Decizie nr. 452 din 28 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită judecata în lipsă şi depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 849/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de petentul Mihai Viorel într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva rechizitoriului din data de 28 ianuarie 2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la separaţia puterilor în stat, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 126 alin. (1), privitoare la autorităţile prin a căror activitate se realizează justiţia, şi, respectiv, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiţie, în sfera acestora nefiind inclus şi rechizitoriul, act prin care pot fi dispuse soluţii de natura celor prevăzute expres de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, aşa încât împotriva acestor soluţii, chiar dacă se încadrează în textul legal criticat, cel interesat nu poate să se adreseze cu plângere instanţei judecătoreşti. Se arată în acest sens faptul că în speţă procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de şase denunţători, iar petentul autor al excepţiei nu are posibilitatea de a combate această măsură a procurorului, întrucât a fost dispusă prin rechizitoriu, iar nu prin rezoluţie sau ordonanţă, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată. Se arată că, în condiţiile în care neînceperea urmăririi penale faţă de alţi făptuitori s-a dispus prin rechizitoriu, act care nu poate fi desfiinţat prin procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, persoanele interesate nu au posibilitatea să se plângă la instanţa de judecată împotriva acestei soluţii a procurorului, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie, precum şi principiului constituţional potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Se apreciază că, pentru reglementarea acestei situaţii, "se impune modificarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în sensul că plângerea în faţa instanţei să se poată face şi împotriva rechizitoriului, în ceea ce priveşte dispoziţia de netrimitere în judecată", o altă soluţie fiind, în opinia instanţei, "modificarea dispoziţiilor art. 336 şi ale art. 337 din Codul de procedură penală, în sensul că să se prevadă posibilitatea extinderii procesului penal din oficiu, de către instanţa de judecată [...]".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. În susţinerea acestei opinii arată că pot fi atacate cu plângere la judecătorie nu numai ordonanţele sau rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror înainte sau în cursul urmăririi penale, ci şi soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de acesta la terminarea urmăririi penale, după ce verifică lucrările urmăririi penale trimise de organele de cercetare penală, potrivit art. 261 din Codul de procedură penală, şi se pronunţă asupra lor.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), întrucât rechizitoriul este actul de sesizare a instanţei de judecată prin care se realizează tocmai liberul acces la justiţie. Totodată, arată că "în cuprinsul rechizitoriului procurorul face menţiune în legătură cu soluţiile de clasare, neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale faţă de unii învinuiţi sau inculpaţi, însă aceste soluţii de netrimitere în judecată se dispun de procuror numai prin rezoluţie sau ordonanţă", acte împotriva cărora persoana interesată poate face plângere la instanţa judecătorească, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport de prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicată, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror are dreptul, potrivit textului legal criticat, să se adreseze instanţei de judecată, singura autoritate care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, realizează justiţia în România. Totodată, se arată că stabilirea procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 20 din Constituţie, republicată, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Curtea constată că, deşi a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în realitate, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, critica de neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Autorul excepţiei consideră că acest text legal este contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (1), care au următorul conţinut:

–Art. 1 (Statul român) alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.";

–Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 21 (Accesul liber la justiţie) alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."

De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prin acelaşi text legal a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", nu îngrădesc liberul acces la justiţie, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, republicată, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este inclus şi rechizitoriul nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil ori principiului constituţional potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, câtă vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, chiar actul de sesizare a instanţei de judecată, singura autoritate prin care se realizează justiţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicată.

Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), se constată că sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei, textul constituţional invocat neavând incidenţă în cauză.

Prin criticile formulate se vizează de fapt extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţă, rechizitoriul. Acceptarea acestor susţineri ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, republicată, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă, statornicind limite ale competenţei acesteia, cum ar fi: Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu