Decizia nr. 153 din 14 martie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej și Niculae Chender în Dosarul nr. 2.018/186/2015 al Judecătoriei Beclean și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.260D/2017.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej, domnul avocat Tudor-Dumitru Vidrean-Căpușan din Baroul Arad, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 772D/2018 și nr. 996D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Cristian Tatu în Dosarul nr. 28.881/197/2017 al Judecătoriei Brașov și de Ovidiu Marius Viscan în Dosarul nr. 9.330/221/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul părții prezente și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 772D/2018 și nr. 996D/2018 la Dosarul nr. 1.260D/2017, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că debitorul nu mai are posibilitatea să solicite instanței de judecată constatarea perimării executării silite, sancțiune procedurală care intervine numai dacă creditorul nu a îndeplinit actul sau demersul necesar executării silite în termen de 6 luni de la solicitarea executorului. Mai susține că Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016 nu are incidență, deoarece în prezenta cauză se critică lipsa posibilității de sancționare a executorului judecătoresc care nu întreprinde niciun demers în procedura executării silite. Astfel, lipsa unui remediu juridic de obligare a executorului judecătoresc să solicite efectuarea unui act de către creditor afectează art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta referitoare la calitatea legii, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7.Reprezentantul Ministerului Public, în principal, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că prin critica de neconstituționalitate se tinde la modificarea textului legal. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând constituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.Prin Încheierea civilă din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.018/186/2015, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej și Niculae Chender într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri formulate de autorii excepției de neconstituționalitate de constatare a perimării executării silite.

9.Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28.881/197/2017, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ioan Cristian Tatu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

10.Prin Încheierea din 12 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.330/221/2016, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ovidiu Marius Viscan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate în soluționarea contestației la executare.

11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate păstrează termenul de perimare de 6 luni, la fel ca vechea reglementare cuprinsă în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, cu diferența că sancțiunea perimării nu mai operează din culpa comună a executorului și a creditorului. Astfel, în vechea reglementare, termenul de perimare începea să curgă de la ultimul act de executare efectuat și nu prevedea cerința ca actul sau demersul neîndeplinit să fi fost solicitat în scris de executorul judecătoresc. În schimb, potrivit dispoziției legale criticate, termenul de perimare începe să curgă de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Atât timp cât executorul judecătoresc stă în pasivitate, executarea silită nu se mai perimează niciodată. Se mai arată că nu este legal ca debitorul/garantul ipotecar să nu poată invoca nerespectarea anumitor prevederi legale, iar creditorul să fie avantajat având posibilitatea să întreprindă sau nu anumite demersuri, în funcție de atitudinea executorului judecătoresc. Legiuitorul nu poate lăsa la aprecierea unui participant la executarea silită posibilitatea de a determina îndeplinirea condițiilor instituției perimării cu privire la executarea silită.

12.În ceea ce privește sintagma „orice act sau demers necesar executării silite“, aceasta este considerată a fi imprecisă și imprevizibilă, destinatarii normei neputându-și regla conduita în mod adecvat. Totodată, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare a unei executări silite se determină în funcție de un factor subiectiv și potestativ, respectiv data de la care executorul judecătoresc solicită în scris creditorului să efectueze un act sau demers necesar executării silite.

13.Prin urmare, dispozițiile legale criticate creează de plano o insecuritate juridică din perspectiva debitorului urmărit a cărui executare silită nu ar mai fi niciodată perimată dacă executorul, similar creditorului, manifestă pasivitate în realizarea unor noi acte de executare silită.

14.Judecătoria Beclean consideră că textul legal criticat sancționează doar lipsa de diligență a creditorului, nu și a executorului judecătoresc, astfel încât poate fi reținută o încălcare a drepturilor conferite de art. 16 din Constituție.

15.Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16.Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind clare, precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia.

17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

18.Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.260D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

19.Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.260D/2017, consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 697, respectiv art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“23. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 21 privind accesul liber la justiție.

24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai analizat dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva unor critici similare și a statuat, spre exemplu prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, sau Decizia nr. 235 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 20 august 2018, că acestea reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reține culpa creditorului care, deși i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerința ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.

25.Astfel reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, rațiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obținut. Stabilirea noilor condiții în care intervine perimarea executării silite este în concordanță cu obligația pozitivă a statului, ce rezultă din dispozițiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt și efectiv executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, dar și cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătorești sunt învestiți cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc folosește toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.

26.Curtea a mai reținut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligația sa stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Așadar, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.

27.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligația de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură și părțile din această procedură trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege. În privința creditorului, Curtea a reținut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligația să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop, iar, în privința debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu; în concluzie, perimarea operează ca o sancțiune pentru inactivitatea sau neglijența creditorului care a fost încunoștințat, în scris, de obligațiile sale de către executorul judecătoresc.

28.De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea și la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să își motiveze refuzul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dacă părțile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părților. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.

29.Așadar, partea interesată în executarea obligației este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenția perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligației, și nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanței sale. Măsura legislativă criticată vine în susținerea realizării obligației de executare, reprezentând, totodată, o sancțiune a creditorului pentru lipsa de diligență, dar și o măsură de constrângere a debitorului care nu și-a executat de bunăvoie obligația. Prin urmare, condiționarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acțiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligațiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-și creanța în dauna voinței acestuia, însă cu respectarea obligațiilor legale.

30.Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalității în drepturi și a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părțile care au aceeași poziție procesuală, în realizarea acelorași categorii de drepturi, astfel încât nu poate reține încălcarea art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.

31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

32.Distinct de cele anterior precizate, Curtea mai reține faptul că legea procesual civilă pune la dispoziția părților posibilitatea contestării pasivității executorului judecătoresc, statuând prin art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă că „De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.“33. De asemenea, executorul poate fi sancționat cu amendă judiciară, precum și obligat la despăgubiri, având în vedere că art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că „În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanța de executare va putea obliga executorul, prin aceeași hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.“34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art.29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej și Niculae Chender în Dosarul nr. 2.018/186/2015 al Judecătoriei Beclean, de Ioan Cristian Tatu în Dosarul nr. 28.881/197/2017 al Judecătoriei Brașov și de Ovidiu Marius Viscan în Dosarul nr. 9.330/221/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Beclean, Judecătoriei Brașov și Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin