Decizie nr. 206 din 14 aprilie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 8.966/2004 al Judecătoriei Focşani.

La apelul nominal lipseşte partea, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.966/2004, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de instanţă, din oficiu, în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Focşani consideră că textul de lege criticat limitează în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanţă. Astfel, între acestea nu a fost prevăzut de legiuitor şi rechizitoriul, act prin care procurorul poate da soluţii de natura celor prevăzute expres de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, respectiv, cum este cazul în speţă, se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Se arată că, "în acest fel, persoanei faţă de care s-a luat o asemenea măsură prin rechizitoriu nu i s-a dat posibilitatea ca, la fel ca cei faţă de care măsura s-a dispus prin ordonanţă sau rezoluţie, să se adreseze instanţei cu plângere", dispoziţia legală criticată fiind discriminatorie şi încălcând liberul acces la justiţie. Se apreciază că "ar fi necesar ori să se interpreteze dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală în sensul că reglementează plângerea făcută împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, indiferent de actele procesuale prin care sunt luate, ori legiuitorul să intervină prin reglementarea şi a dreptului persoanei nemulţumite de o măsură luată prin rechizitoriu, alta decât trimiterea în judecată, de a se adresa instanţei de judecată".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere ale excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1). Se arată că rechizitoriul este actul de sesizare a instanţei de judecată prin care se realizează tocmai liberul acces la justiţie, precum şi faptul că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. în susţinerea acestei opinii arată că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată, se arată că textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."

Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), având următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de critici similare. în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005.

Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror", asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală.

Au deschisă calea accesului a justiţie, prin posibilitatea de a formula plângere la instanţele judecătoreşti în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, atât "persoana vătămată", cât şi "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate". Aşadar, textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând soluţii de netrimitere în judecată, aplică sancţiuni cu caracter administrativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, nu este de competenţa Curţii Constituţionale reglementarea dreptului persoanei nemulţumite de o măsură luată prin rechizitoriu, alta decât trimiterea în judecată, de a se adresa instanţei de judecată. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa mai sus amintită, prin astfel de critici se vizează extinderea dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţă, rechizitoriul. Acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 8.966/2004 al Judecătoriei Focşani.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta