118, 122, 131 și 137 din Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, potrivit cărora, prin alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații vizați prin aceste dispoziții au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincție.
Punctul de vedere majoritar al Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia este în sensul că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, care impune o singură condiție, aceea a activității profesionale prestate în locurile de muncă de prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Decizia Curții Constituționale nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010 (paragrafele 18-21):
18.Legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcție de complexitatea activității, gradul de expunere la risc și de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispozițiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17-18 din 1 februarie 1969, și ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activități cu un grad sporit de solicitare și de risc. În acest sens, de exemplu, art. I alin. (2) și (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că pensia se stabilește în raport cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă, precum și că, în raport cu condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.
19.Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dar intrată în vigoare la 1 aprilie 2001 - a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcție de condițiile în care sa desfășurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 și 20 locurile de muncă în condiții deosebite și pe cele în condiții speciale distinct de locurile de muncă în condiții normale.
20.Așa cum a observat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 22, deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite, dacă au îndeplinit condițiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001.21. Legea nr. 263/2010, abrogând dispozițiile Legii nr. 19/2000, a menținut încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și condiții speciale, reglementând și categoria locurilor de muncă în alte condiții, respectiv acele locuri de muncă și activități din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situații și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.
Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.“, fiind relevante considerentele de mai jos:
85.Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiții speciale (grupele I și a II-a de muncă) și plata contribuției de asigurări aferente acestei încadrări, înțelese ca fiind condiții suplimentare celor menționate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanțele judecătorești în reținerea stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, față de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiție - o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) și lit. i) pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani.
86.Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele ce au desfășurat după data de 1 aprilie 2001 activități profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale, nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate.
87.Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziție expresă în acest sens inclusă în alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010.
Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, produce efecte și sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010.“
Sunt relevante, din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, considerentele prevăzute mai jos:
118.Prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit, pentru a acoperi lacuna legislativă pusă în evidență cu suficientă claritate prin jurisprudența neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese care să asimileze perioadele de activitate anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) și încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiții speciale. (...)
122.Interpretarea tuturor acestor dispoziții legale permite concluzia conform căreia modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010, în sensul celor anterior enunțate, au avut drept scop o recunoaștere legală, ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă, a activităților de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui, încadrate în grupe superioare de muncă (grupa I și/sau grupa a II-a de muncă), anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție la obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă și, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiții le produce în ceea ce privește calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. (...)
131.Or, prin alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații vizați prin aceste dispoziții au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincție. Pentru toți acești salariați s-a dorit o asimilare cu munca desfășurată în condiții speciale, pentru ca, astfel, ei să poată beneficia de condiții speciale pentru deschiderea dreptului la pensie, sub imperiul noii legislații. (...)
137.Modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010 prin cele două acte normative analizate, Legea nr. 197/2021 și, respectiv, Legea nr. 74/2022, nu au cuprins, în mod expres, și prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, întrucât acestea existau ca atare și vizau toate acele situații în care o activitate a fost desfășurată în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, ulterior datei de 1 aprilie 2001. Perioada asimilată de legiuitor unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, conform art. 30 alin. (4^4) din aceeași lege, a fost și ea desfășurată efectiv, anterior datei de I aprilie 2001, în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă [problema de drept supusă interpretării vizează exclusiv efectele asimilării activităților desfășurate în grupa a II-a de muncă, în condițiile în care, pentru cele desfășurate în locuri încadrate în grupa I de muncă, art. 100 lit. b) prevede explicit majorarea punctajelor lunare cu 50%], însă ea nu mai poate fi încadrată pentru trecut în condiții speciale de muncă, ci doar asimilată acestora, prin texte normative incluse în cuprinsul legii active la data deschiderii dreptului la pensie.
Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, stabilește că drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiții speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.“, relevante fiind următoarele considerente:
95.Această încadrare ope legis în condiții speciale de muncă a unor activități profesionale vizate prin ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activități erau încadrate în condiții normale nu în condiții speciale, și chiar dacă angajatorii/foștii angajatori nu au plătit contribuții de asigurări sociale majorate, extinde beneficiul valorificării stagiilor de contribuții realizate anterior intrării în vigoare a legii, prin asimilare cu stagii în condiții speciale, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție în obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârsta și, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiții le produce în ceea ce privește calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. Orice altă interpretare ar nega rațiunea legii, pentru că ar goli de conținut actul normativ nou-adoptat, fiind susținută și de Legea nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001. În acest sens s-a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, ale cărei considerente obligatorii pot fi aplicate mutatis mutandis.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a locurilor de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestei încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Astfel, potrivit expunerii de motive, modificările prevăzute de Legea nr. 197/2021 au avut în vedere, în esență, că, prin prisma condițiilor de muncă care îi expun frecvent la anumite afecțiuni grave, speranța de viață în rândul angajaților din sectorul producției de energie electrică și termică este una dintre cele mai mici din România, ceea ce justifică pe deplin ca aceștia să beneficieze de încadrarea lor în condiții deosebite de muncă. Astfel, angajații din acest sector vor putea beneficia, potrivit modificărilor propuse la art. 56 din Legea nr. 263/2010, de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani și un stagiu de cotizare redus la 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă din sector.
De asemenea, potrivit expunerii de motive, completarea prevăzută de Legea nr. 74/2022 a venit în sprijinul unei categorii de persoane care a lucrat în activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui. Aceasta a urmărit să înlăture discriminările create ca urmare a acordării, prin ordonanțe de urgență, a beneficiului grupei de muncă pentru alte categorii de activități, fiind necesară recunoașterea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 ca locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și pentru aceste activități. Neasimilarea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu ar fi făcut posibilă aplicarea reducerii de vârstă, întrucât persoanelor respective nu li s-a recunoscut grupa de muncă și, ca atare, nu pot beneficia de reducere.
În raport cu aspectele mai sus menționate se poate concluziona că modificările și completările aduse Legii nr. 263/2010, anterior expuse, au avut drept scop recunoașterea legală, ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă, a activităților prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariați, în mod explicit, condiții de excepție la obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă.
În continuare, învederează că relevanță pentru soluționarea prezentei probleme de drept prezintă și Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, în special considerentele din paragrafele 85 și 86, care, deși au fost interpretate diferit de instanțele care au pronunțat soluții opuse asupra problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizări, pledează, fără echivoc, în favoarea primei orientări jurisprudențiale.
Astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 (paragraful 87) și ale Deciziei nr. 28 din 3 iunie 2024 (paragraful 118), prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit pentru a acoperi o lacună legislativă, relevată de jurisprudența neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenței unor dispoziții legale exprese care să asimileze perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 și încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiții speciale.
În raport cu considerentele expuse mai sus, se poate concluziona că pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în vederea reținerii stagiului complet de cotizare de cel puțin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, nu trebuie verificat dacă este îndeplinită condiția privind încadrarea anterioară în grupele I și/sau a II-a de muncă, fiind suficient ca activitatea desfășurată să se circumscrie ipotezei art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, prin introducerea art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 urmărindu-se doar acoperirea în cadrul legislativ a unei ipoteze nereglementate, respectiv clarificarea situației celor care au fost încadrați anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă.
În același sens sunt și paragrafele 95 și 97 din Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024.
Condiționarea aplicării dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 de încadrarea activității prestate anterior datei de 1 aprilie 2001, conform legislației anterioare, în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă presupune a interpreta art. 30 alin. (4^4) din aceeași lege ca o normă de excludere, aspect care ar genera un tratament diferențiat pentru situații de fapt identice, respectiv activități prestate în aceleași condiții, dar încadrate diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă și care ar contraveni înseși intenției legiuitorului la momentul adoptării modificărilor legislative, acesta urmărind sprijinirea și acordarea de beneficii anumitor categorii de persoane, în considerarea condițiilor periculoase în care și-au desfășurat activitatea, inclusiv anterior datei de 1 aprilie 2001.
Ignorarea unor realități faptice, pe criterii pur formale, precum cel de mai sus, ar crea o situație de inechitate și ar conduce, în mod nejustificat, la neluarea în calcul pentru categoriile de persoane astfel exceptate a unor perioade importante ale stagiului de cotizare și la lipsirea acestora de beneficii esențiale ale încadrării în condițiile speciale de muncă instituite prin Legea nr. 197/2021 (reducerea vârstei de pensionare, majorarea punctajelor lunare).
Totodată, examinând reglementarea în ansamblul său, constată că nu se poate identifica rațiunea pentru care legiuitorul ar fi instituit distincții în privința regimului de asimilare a activităților ca fiind desfășurate în condiții speciale, în funcție de perioada de desfășurare a acestora, respectiv anterioară sau ulterioară datei de 1 aprilie 2001.
În plus, menționează că o problemă de drept similară a fost soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.678/111/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, și, în consecință, s-a stabilit că:
Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale.
Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.
Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit considerentelor deciziei în cauză (paragrafele 122, 131), din interpretarea textului de lege vizat nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menționate, anterioare intrării sale în vigoare. Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că „perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă“, rezultă că actul normativ recunoaște (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiții speciale și perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiția să se fi desfășurat (și în trecut) activități în locurile de muncă încadrate în condiții speciale conform acestei ordonanțe de urgență.
Concluzionând, pe fondul chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, apreciază ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, potrivit căreia, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor încadrări nu prezintă relevanță pentru aplicarea Legii nr. 197/2021, această lege impunând o singură condiție, respectiv ca activitatea profesională să fie prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București a comunicat că achiesează la prima orientare jurisprudențială, în sensul că dispozițiile legale în discuție nu trebuie interpretate ca fiind condiții cumulative.
Arată că din interpretarea teleologică a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 rezultă în mod explicit și fără echivoc categoriile de locuri de muncă ce sunt considerate „speciale“. Legiuitorul a înțeles să enumere activitățile respective. Ceea ce este fundamental în această definire este faptul că norma juridică se concentrează pe natura activității și pe expunerea personalului implicat direct în procesele tehnologice și utilizarea utilajelor specifice.
Nominalizarea acestor locuri de muncă în cadrul articolului menționat nu este limitată în timp prin textul legii. Prin urmare, dacă un lucrător a îndeplinit atribuții care se circumscriu sferei descrise la lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, caracterul „special“ al muncii sale este intrinsec naturii efortului depus și riscurilor asumate, indiferent de denumirea administrativă purtată de acea grupă de muncă anterior.
Deși alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010 face referire la lucrătorii care au fost încadrați anterior în grupele I și a II-a de muncă, s-a opinat că aceste două prevederi nu trebuie interpretate ca fiind condiții cumulative.
Dacă s-ar accepta interpretarea conform căreia doar cei care au avut grupele I sau a II-a pot beneficia de asimilare, s-ar goli de conținut protecția oferită de lit. i) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Locurile de muncă speciale sunt definite astfel tocmai datorită riscului crescut pentru sănătatea și integritatea fizică a lucrătorilor. Acest risc recunoscut de lege a existat și înainte de 1 aprilie 2001, cu aceeași intensitate pentru toți cei implicați în procesul de producție și extracție, indiferent dacă angajatorul de la acea vreme a operat sau nu o încadrare formală superioară grupei a III-a.
Este evident caracterul protectiv al normei legale. Scopul legiuitorului a fost de a repara o inechitate pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în medii extrem de solicitante și înainte de 1 aprilie 2001. Prin urmare, consideră că se impune valorificarea ca „perioadă în condiții speciale“ a oricărui interval de timp în care salariatul a activat în locurile de muncă descrise la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fără a segmenta această recunoaștere în funcție de pragul datei de 1 aprilie 2001.
În concluzie, încadrarea administrativă anterioară (în grupa a III-a sau condiții normale) nu are relevanță juridică în fața unei definiții imperative a legii în discuție care clasifică activitatea respectivă drept „specială“. Atât timp cât activitatea prestată corespunde descrierii tehnice și profesionale din lege, salariatul are dreptul legal la recunoașterea stagiului de cotizare în condiții speciale, beneficiind astfel de reducerea vârstei de pensionare și de restul drepturilor corelative, ca act de justiție socială și aplicare corectă a legii.
Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat că cea de-a doua soluție este cea corectă, respectiv desfășurarea activității într-un loc de muncă încadrat conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă reprezintă una dintre cerințele fundamentale a cărei îndeplinire determină considerarea acestei perioade în calculul stagiului de cotizare asimilat condițiilor speciale de muncă, cu îndeplinirea cumulativă a cerinței privind desfășurarea respectivei activități în una dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Punctul de plecare în susținerea acestei opinii îl constituie obiectul dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 197/2021) și, respectiv, ale art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 (introdus prin Legea nr. 74/2022), în contextul demersului motivațional care a generat adoptarea celor din urmă dispoziții legale.
Pornind de la structura art. 30 din Legea nr. 263/2010, rețin atenția prevederile primului alineat care reglementează locurile de muncă care, drept urmare a încadrării în condiții speciale [incluzând, la lit. i), locurile de muncă specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui], reclamă recunoașterea/acordarea stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, subsecvent fiind particularizat procedeul asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă pentru locurile de muncă de la primul alineat pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în condițiile în care salariații au desfășurat activități în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă. Este vorba de locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. h), lit. i), lit. j)-l), cărora le-a fost instituit un regim juridic unitar, nediscriminatoriu, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Referirea legiuitorului la grupa I și/sau grupa a II-a de muncă a fost necesară prin raportare la clasificarea locurilor de muncă pe grupe (conform legislației anterioare adoptării Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale), respectiv în condiții normale, speciale sau deosebite de muncă (conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, preluate ulterior de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice). Menținerea locurilor de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă ca fiind locuri de muncă cu condiții deosebite sau speciale a fost realizată prin lege, în temeiul metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului, voința angajatorilor nereprezentând un indicator, neavând putere juridică. Prin urmare, operațiunea de asimilare a stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, circumscrisă temporar ulterior adoptării Legii nr. 19/2000, a fost posibilă a se înfăptui prin raportare exclusiv la locurile de muncă prevăzute prin legislația existentă ca fiind în condiții speciale sau deosebite, astfel cum au fost „preluate“ din legislația anterioară adoptării Legii nr. 19/2000 ca fiind aferente grupelor de muncă I și/sau II.
Pe de altă parte, ca noțiune, „asimilarea“ înseamnă „a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen“. În consecință, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul „egalizării“ beneficiilor privind stagiul de cotizare realizat pentru toți cei care au fost încadrați în locuri de muncă cu condiții speciale, respectiv în grupele de muncă I și/sau a II-a, indiferent de perioada în care s-a desfășurat activitatea sau de legislația specifică aplicabilă. Mai exact, după anul 2001 s-a urmărit înlăturarea inechităților rezultate din noua clasificare a locurilor de muncă introdusă prin Legea nr. 19/2000 (care își au originea în „transpunerea“ activităților și a unităților încadrate inițial în grupa I de muncă fie în activități și unități aferente condițiilor speciale, fie în activități și unități aferente condițiilor deosebite), prin conferirea beneficiului privind stagiul de cotizare realizat în condiții speciale tuturor activităților încadrate inițial, în perioada anterioară anului 2010, în grupa I sau a II-a de muncă.
Însă niciunul dintre textele legale care au reglementat operațiunea asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 cu cea ulterioară acestui moment nu face vorbire decât de activități prestate și „încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă“ sau de activități prestate și „încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă“.
În consecință, desfășurarea activității într-un loc de muncă încadrat conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă reprezintă una dintre cerințele fundamentale a cărei îndeplinire determină considerarea acestei perioade în calculul stagiului de cotizare asimilat condițiilor speciale de muncă, cu îndeplinirea cumulativă a cerinței privind desfășurarea respectivei activități în una dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i).
Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 face vorbire de locurile de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă și plata contribuției de asigurări aferente acestei încadrări în baza legislației anterioare în acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare pentru persoana care a prestat activitate cel puțin 25 de ani în locurile de muncă arătate, caz în care îndeplinirea condiției stabilite prin Legea nr. 197/2021, prestarea activității în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani, este suficientă. Or, dispozițiile art. 30 alin. (4^4) introduse prin Legea nr. 74/2022 reglementează ipoteza asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.
De asemenea, sintagma „anterior modificării legislative“ din cuprinsul considerentelor paragrafului 86 din Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 trebuie interpretată/înțeleasă/ circumscrisă/alăturată perioadei de timp cuprinse între data de 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, deoarece rațiunea extinderii beneficiului reducerii vârstei de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele ce au desfășurat după data de 1 aprilie 2001 activități profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 operează în legătură cu modul în care au fost încadrate aceste activități în condiții de muncă (deosebite sau speciale). Cum operațiunea de încadrare a acestor activități în condiții de muncă s-a realizat în anul 2001, în baza metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri ale Guvernului, legiuitorul a urmărit corectarea „erorilor“ de transpunere, fără culpa sau implicarea angajatorilor și, prin urmare, fără consecințe imputabile acestora asupra plății/(mai degrabă) neplății contribuțiilor de asigurări majorate, prin Legea nr. 74/2022. Însă, în niciun caz beneficiul reparației nu se poate extinde și asupra perioadei anterioare anului 2001.
În concluzie, efectivitatea stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă poate fi obținută prin juxtapunerea perioadelor de muncă încadrate/asimilate în condiții speciale sau deosebite ulterior anului 2001 cu perioade de timp în care au fost prestate activități încadrate în grupa I sau a II-a de muncă anterior anului 2001, dacă activitatea respectivă face parte din cele arătate de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Judecătorii-raportori au apreciat că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 se interpretează în sensul că este asimilată condițiilor speciale de muncă exclusiv perioada în care un salariat și-a desfășurat activitatea în grupa I și/sau a II-a de muncă.
Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia în vederea pronunțării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere ale curților de apel făcând parte din categoria subiecților ce pot promova recurs în interesul legii.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării, se constată că toate acestea sunt îndeplinite.
Astfel, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, raportat la art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, completată prin art. I din Legea nr. 74/2022, respectiv dacă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se impune a fi valorificată/asimilată în condiții speciale de muncă și perioada în care un salariat a desfășurat activități care au fost încadrate de angajator în grupa a III-a de muncă.
Analizând înscrisurile anexate memoriului de recurs în interesul legii, rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul acelor instanțe care s-au confruntat cu solicitări privind asimilarea în condiții speciale de muncă a perioadelor lucrate de angajații care au desfășurat activități dintre cele prevăzute în art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 anterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În cea mai mare parte, instanțele au avut a se pronunța asupra unor situații în care fie casele de pensii nu au recunoscut beneficiul condițiilor speciale de muncă persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, fie nu au valorificat, în calculul stagiului de cotizare necesar obținerii efectelor prevăzute de lege (respectiv un stagiu redus de cotizare, reducerea vârstei de pensionare, punctaj majorat), perioada lucrată anterior datei de 1 aprilie 2001, indiferent de grupa de muncă în care aceasta fusese încadrată, fără a se opera o distincție între grupele superioare și condițiile normale de muncă.
Se constată că, deși, în cvasitotalitate, instanțele au avut drept situație premisă solicitări de recunoaștere a stagiului derulat în grupe superioare de muncă, au existat, atât la nivelul tribunalelor, ce au pronunțat hotărâri rămase definitive prin neapelare, cât și la nivelul unei curți de apel, interpretări ale normei aplicabile conform cărora, în vederea admiterii solicitărilor, nu prezintă relevanță și nu trebuie verificat dacă persoanele au lucrat în grupe superioare de muncă sau în condiții normale, singurul element ce trebuie respectat fiind acela al încadrării în activitățile menționate de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, punct de vedere îmbrățișat și de o parte a doctrinei și de Ministerul Public.
Or, acest silogism de interpretare a dispoziției legale are ca efect aplicarea neunitară a aceluiași text de lege, întrucât este contrar celeilalte opinii exprimate în jurisprudența instanțelor, potrivit căreia, pentru asimilarea acestor perioade condițiilor speciale, este necesar ca lucrătorii să fi îndeplinit și condiția încadrării activității desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele superioare de muncă (grupele I și a II-a de muncă, potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată).
Așadar, recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă.
Problema asimilării perioadelor lucrate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 cu condițiile speciale de muncă, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui și care a desfășurat activități de producție, mentenanță și asimilate în unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, astfel cum prevede art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, a apărut în contextul adoptării succesiv a Legii nr. 197/2021 (care a recunoscut, pentru această categorie de activități, încadrarea în condiții speciale de muncă), respectiv a Legii nr. 74/2022 (care a asimilat acestor condiții perioada lucrată anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupe superioare de muncă, grupele I și a II-a).
Instanțele de judecată au interpretat diferit textele de lege menționate. Într-o opinie s-a susținut că este suficientă îndeplinirea criteriilor prevăzute în art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pe toată perioada lucrată în aceste condiții, iar în cealaltă opinie s-a considerat că, în vederea asimilării, activitatea desfășurată anterior datei de 1 aprilie 2001 trebuie să fi fost încadrată în grupe superioare de muncă.
Înalta Curte apreciază că cea de-a doua opinie este cea corectă pentru considerentele ce urmează să fie prezentate.
Este de menționat că, sub imperiul legislației anterioare anului 2001 (Legea nr. 3/1977 și actele normative anterioare acesteia, indicate și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 446 din 13 iulie 2023), locurile de muncă se încadrau în grupe de muncă (grupele I, a II-a și a III-a de muncă) în funcție de complexitatea activității, gradul de solicitare și de expunere la risc, condițiile vătămătoare și factorii nocivi cu potențial de a afecta sănătatea lucrătorilor angajați în diferite domenii, activități sau unități productive. Prin Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, al Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, s-au inventariat locurile de muncă și unitățile ce se încadrau în grupele superioare de muncă, s-a reglementat o procedură administrativă pentru recunoașterea acestei încadrări și, ulterior, s-a recunoscut posibilitatea accesului la procedura jurisdicțională pentru constatarea în instanță a unei astfel de încadrări (Decizia nr. 9 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, la data de 1 aprilie 2001, locurile de muncă și activitățile au fost încadrate în condiții speciale, condiții deosebite și condiții normale, respectând aceleași criterii privind gradul de nocivitate și periculozitate, potențialul de vătămare a sănătății angajatului, însă procedura de recunoaștere a condițiilor speciale și deosebite a fost reglementată strict de legiuitor.
Prin Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, s-a menținut această manieră de reglementare a condițiilor de muncă în care se desfășoară activitatea asiguraților din sistemul public de pensii.
Dacă pentru condițiile deosebite de muncă legiuitorul a recunoscut salariaților, prin art. 29 din Legea nr. 263/2010, beneficiile din sistemul asigurărilor sociale până la normalizarea de către angajator a condițiilor de muncă, stabilirea locurilor de muncă în condiții speciale de muncă prin art. 30 din Legea nr. 263/2010 a operat de o manieră imperativă, sub forma unei liste cu caracter exhaustiv (care obliga angajatorii la reevaluare periodică numai în cazul activităților și unităților prevăzute în anexele nr. 2 și 3 ale legii), astfel că o extindere a listei și pentru alte activități nu se putea face decât prin intervenția expresă a legiuitorului.
În acest sens, Legea nr. 197/2021 a completat art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 cu lit. i), fiind recunoscute în condiții speciale de muncă activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune și unitățile de extracție a cărbunelui. În expunerea de motive a legii s-a arătat că o astfel de activitate este deosebit de periculoasă pentru starea de sănătate și speranța de viață a angajaților.
Ulterior, Legea nr. 74/2022 a asimilat perioadele lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I și/sau a II-a de muncă în aceste activități cu cele în condiții speciale de muncă în vederea adiționării acestor perioade la stagiul de cotizare recunoscut ope legis, pentru valorificarea efectelor acestei încadrări în cazul efectuării stagiului complet de cotizare astfel cum a fost prevăzut pentru aceste activități.
În expunerea de motive a Legii nr. 74/2022 s-a arătat că inițiativa legislativă are ca scop înlăturarea discriminărilor create ca urmare a acordării, prin ordonanțe de urgență, a „beneficiului grupei de muncă pentru alte categorii de activități“, fiind necesară completarea Legii nr. 263/2010, în sensul „recunoașterii perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, ca locuri încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și pentru aceste activități“.
Redactarea lipsită de rigoare juridică a expunerii de motive a permis formularea, în jurisprudență, a opiniei potrivit căreia s-a intenționat recunoașterea tuturor perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca fiind încadrate în grupa I de muncă, fiind ignorată trimiterea pe care inițiativa legislativă o face la „ordonanțele de urgență“ care au completat art. 30 din Legea nr. 263/2010 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2020 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2020 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2020, Legea nr. 188/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice) și care au asimilat condițiilor speciale de muncă perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care personalul a desfășurat activități la locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare exclusiv în grupa I de muncă.
Invocând aceste reglementări anterioare aplicabile ipotezelor din art. 30 alin. (1) lit. a), lit. g) și lit. h) din Legea nr. 263/2010, prin noua inițiativă legislativă, devenită Legea nr. 74/2022, rezultă că s-a urmărit obținerea aceluiași beneficiu și pentru personalul care desfășoară activități de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune și unitățile de extracție a cărbunelui, adică asimilarea în condiții speciale de muncă și a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care respectivele activități fuseseră încadrate în grupa I de muncă.
Tot în expunerea de motive se arată că „neasimilarea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu va face posibilă aplicarea reducerii de vârstă întrucât persoanelor respective nu li s-a recunoscut grupa de muncă și, ca atare, nu pot beneficia de reducere“. S-a avut în vedere împrejurarea că prin Legea nr. 197/2021 nu s-a reglementat (asemeni ipotezelor anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2020 și Legea nr. 188/2020) atât recunoașterea condițiilor speciale de muncă pentru activitățile în discuție, cât și beneficiul asimilării activităților încadrate anterior în grupa I de muncă, completarea adusă prin noul act normativ fiind necesară tocmai pentru a putea permite salariaților din acest domeniu obținerea dreptului la pensie cu reducerea de vârstă standard de pensionare și stagiu de cotizare redus pentru că doar activitatea prestată începând cu 1 aprilie 2001, recalificată ope legis în condiții speciale de muncă, nu permitea îndeplinirea condițiilor de stagiu.
Paragraful citat din expunerea de motive prezintă scopul urmărit prin inițiativa legislativă, însă nu propune o nouă soluție legislativă pentru modificarea Legii nr. 263/2010 prin care să se extindă, fără nicio justificare, recunoașterea în condiții speciale de muncă a tuturor stagiilor de cotizare anterioare datei de 1 aprilie 2001, indiferent de grupa de muncă în care fuseseră încadrate de către angajator activitățile și locurile de muncă ale salariaților.
Deși inițiativa legislativă s-a referit la asimilarea în condiții speciale de muncă numai pentru perioadele care anterior datei de 1 aprilie 2001 au fost încadrate în grupa I de muncă, în urma procesului de legiferare s-a extins domeniul de asimilare, în sensul că s-a reglementat asimilarea în condiții speciale de muncă nu numai pentru activitățile ce fuseseră încadrate în grupa I de muncă, ci și pentru cele din grupa a II-a de muncă, această din urmă grupă fiind introdusă printr-un amendament la propunerea legislativă inițială, cu motivarea că va permite și persoanelor care au lucrat în grupa a II-a de muncă să beneficieze de recunoașterea condițiilor speciale de muncă.
Prin urmare, rezultă din interpretarea sistematică și istorico-teleologică a celor două texte de lege că sunt asimilate condițiilor speciale de muncă doar perioadele în care angajații au desfășurat activități încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă.
Deși în prima opinie s-a menționat, ca o cauză a intervenției legiuitorului, și lipsa de diligență administrativă a foștilor angajatori care nu au efectuat încadrări în grupele superioare de muncă, este de menționat că, astfel cum s-a arătat, lucrătorii care au desfășurat activități în condiții de risc sau vătămătoare anterior datei de 1 aprilie 2001 au avut posibilitatea să solicite și să le fie recunoscută încadrarea în grupe superioare de muncă, potrivit gradului de periculozitate a muncii pe care o desfășurau, pe cale administrativă și, în eventualitatea unei respingeri a solicitării, în procedura jurisdicțională.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor ce fac obiectul sesizării rezultă că asimilarea operează doar pentru activitățile desfășurate în grupele superioare de muncă, fiind necesară pentru recunoașterea perioadei lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001 ca stagiu desfășurat în condiții speciale îndeplinirea cumulativă a două condiții: ca activitățile să fie de natura și în locurile indicate expres în textul de lege și să fi fost încadrate în una dintre grupele superioare de muncă.
Opinia minoritară în sensul că singura condiție pentru recunoașterea asimilării acestor perioade este natura activității desfășurate neîntrerupt în aceste condiții exclude de la aplicare alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010 și se bazează pe o lecturare nesistematică a Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023.
În această decizie, având a interpreta efectul recunoașterii stagiului de cotizare încadrat ope legis în condiții speciale sau asimilat acestora, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut existența a două opinii diferite în ceea ce privește, pe de o parte, domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 197/2021, respectiv dacă se aplică sau nu activităților derulate anterior intrării în vigoare a acestei legi, iar, pe de altă parte, în privința stagiului de cotizare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 lucrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, dacă operează sau nu o asimilare automată și egală juridic a acestor perioade, având în vedere prevederile art. 158 din Legea nr. 263/2010 și normele de aplicare din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Aceasta întrucât, distinct de intervenția explicită a legiuitorului în privința asimilării, prin adoptarea alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, dreptul comun în materia asigurărilor sociale prevedea parțial această posibilitate în normele tranzitorii ale Legii nr. 263/2010, care în art. 158 alin. (2) asimila exclusiv activitatea desfășurată în grupa I de muncă celei încadrate, potrivit art. 30 alin. (1), în condiții speciale.
Constatând că legea recunoaște ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator, decizia stabilește că legea a reglementat încadrarea ope legis în condiții speciale de muncă a activităților care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă și a activităților care, după data de 1 aprilie 2001 și până la adoptarea Legii nr. 197/2021, erau încadrate în condiții normale de muncă (conform paragrafului 86).
S-a apreciat astfel că, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în calculul stagiului de cotizare instanțele nu mai trebuie să opereze o distincție între grupa I și grupa a II-a de muncă, ambele constituind perioade asimilate condițiilor speciale de muncă ce intră în calculul stagiului de cotizare. Astfel se explică și trimiterea la dispozițiile Legii nr. 74/2022 care a acoperit omisiunea privind asimilarea stagiilor de cotizare din grupa I și a II-a de muncă (paragraful 88), neexistând nicio trimitere și nicio referință la grupa a III-a de muncă.
Această concluzie este confirmată și de dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin deciziile nr. 28 din 3 iunie 2024 și nr. 89 din 25 noiembrie 2024, care se referă explicit la asimilarea perioadelor lucrate în grupele superioare de muncă condițiilor speciale, pentru recunoașterea efectelor prevăzute de lege subsecvent acestei încadrări, respectiv la posibilitatea recalculării pensiei cu aplicarea prevederilor Legii nr. 197/2021 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie sau născut anterior adoptării acestei legi.
Sub un ultim aspect este de precizat că nu poate fi valorificată nici trimiterea la dezlegarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019 prin care se recunoaște, de asemenea, o încadrare ope legis în condiții speciale de muncă și efectele acestei încadrări pentru personalul silvic, în condițiile în care textele de lege supuse interpretării sunt diferite, neexistând în acest caz o intervenție legislativă sub forma celei conținute în art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, interpretarea coroborată a celor două texte de lege duce la concluzia că se asimilează condițiilor speciale exclusiv activitatea desfășurată în grupele I și/sau a II-a de muncă, neexistând nicio dispoziție în conținutul normativ care să determine concluzia asimilării cu grupa a III-a de muncă ce reglementa activitățile desfășurate în condiții normale.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, este asimilată condițiilor speciale de muncă exclusiv perioada în care un salariat și-a desfășurat activitatea în grupa I și/sau a II-a de muncă.
Obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2026.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
LIA SAVONEA
Magistrat-asistent,
Georgiana Toader
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
