Decizie nr. 921 din 7 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.210D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.713D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.713D/2010 la Dosarul nr. 3.210D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.441/115/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de instanţă din oficiu, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.526 din 18 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

Prin Încheierea din 11 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.910/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Adrian Georgescu Banc într-o cauză ce priveşte restituirea contravalorii taxei pe poluare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 3.210D/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că, în condiţiile în care reglementarea art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 instituie o taxă plătibilă exclusiv la înmatricularea în România a autovehiculelor, se poate reţine că sunt supuse acestei taxe exclusiv autovehiculele care nu au fost înmatriculate în România anterior intrării în vigoare a acestei reglementări. În consecinţă, prin aceasta sunt excluse de la plata taxei în litigiu acele autovehicule deja înmatriculate în România anterior datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. Aşadar, rezultă un tratament diferenţiat între autovehiculele second hand înmatriculate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe în România şi cele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene. Or, acest tratament fiscal poate conduce la o discriminare, contrară art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ceea ce însemnă că art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 contravine art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

În Dosarul nr. 3.713D/2010, autorul excepţiei arată că art. 11 din Constituţie prevede obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, respectiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005. În urma ratificării tratatului, statul român este ţinut să respecte obligaţiile generate de acesta, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie. Or, faţă de aceste dispoziţii constituţionale, prin adoptarea normelor ce reglementează taxa de poluare, respectiv art. 4 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, se încalcă prevederile art. 11 din Constituţie.

De asemenea, autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (devenit art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona) prevăd faptul că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare", interzicând discriminarea fiscală între produse similare provenind dintr-un stat membru şi cele provenind de pe piaţa internă; or, reglementările naţionale cu privire la această taxă de poluare, datorată cu ocazia primei înmatriculări în România, practică tocmai această discriminare, aceasta nefiind percepută şi pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că nu este de competenţa Curţii Constituţionale să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. Competenţa de a stabili dacă există contradicţie între legea naţională şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior încheierii de sesizare, art. 4 a fost completat cu lit. c), prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011*), considerentele încheierilor de sesizare, precum şi motivările autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Notă *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 4 lit. a) şi lit. b): "Obligaţia de plată a taxei intervine:

a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;

b)la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 şi 9."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 148 alin. (2), potrivit căruia, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale pretins a fi neconstituţionale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare.

Astfel, referitor la încălcarea prevederilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, prin Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratat, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

Ulterior pronunţării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?".

Ca răspuns la această întrebare, instanţa europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură ca şi cele de pe piaţa naţională".

Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotărâre, conform cărora, "pentru a oferi un răspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresată trebuie înţeleasă în sensul că aceasta urmăreşte să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar să se considere că instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.")

De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa să pronunţe o hotărâre care să vizeze constatarea validităţii sau nevalidităţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume că "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei ce îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Curtea de Justiţie o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înţeleasă şi aplicată din momentul intrării sale în vigoare" (Hotărârea din 27 martie 1980, pronunţată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunţată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universităţii din Liege şi alţii, paragraful 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunţată în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des societes de football association şi alţii, paragraful 141).

Întrucât Curtea Constituţională nu este nici legiuitor pozitiv şi nici o instanţă judecătorească cu competenţă de a interpreta şi de a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetăţenilor şi fără a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă celei de referinţă, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau de Guvern, după caz.

Prin prisma condiţionalităţii cumulative enunţate, rămâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăşi de întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauză, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din această hotărâre nu au relevanţă constituţională, ele ţinând mai degrabă de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) şi lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009, şi de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu