Lege nr. 203 din 28 decembrie 1999 (republicată)

Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 130/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 203/1999 privind permisele de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 aprilie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 203/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 decembrie 1999 şi a mai fost modificată şi completată prin:

–Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 27 octombrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 550/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 25 octombrie 2001;

–Ordonanţa Guvernului nr. 32/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 274/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 25 iunie 2003.

Articolul 1

Prezenta lege reglementează încadrarea în muncă a străinilor pe teritoriul României şi condiţiile de eliberare a permiselor de muncă.

Articolul 2

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a)străin - persoana care nu are cetăţenie română;

b)permisul de muncă - documentul oficial, eliberat în condiţiile prezentei legi, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă în România;

c)lucrătorul stagiar - străinul încadrat în muncă, a cărui prezenţă pe teritoriul României este strict determinată în timp şi are drept scop îmbunătăţirea pregătirii profesionale şi a cunoştinţelor lingvistice şi culturale;

d)lucrătorul sezonier - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României, pe un loc de muncă bine definit, într-un sector de activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată;

e)lucrătorul transfrontalier - străinul încadrat în muncă în localităţile de frontieră de pe teritoriul României şi care se întoarce în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână în zona de frontieră a unui stat care are frontieră comună cu România, în care îşi are domiciliul şi al cărui cetăţean este.

Articolul 3

(1)Permisul de muncă poate fi eliberat, la cerere, străinilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia română cu privire la încadrarea în muncă şi care au aplicată pe documentele de trecere a frontierei viza de lungă şedere pentru angajare în muncă sau, după caz, viza de lungă şedere pentru alte scopuri.

(2)Permisul de muncă poate fi eliberat, cu respectarea reglementărilor în vigoare, fără a fi necesară obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă, străinilor aflaţi în una dintre următoarele situaţii:

a)provin din state cu care România are încheiate acorduri, convenţii sau înţelegeri de desfiinţare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunţat unilateral la obligativitatea vizelor;

b)beneficiază de drept de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor în România;

c)beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii şi solicită încadrarea în muncă în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial, cu program de maximum 4 ore pe zi;

d)sunt membri de familie - soţ, soţie, copii - ai cetăţenilor români cu domiciliul în România.

Articolul 4

(1)Permisul de muncă se eliberează de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2)Permisul de muncă se acordă pentru un interval de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii, la cererea titularului, pe noi intervale de 12 luni.

(3)În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, permisele de muncă pot fi eliberate sau prelungite şi în alte condiţii sau situaţii decât cele prevăzute în prezenta lege.

(4)Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, cu avizul ministrului administraţiei şi internelor, poate decide eliberarea automată a permisului de muncă pentru persoanele care urmează să desfăşoare în România, în baza unui contract individual de muncă, activităţi cu influenţe majore asupra dezvoltării economice a ţării.

(5)Prevederile alin. (4) sunt aplicabile până la data de 1 ianuarie 2007. (6) Litigiile în legătură cu refuzul acordării permisului de muncă se soluţionează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Articolul 5

(1)Permisul de muncă dă dreptul titularului să fie încadrat, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, pe perioada de valabilitate a acestuia, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă autorizată din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate.

(2)Prevederile art. 80 alin. (3) şi ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, prin care se limitează posibilitatea prelungirii contractelor individuale de muncă pe durată determinată, nu sunt aplicabile străinilor.

Articolul 6

Pot fi încadraţi în muncă sau, după caz, pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România, fără permis de muncă, următoarele categorii de persoane:

a)străinii care şi-au stabilit, potrivit legii, domiciliul în România;

b)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European şi membrii de familie ai acestora;

c)străinii al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale încheiate de România cu alte state;

d)străinii care au dobândit o formă de protecţie în România;

e)străinii detaşaţi de către o companie străină cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului la o reprezentanţă, sucursală ori filială a sa, aflată pe teritoriul României, sau la o societate comercială, persoană juridică română, al cărei asociat/acţionar este compania străină, cu acelaşi obiect de activitate, dacă fac dovada că nu sunt în raporturi de muncă cu o altă persoană juridică română;

f)străinii detaşaţi de către un angajator cu sediul în străinătate la o persoană juridică din România, în baza unui contract comercial de prestări de servicii încheiat între cele două părţi;

g)străinii care desfăşoară activităţi didactice, ştiinţifice, artistice sau alte categorii de activităţi specifice, cu caracter temporar, în instituţii de profil din România, în baza ordinului ministrului de resort;

h)străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome.

Articolul 7

(1)La propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în concordanţă cu politica privind migraţia forţei de muncă şi luând în considerare situaţia pieţei muncii din România, anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte numărul de permise de muncă ce pot fi eliberate străinilor.

(2)În vederea elaborării hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă transmite trimestrial Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Direcţia politici forţă de muncă situaţia statistică a permiselor de muncă.

Articolul 8

(1)Lucrătorii străini pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României numai în următoarele condiţii:

a)dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate cu personal român;

b)dacă lucrătorul străin îndeplineşte condiţiile speciale de pregătire profesională şi experienţă în activitate, solicitate de angajator şi de legislaţia în vigoare.

(2)Permisul de muncă eliberat acestor lucrători poate fi prelungit numai în situaţia în care sunt întrunite condiţiile de încadrare în muncă prevăzute la alin. (1).

(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, celorlalte categorii de străini prevăzute la art. 3 alin. (2), precum şi străinilor prevăzuţi în legi speciale.

Articolul 9

(1)Accesul lucrătorilor străini stagiari şi sezonieri pe piaţa muncii este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale, încheiate de România cu alte state.

(2)Lucrătorii stagiari pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de stagiu de 12 luni, cu posibilitate de prelungire a şederii până la obţinerea calificării profesionale pentru care s-a organizat stagiul.

(3)Lucrătorii sezonieri pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni şi trebuie să rămână în afara teritoriului României cel puţin 6 luni înainte de a fi readmişi în acelaşi scop. Permisul de muncă al lucrătorului sezonier nu poate fi prelungit în vederea ocupării unui loc de muncă de altă natură.

Articolul 10

(1)La eliberarea permisului de muncă titularul va plăti o taxă în lei, egală cu echivalentul a 200 dolari S.U.A. proveniţi din schimb valutar, stabilită în raport cu cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii.

(2)Pentru prelungirea permisului de muncă titularul va plăti o taxă în lei, egală cu echivalentul a 100 dolari S.U.A., stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (1).

(3)Pentru acoperirea cheltuielilor legate de eliberarea şi de prelungirea permiselor de muncă Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă va percepe titularului un comision de 2%, care se aplică asupra sumelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

Articolul 11

Încadrarea fără permis de muncă sau menţinerea în muncă a unui străin care nu are permis de muncă valabil de către o persoană fizică sau juridică din România, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 6, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Articolul 12

(1)Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 11 se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii, precum şi de către salariaţii Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, desemnaţi prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(2)Prevederile alin. (1) şi ale art. 11 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Articolul 13

Sumele provenite din taxele plătite conform prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) şi din comisionul prevăzut la art. 10 alin. (3), precum şi cele provenite din amenzile prevăzute la art. 11 se fac venit la bugetul de stat.

Articolul 14

Procedura de eliberare şi de anulare a permiselor de muncă se va stabili prin norme metodologice emise de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.*)

Notă *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 434/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de eliberare şi de anulare a permiselor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, cu modificările ulterioare.

Articolul 15

(1)Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Prevederile art. 6 lit. b) intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Articolul 16

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 207/1997 privind obligaţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a obţine permis de muncă în vederea încheierii unui contract individual de muncă pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 23 mai 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.