referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Dosar nr. 1.607/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Simona Lala Cristescu | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Denisa Livia Băldean | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Ruxandra Tirică | - judecător la Secția I civilă |
| Dorina Zeca | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| George Bogdan Florescu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Diana Manole | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adina Oana Surdu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Andreea Marchidan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Nicoleta Ghica-Velescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ionel Florea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.607/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.734/62/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 17 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.734/62/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), în calculul stagiului complet de cotizare, ce trebuie realizat de către asigurații cu handicap mediu, intră și:
–perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010;
–perioada suplimentară la vechimea în muncă, acordată pentru perioadele realizate în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, la care face referire art. 17 alin. (1) din Legea nr. 263/2010?
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iulie 2024, cu nr. 1.607/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 21 octombrie 2024.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare
Articolul 58
Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 5, după cum urmează: (...) c) cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiții de handicap mediu, stagiul complet de cotizare.
Articolul 49
(1)În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: (...)
b)a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora cu diplomă;
c)a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat; (...)
(2)Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condițiile prezentei legi.
(4)Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obținerea prestațiilor de asigurări sociale în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 17
(1)Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv pentru perioadele realizate în condiții speciale și condiții deosebite de muncă.
Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă la 10 aprilie 2023 cu nr. 1.734/62/2023, reclamantul Z.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea Deciziei nr. xxxxx din 23 februarie 2023 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă și a Deciziei nr. xx din 27 februarie 2023 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, suspendarea executării silite și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că, prin Decizia din 26 ianuarie 2021, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov a admis cererea sa de pensionare, considerând că îndeplinește condițiile legale, cu diminuarea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, aplicabilă asiguraților cu handicap mediu, potrivit art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Ulterior, prin Decizia nr. xxxxx din 23 februarie 2023, ca urmare a reexaminării actelor din dosarul de pensionare, pârâta a revenit asupra deciziei inițiale și a respins cererea de pensionare, cu motivarea că perioadele asimilate (cursurile la zi ale învățământului universitar, stagiul militar) și sporul acordat pentru grupa I de muncă sunt perioade necontributive și nu se valorifică la determinarea stagiului de cotizare realizat în condiții de handicap. Subsecvent, prin Decizia nr. xx din 27 februarie 2023, pârâta a dispus constituirea în sarcina beneficiarului a debitului în sumă de 64.645 lei, încasat necuvenit pe perioada 16 decembrie 2020-28 februarie 2023.
Reclamantul consideră că deciziile atacate sunt nelegale, interpretarea pârâtei fiind contrară dispozițiilor art. 49 lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010, întrucât perioadele asimilate și necontributive prevăzute de lege trebuie avute în vedere la stabilirea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, argumentând că, pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă conform art. 58 din Legea nr. 263/2010 se are în vedere doar timpul efectiv lucrat în baza contractului de muncă, când este achitată contribuția pentru asigurări sociale.
Prin Sentința civilă nr. 1.771 din 29 noiembrie 2023, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a admis cererea de chemare în judecată și a anulat cele două decizii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut două categorii de argumente:
(i)încălcarea prevederilor art. 58 cu referire la art. 49 din Legea nr. 263/2010, în sensul că, în stabilirea stagiului complet de cotizare, ce trebuie realizat de către asigurații cu handicap mediu, trebuie avute în vedere și perioadele asimilate și necontributive prevăzute de lege;
(ii)decizia emisă în aplicarea art. 107 din Legea nr. 263/2010, prin care pârâta a anulat cu caracter retroactiv dreptul reclamantului la pensie, după ce anterior emisese decizia de trecere la pensie pentru limită de vârstă, este lipsită de temei legal și contrară jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului apărute în aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (Convenția).
Împotriva hotărârii de primă instanță a formulat apel pârâta, solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, apelanta-pârâtă a susținut că reclamantul nu îndeplinea condiția privind realizarea efectivă a stagiului de cotizare prevăzut de lege în condiții de handicap, respectiv cel puțin 35 de ani lucrați efectiv după data dobândirii handicapului. Pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în baza art. 58 din Legea nr. 263/2010 se au în vedere doar perioadele efectiv lucrate în baza unui contract de muncă, nu și perioadele asimilate, precum cursuri de zi ale învățământului universitar, stagiul militar și sporul acordat pentru grupa I de muncă. În susținerea acestei interpretări au fost invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 26 noiembrie 2018 (Decizia Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018).
Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
Astfel, există o cauză aflată în curs de judecată, în ultimă instanță, în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, învestit să soluționeze cauza; litigiul pendinte este început după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, acțiunea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 10 aprilie 2023.
Chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăți de interpretare a dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, deoarece din modul de formulare a acestei norme nu rezultă dacă în calculul stagiului complet de cotizare, ce trebuie realizat de către asigurații cu handicap mediu, intră și perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010 ori perioada suplimentară la vechimea în muncă, acordată pentru perioadele realizate în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, la care face referire art. 17 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Chestiunea de drept ce necesită intervenția instanței supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și controversate, deoarece norma legală face referire la un stagiu de cotizare realizat în condiții de handicap, fără a se putea deduce înțelesul exact al termenilor utilizați, respectiv dacă stagiul de cotizare respectiv include și perioade asimilate (ce se înțelege prin „realizat în condiții de handicap“?).
De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât acestea au stat la baza emiterii de către intimată a uneia dintre cele două decizii contestate în speță (de respingere a cererii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă), iar de soluția dată cererii de anulare a deciziei respective depinde soluția dată cererii de anulare a deciziei subsecvente (de recuperare a sumelor încasate pretins necuvenit de către intimatul-contestator); exact modul în care intimata a interpretat prevederile legale în discuție este contestat în speță.
Chestiunea de drept îndeplinește condiția noutății, întrucât dispozițiile art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 (care nu le sunt aplicabile tuturor categoriilor de asigurați, având o arie restrânsă de beneficiari), deși nu sunt recent intrate în vigoare, nu au generat o jurisprudență națională prin care să fi primit o rezolvare substanțială.
În urma consultării jurisprudenței instanței supreme s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii.
Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție consultate la data pronunțării încheierii de sesizare.
Reclamantul a susținut că prevederile art. 58 și cele ale art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010 sunt clare, iar a nu se valorifica perioadele asimilate cu ocazia aplicării art. 58 din lege echivalează cu încălcarea art. 49, cu impunerea în mod nelegal a unei condiții suplimentare în interpretarea art. 58 din Legea nr. 263/2010 și cu crearea unei situații de discriminare față de asigurații fără handicap mediu.
Apelanta-pârâtă a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât dezlegarea chestiunii de drept este necesară pentru aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.734/62/2023 a apreciat că, la prima vedere, dispozițiile art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, care reglementează singura ipoteză ce interesează în speță, nu exclud aplicarea concomitentă a art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași lege, în sensul luării în calculul stagiului complet de cotizare realizat de către asigurații cu handicap mediu, necesar pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, a stagiilor asimilate reglementate de această normă legală.
În sprijinul acestei interpretări se reține că nicio normă din cuprinsul legii sau al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu modificările și completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), nu prevăd interdicția cumulului de beneficii instituite prin cele două norme legale, similar, de exemplu, ipotezei în care o persoană urmărește să obțină o pensie anticipată, pentru care art. 62 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede expres că „La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-c)“.
Față de această modalitate diferită de reglementare s-ar putea trage concluzia că, atunci când legiuitorul a dorit să excludă perioadele asimilate din calculul stagiului de cotizare necesar pentru acordarea unui anumit tip de pensie, a dispus în mod expres acest lucru.
Interpretarea teleologică a normei de drept în discuție poate conduce însă la o altă concluzie, și anume că, în raport cu rațiunea și scopul instituirii beneficiilor reglementate de art. 58 din Legea nr. 263/2010, de acestea nu pot beneficia decât persoanele care au lucrat efectiv în condiții de handicap, pentru perioadele în care au lucrat anume în aceste condiții, iar nu pentru perioade ce au fost asimilate de către legiuitor cu stagiul de cotizare din rațiuni diferite.
În acest sens se observă, inclusiv din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018, că obiectivul urmărit de legiuitor cu ocazia edictării art. 58 din Legea nr. 263/2010 constă în „compensarea condiției de handicap“, motiv pentru care „la verificarea îndeplinirii condiției realizării stagiului complet de cotizare, potrivit diferențierilor operate în prevederile art. 58 lit. a), b) și c) din Legea nr. 263/2010, vor fi luate în calcul doar stagiile realizate după data dobândirii handicapului, nu și stagiile realizate anterior datei dobândirii handicapului.“ (paragrafele 40 și 44 din decizie).
Pensia, de orice natură (inclusiv cea de invaliditate), reprezintă un drept de asigurări sociale, care are o bază contributivă, astfel cum reiese cu claritate din prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 263/2010, spre deosebire de ajutorul acordat în temeiul Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 448/2006), care are un caracter social. Prin urmare, se poate presupune că rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condiții mai avantajoase pentru persoanele cu handicap este aceea că prestarea muncii a fost mai dificilă pentru acestea decât pentru o persoană fără handicap, interpretare susținută de împrejurarea că au fost avute în vedere, în mod expres, doar acele persoane care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii, iar nu orice persoană cu handicap.
Art. 58 din Legea nr. 263/2010 nu reglementează condițiile necesare pentru obținerea unei pensii de invaliditate, categorie reglementată de art. 68 și următoarele din lege, ci a unei pensii pentru limită de vârstă, făcând parte din capitolul IV „Pensii“, secțiunea 1 a legii, cu denumirea „Pensia pentru limită de vârstă“.
În timp ce condițiile generale pentru obținerea acestei din urmă categorii de pensie sunt, potrivit art. 52 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 263/2010, atingerea vârstei de 63 de ani pentru femei, 65 de ani pentru bărbați și realizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani pentru ambele categorii, prin normele legale ce le urmează acestora au fost reglementate excepțiile de la regulă, instituite în favoarea anumitor categorii de persoane (de exemplu, cele care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite sau în condiții speciale de muncă). În acest sens a statuat și instanța de control constituțional în paragraful 20 al deciziei anterior menționate: „Dacă dispozițiile art. 52 și 53 din secțiunea 1 din Legea nr. 263/2010 definesc cele două noțiuni menționate și stabilesc condițiile în care o persoană poate obține pensia pentru limită de vârstă, restul dispozițiilor aceleiași secțiuni reglementează mai multe excepții de la aceste reguli. Legiuitorul a considerat că anumite categorii de subiecte de drept, care fac parte din categoria destinatarilor Legii nr. 263/2010, se află în situații care le diferențiază de situația celorlalți destinatari ai legii.“
Una dintre categoriile de persoane pentru care legiuitorul a prevăzut condiții mai avantajoase pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă o constituie persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții de handicap.
Beneficiile acordate de către legiuitor persoanelor cu handicap mediu nu sunt condiționate doar de existența unui handicap, ci și de realizarea anume, „în condiții de handicap mediu“ a stagiului complet de cotizare.
Dacă în ceea ce privește calculul stagiului complet de cotizare pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condițiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 nu există niciun dubiu că stagiile asimilate prevăzute de art. 49 din lege trebuie luate în calcul, nu aceeași este situația în cazul de excepție aflat în discuție, reglementat de art. 58 din Legea nr. 263/2010, care, fiind o normă de excepție, este, din acest motiv, de strictă interpretare și aplicare.
În această situație este greu de stabilit dacă stagiul asimilat, care constă în perioada în care o persoană cu handicap a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar sau a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, fără a fi prestat muncă în condiții mai grele decât o persoană care nu are nicio vulnerabilitate, intră în noțiunea de stagiu total de cotizare „realizat în condițiile handicapului“, respectiv în ce situații și până la ce nivel a înțeles legiuitorul să asigure o compensație persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții de handicap.
La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice, care reflectă existența a două orientări jurisprudențiale.
Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, s-a apreciat că în calculul stagiului complet de cotizare și în cazul persoanelor cu handicap mediu, intră și perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010, precum și perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupe superioare de muncă, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, la care face referire art. 17 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
O interpretare contrară ar fi de natură să lipsească de conținut scopul normei prevăzute de art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, reducerea vârstei standard de pensionare fiind prevăzută în favoarea persoanelor cu handicap mediu ca o compensare a efortului suplimentar pe care aceste persoane trebuie să îl facă pentru a îndeplini aceleași atribuții pe care o persoană fără deficiențe le îndeplinește.
Or, o astfel de normă, de favoare, nu poate fi interpretată în sensul de a crea persoanei cu handicap mediu o situație mai puțin favorabilă decât aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi avut un astfel de handicap.
În concret, în măsura în care s-ar aprecia că stagiul asimilat prevăzut de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010 nu ar trebui valorificat în sensul art. 58 lit. c) din aceeași lege, s-ar ajunge la situația în care o persoană al cărei handicap s-a ivit ulterior finalizării studiilor superioare de lungă durată (cu o durată medie de 5 ani) să nu poată beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, câtă vreme stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, iar o adunare simplă conduce la concluzia că acesta nu ar putea fi realizat anterior împlinirii vârstei de 58 de ani (și aceasta doar în măsura în care handicapul s-ar fi ivit imediat după finalizarea studiilor).
În ce privește perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupe superioare de muncă, pentru identitate de rațiune și aceasta se impune a fi avută în vedere la calcularea stagiului complet de cotizare la care face referire art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu atât mai mult cu cât reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege pentru perioadele lucrate în astfel de condiții poate fi cumulată, în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu condiția ca reducerea totală să nu fie mai mare de 13 ani, iar vârsta standard de pensionare astfel redusă să nu fie mai mică de 50 de ani pentru femei și de 52 de ani pentru bărbați.
În acest sens au opinat Tribunalul Alba, Tribunalul Brașov, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Buzău - Secția I civilă.
Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că la determinarea stagiului de cotizare necesar în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă, conform prevederilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, în contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018, se au în vedere doar stagiile de cotizare efectiv realizate în condiții de handicap; în consecință, pentru verificarea eligibilității acestei categorii de pensie nu pot fi avute în vedere perioadele necontributive, respectiv perioadele asimilate și sporul acordat pentru grupele superioare de muncă și condițiile deosebite/speciale de muncă.
Perioadele necontributive, respectiv perioadele asimilate și sporul acordat pentru grupele superioare de muncă și condițiile deosebite/speciale se au în vedere la calculul pensiei pentru limită de vârstă, însă nu și pentru reducerea stagiului complet de cotizare, nefiind stagii de cotizare realizate în condiții de handicap, în înțelesul art. 58 din lege.
Beneficiile acordate de legiuitor persoanelor cu handicap mediu nu sunt condiționate doar de existența unui handicap, ci și de realizarea anume „în condiții de handicap mediu“ a stagiului complet de cotizare.
Dacă în ceea ce privește calculul stagiului complet de cotizare pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condițiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 nu există niciun dubiu că stagiile asimilate prevăzute de art. 49 din lege trebuie luate în calcul, nu aceeași este situația în cazul de excepție aflat în discuție, reglementat de art. 58 din Legea nr. 263/2010, care, fiind o normă de excepție, este, din acest motiv, de strictă interpretare și aplicare.
În acest sens au opinat Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și Tribunalul Ilfov.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 632 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 26 noiembrie 2018, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „preexistent calității de asigurat“ cuprinsă în acest text este neconstituțională.
Potrivit considerentelor de la paragrafele 40 și 43 din decizie:
–„40. (...) în condițiile în care obiectivul urmărit de legiuitor constă în compensarea condiției de handicap prin acordarea în condiții avantajoase a pensiei pentru limită de vârstă, împrejurarea că unele persoane cu handicap au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în vreme ce alte persoane cu handicap au realizat un stagiu de cotizare ulterior calității de asigurat nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă a diferenței de tratament juridic pe care legiuitorul o instituie (...)“;
–„43. (...) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, precum și a stagiilor de cotizare și persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap dobândit ulterior dobândirii calității de asigurat, fără a fi însă afectat dreptul persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat. Această din urmă categorie de persoane va continua, prin urmare, să beneficieze de dreptul prevăzut de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 263/2010, în aceleași condiții în care s-a bucurat de el înainte ca prezenta decizie să își producă efectele“.
De asemenea, prin Decizia nr. 388 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 9 noiembrie 2022 (Decizia nr. 388 din 5 iulie 2022), a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Curtea Constituțională a reținut la paragraful 19 din decizie că:19. (...) Este evident, deci, că legiuitorul a urmărit să reglementeze în mod echitabil condițiile de pensionare pentru limită de vârstă ale asiguraților cu handicap, după un criteriu obiectiv și rațional, respectiv cel al gravității condiției de handicap. În plus, legiuitorul a urmărit să ofere o reglementare care să nu se îndepărteze complet de la principiul de bază al sistemului asigurărilor sociale de stat, cel al contributivității. Astfel, pensia acordată asiguraților cu handicap rămâne, chiar și în condițiile reglementării ei diferențiate față de cea acordată asiguraților fără handicap, o pensie intrinsec legată de realizarea unui stagiu de cotizare și nicidecum un beneficiu social, fără nicio componentă contributivă. Simplul fapt că, în ceea ce îi privește pe asigurații cu handicap mediu, cel mai puțin grav dintre cele 3 categorii de handicap instituite de lege, stagiul complet de cotizare nu este redus, aceștia beneficiind, însă, de reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, nu reprezintă o discriminare față de asigurații fără handicap, ci reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului prin care s-a acordat importanță, deopotrivă, condiției obiective a acestei categorii de asigurați și principiului contributivității pe care se întemeiază sistemul asigurărilor sociale de stat.
O parte a judecătorilor-raportori au apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că problema de drept ce se solicită a fi dezlegată nu este determinantă în soluționarea pe fond a cauzei, față de limitele apelului declarat de pârâtă.
Într-o altă opinie, constatându-se îndeplinite condițiile de admisibilitate, s-a apreciat că în calculul stagiului complet de cotizare, ce trebuie realizat de către asigurații cu handicap mediu, intră și perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010 sau perioada suplimentară la vechimea în muncă, acordată pentru perioadele realizate în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, la care face referire art. 17 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:
(i)existența unei cauze în curs de judecată;
(ii)judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție;
(iii)ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât curtea de apel, legal învestită cu soluționarea unui apel într-un litigiu de asigurări sociale, urmează să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 155 din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Este îndeplinită și cea de-a treia condiție, referitoare la existența unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei.
Astfel, din verificarea dosarului în care s-a formulat prezenta sesizare rezultă că instanța de fond a admis acțiunea și a anulat deciziile de respingere a înscrierii la pensie și de debit, pentru argumentul principal rezultat din interpretarea normei de drept substanțial prevăzute de art. 58 lit. c) coroborat cu art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010, cu înlăturarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018, pe care instanța de fond nu le-a reținut ca fiind aplicabile în interpretarea susținută de casa de pensii.
Instanța de fond a reținut un al doilea rând de argumente, introduse prin sintagma pe de altă parte, prin care a procedat la o analiză a normelor de convenționalitate pe care le-a aplicat în cauză, constatând o ingerință a organului administrativ care nu a urmărit un scop legitim și nu a fost proporțională, în condițiile în care reclamantului, aflat în categoria persoanelor vulnerabile, i-a fost suprimat dreptul la pensie și a fost obligat la restituirea sumei de bani pe care a utilizat-o pentru traiul zilnic.
Casa de pensii a susținut, prin motivele de apel, că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale în materie, în condițiile în care, potrivit unei decizii de îndrumare a Casei Naționale de Pensii Publice din 2022, dispozițiile art. 58 din Legea nr. 263/2010 raportate la Decizia Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018 se interpretează ca având în vedere un stagiu de cotizare realizat ca timp efectiv lucrat, în care s-a desfășurat activitatea în baza unui contract de muncă și s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În legătură cu această interpretare, instanța de apel a considerat necesar a se adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin declanșarea mecanismului de unificare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
În acest context este evident că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a fost analizată de prima instanță, că interpretarea reținută în sentință a constituit un prim argument pentru anularea deciziilor emise de casa de pensii, aceeași chestiune de drept fiind apoi ridicată în apel.
Împrejurarea că hotărârea apelată conține un argument subsidiar necriticat prin motivele de apel nu prezintă relevanță pentru admisibilitatea sesizării, în condițiile în care însuși efectul devolutiv al apelului cunoaște posibilități de interpretare diferite, nefiind exclus ca, în măsura în care se consideră învestită cu o cale de atac ce vizează soluția și nu fiecare argument în sine, instanța să considere că se află în interiorul limitelor implicite ale judecății în apel ori, îmbrățișând caracterul extensiv al apelului, să aprecieze că dezlegarea respectivă a primei instanțe se află în dependență cu partea din hotărâre pe care apelantul o supune judecății în mod explicit.
De asemenea, este îndeplinită condiția noutății, față de împrejurarea că nu s-a conturat o practică consistentă și consolidată cu privire la această chestiune de drept, iar opiniile diferite exprimate de judecătorii instanțelor naționale consultate reflectă un potențial important de jurisprudență neunitară.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei de drept pendinte și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
X.2 Asupra fondului sesizării
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că pensia pentru limită de vârstă acordată persoanelor cu handicap nu ar trebui să aibă un regim derogator de la normele generale care reglementează pensia pentru limită de vârstă, sub aspectul modalității de stabilire a stagiului complet de cotizare.
Astfel, capitolul IV secțiunea 1, intitulată „Pensia pentru limită de vârstă“, din Legea nr. 263/2010 reglementează mai multe categorii de pensii pentru limită de vârstă.
Condițiile generale pentru obținerea acestei categorii de pensie sunt, potrivit art. 52 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 263/2010, atingerea vârstei de 63 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați și realizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani pentru ambele categorii, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5 a legii, în timp ce prin normele legale ce le urmează acestora au fost reglementate excepțiile de la regulă, instituite în favoarea anumitor categorii de persoane.
Potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 5, după cum urmează:
a)cu 15 ani, în situația asiguraților cu handicap grav, dacă au realizat, în condiții de handicap grav, cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare;
b)cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiții de handicap accentuat, cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare;
c)cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiții de handicap mediu, stagiul complet de cotizare.
Din textele de lege menționate rezultă că pensia stabilită potrivit art. 58 din Legea nr. 263/2010 este o pensie pentru limită de vârstă, ai cărei destinatari sunt persoanele care au realizat stagiul de cotizare în condiții de handicap, pentru care legiuitorul a prevăzut, cu titlu de beneficiu pentru efortul suplimentar depus în muncă în calitate de salariați, în raport cu persoanele fără handicap, pentru efectuarea aceluiași tip de muncă, reduceri ale vârstei de pensionare și ale stagiului complet de cotizare în raport cu gradul de handicap. Dacă în cazul handicapului grav vârsta de pensionare se reduce cu 15 ani, în condițiile în care asigurații au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru handicapul mediu vârsta de pensionare se reduce cu 10 ani, în condițiile efectuării stagiului complet de cotizare.
Sintagma care a generat interpretări diferite a fost aceea de „stagiu complet de cotizare“, din perspectiva includerii sau neincluderii, în calculul acestuia, a perioadelor asimilate reglementate de art. 49 lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010, dar și a perioadei suplimentare la vechimea în muncă, reglementată de art. 17 alin. (1) din aceeași lege.
Invocând o „decizie de îndrumare“ din 2022 a Casei Naționale de Pensii Publice, casele teritoriale au revizuit deciziile de pensie pentru persoanele cu handicap, în sensul că au scos din calculul stagiului complet de cotizare perioadele asimilate și suplimentare, invocându-se considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018 din cuprinsul paragrafului 44 teza ultimă, care fac referire la stagiile realizate după data dobândirii handicapului, în accepțiunea de perioade lucrate efectiv, interpretare ce a generat jurisprudență divergentă incipientă, dar și puncte de vedere diferite la nivelul instanțelor, unele instanțe, minoritar, validând acest punct de vedere.
Distinct de controlul de convenționalitate, pe care unele instanțe îl efectuează în acest tip de cauze din perspectiva ingerinței statului în drepturile persoanelor particulare ocrotite de Convenție, este de reținut că Decizia Curții Constituționale nr. 632 din 9 octombrie 2018 nu conține statuări date în aplicarea dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010, în sensul opiniei minoritare.
Astfel, sintagma de stagiu de cotizare realizat nu presupune cu necesitate ca acesta să fi fost executat efectiv în sistem contributiv în cazul persoanelor cu handicap mediu, pe motiv că, astfel cum ar fi statuat Curtea Constituțională, singurul beneficiu pe care legiuitorul l-a recunoscut în situația lor este cel al reducerii vârstei de pensionare.
Legea nr. 263/2010 operează cu noțiunea de stagiu realizat [definit în art. 3 lit. r) „stagiu complet de cotizare - perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială“], în cazul tuturor pensiilor reglementate în această secțiune, care presupun și existența unei perioade contributive (art. 55, 56, 57, 58, 59 din lege), din această componentă nefiind excluse explicit stagiile asimilate.
În sprijinul acestei interpretări se reține că, spre deosebire de noua reglementare conținută în Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023), nicio normă din cuprinsul legii sau al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 nu prevede, în acest caz, excluderea perioadelor asimilate din calculul stagiului complet de cotizare.
Cum sintagma trebuie să fie interpretată unitar pentru toate tipurile de pensie în care legea menționează condiția realizării stagiului complet de cotizare pentru deschiderea drepturilor de pensie, nici dispozițiile art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 nu pot exclude aplicarea concomitentă a art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași lege, în sensul de a fi incluse stagiile asimilate reglementate de această normă legală în calculul stagiului complet de cotizare realizat de către asigurații cu handicap mediu, necesar pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
În consecință, și în cazul persoanelor cu handicap, calculul stagiului de cotizare trebuie să se facă similar cu calculul stagiului de cotizare atunci când se acordă orice alt tip de pensie pentru limită de vârstă, întrucât legea nu distinge. În măsura în care în stagiul de cotizare pentru pensia pentru limită de vârstă sunt incluse stagiile și vechimile asimilate, atunci nu se poate interpreta că pensia pentru limită de vârstă acordată persoanelor cu handicap nu ar conține același algoritm de calcul al stagiului de cotizare.
Atunci când legiuitorul a înțeles să deroge de la modul obișnuit de calcul al stagiului de cotizare a făcut-o în mod expres, astfel cum este cazul pensiei anticipate [art. 62 alin. (3) din Legea nr. 263/2010] și al pensiei anticipate parțiale [art. 65 alin. (3) din lege] în care „la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei (...) nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-c)“.
Decizia Curții Constituționale nr. 362 din 9 octombrie 2018, care a constituit cauza schimbării modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca modificând algoritmul de calcul al stagiului de cotizare pentru persoanele cu handicap, în primul rând pentru că a avut ca obiect al controlului de constituționalitate o altă sintagmă din conținutul normativ al acestui articol, aceea de handicap „preexistent calității de asigurat“, pe care a înlăturat-o din dreptul pozitiv, întrucât a considerat-o discriminatorie pentru asigurații care au dobândit un grad de handicap în timpul perioadei de asigurare, legea fiind, ulterior, modificată în acord cu această decizie, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2021 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2021).
Curtea Constituțională a reținut în decizia menționată, printr-un reviriment de jurisprudență, că posibilitatea oferită persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap intervenit ulterior calității de asigurat, de a obține pensia de invaliditate, nu reprezintă o compensare completă a faptului că nu beneficiază de pensia prevăzută de art. 58 din Legea nr. 263/2010 (paragraful 33). Operând cu distincția dintre noțiunea de handicap și noțiunea de invaliditate, a conchis că beneficiul prevăzut de art. 58 din Legea nr. 263/2010 trebuie să se extindă și asupra persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap ulterior calității de asigurat. A apreciat că ceea ce diferențiază cele două categorii de persoane, respectiv momentul dobândirii handicapului, prin raportare la data la care persoana cu handicap a devenit asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat, nu este un element decisiv care, având în vedere scopul urmărit de legiuitor, respectiv acordarea unui beneficiu în materia pensiei pentru limită de vârstă, să anuleze trăsătura comună a celor două categorii de persoane (paragraful 39), iar obiectivul urmărit de legiuitor constă în compensarea condiției de handicap prin acordarea în condiții avantajoase a pensiei pentru limită de vârstă.
Instanța de contencios constituțional a concluzionat că „dispozițiile art. 58 din Legea nr. 263/2010 vor fi interpretate în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare toate persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap, indiferent de momentul dobândirii calității de asigurat. Bineînțeles, la verificarea îndeplinirii condiției realizării stagiului complet de cotizare, potrivit diferențierilor operate în prevederile art. 58 lit. a), b) și c) din Legea nr. 263/2010, vor fi luate în calcul doar stagiile realizate după data dobândirii handicapului, nu și stagiile realizate anterior datei dobândirii handicapului“ (paragraful 44).
Acest ultim considerent a determinat în mod eronat adoptarea unei interpretări restrictive, pe de o parte, pentru că obiectul de analiză al controlului de constituționalitate l-a constituit momentul dobândirii handicapului raportat la cel al calității de asigurat și nu modalitatea de calcul al stagiului de cotizare, iar pe de altă parte, întrucât un stagiu de cotizare realizat după data dobândirii handicapului nu presupune excluderea din calcul a perioadelor asimilate.
O interpretare contrară ar crea o situație mai grea în ceea ce privește atingerea stagiului complet de cotizare pentru persoanele cu handicap mediu prin raportare la o persoană fără handicap care trebuie să îndeplinească aceeași condiție pentru deschiderea drepturilor la pensie și care poate să își asimileze alte tipuri de stagii și condiții de vechime.
În acest context, este de reținut faptul că, prin Decizia nr. 388 din 5 iulie 2022, Curtea Constituțională a verificat dacă dispozițiile art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 instituie condiții de pensionare discriminatorii pentru categoria vizată prin raportare la persoanele care se pensionează în condiții obișnuite, statuând în sensul că „spre deosebire de asigurații cu handicap mediu, asigurații fără handicap pot obține pensia pentru limită de vârstă odată ce au realizat stagiul minim de cotizare doar la atingerea vârstei standard de pensionare, fără ca aceasta să fi fost redusă cu 10 ani“ (paragraful 18) și că „pensia acordată asiguraților cu handicap rămâne, chiar și în condițiile reglementării ei diferențiate față de cea acordată asiguraților fără handicap, o pensie intrinsec legată de realizarea unui stagiu de cotizare, și nicidecum un beneficiu social, fără nicio componentă contributivă. Simplul fapt că, în ceea ce îi privește pe asigurații cu handicap mediu, cel mai puțin grav dintre cele 3 categorii de handicap instituite de lege, stagiul complet de cotizare nu este redus, aceștia beneficiind însă de reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, nu reprezintă o discriminare față de asigurații fără handicap, ci reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului prin care s-a acordat importanță, deopotrivă, condiției obiective a acestei categorii de asigurați și principiului contributivității pe care se întemeiază sistemul asigurărilor sociale de stat“ (paragraful 19). Aceasta înseamnă că diferența specifică între cele două tipuri de pensie pentru limită de vârstă o constituie reducerea vârstei standard de pensionare, modalitatea de calcul al stagiului complet de cotizare nefiind afectată.
În concluzie, în lipsa unei dispoziții exprese derogatorii, condiția privind îndeplinirea stagiului de cotizare este identică, astfel că distincția dintre cele două tipuri de beneficiari ai pensiei pentru limită de vârstă (persoane cu handicap mediu/persoane fără handicap) se face la nivelul îndeplinirii condiției vârstei de pensionare, redusă, în cazul persoanei cu handicap, și nu prin înlăturarea perioadelor asimilate, în modalitatea în care sunt recunoscute și la deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condiții obișnuite. Ca atare, nu se poate deroga, exclusiv pe calea interpretării unui considerent al instanței de contencios constituțional cuprins într-un silogism constituind o argumentație asupra unei alte dispoziții din textul de lege, înlăturată tocmai pentru că a fost apreciată a fi în defavoarea beneficiarilor acestui tip de pensie, în stabilirea unui stagiu de cotizare realizat în cazul pensiei pentru handicap, altfel decât în cazul pensiei pentru limită de vârstă.
Prin urmare, se impune dezlegarea potrivit căreia, la calculul stagiului de cotizare pentru persoanele cu handicap mediu urmează a se valorifica stagiile asimilate, în aceeași măsură în care ele se valorifică în cazul unei pensii pentru limită de vârstă acordate unei persoane fără handicap.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.734/62/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în calculul stagiului complet de cotizare, ce trebuie realizat de către asigurații cu handicap mediu, intră și perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 263/2010 sau perioada suplimentară la vechimea în muncă, acordată pentru perioadele realizate în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, la care face referire art. 17 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2024.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
