Decizie nr. 307 din 6 aprilie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Sabin Rusu în Dosarul nr. 5.041/1.473/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Ion Voicu a transmis Curţii Constituţionale note scrise prin care solicită judecarea în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând motive medicale, şi anexează copii de pe acte doveditoare în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate nu afectează sub nici un aspect condiţia celerităţii şi a termenului rezonabil al soluţionării proceselor, ci, dimpotrivă, îi dau expresie, în special, prin instituirea unor termene imperative atât pentru declararea recursului împotriva încheierii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi pentru soluţionarea acestuia de către instanţa competentă. Mai mult, definirea termenului rezonabil este circumstanţiată fiecărei cauze, depinzând de complexitatea acesteia şi de exercitarea de către părţi a căilor legale de atac.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.041/1.473/2005, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Sabin Rusu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei încheieri de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 şi 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, invocată de acesta în faţa Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece "introducerea recursului în materia soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate conduce la nerespectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor".

Tribunalul Mureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la respectarea termenului rezonabil. Dimpotrivă, acesta asigură echitatea procedurilor prin reglementarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa de judecată respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate. Totodată, termenele de declarare şi de soluţionare a recursului sunt termene scurte, reglementate expres, care confirmă urgenţa procedurii, iar pe perioada soluţionării căii de atac a recursului judecata în faţa instanţei de fond nu se suspendă, astfel că actele procesuale şi procedurale specifice se vor efectua în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu încalcă sub nici un aspect dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Arată că textul de lege criticat cuprinde norme de procedură ce sunt aplicate de instanţa de judecată doar în scopul selectării excepţiilor de neconstituţionalitate ce pot face obiectul controlului de constituţionalitate. Această procedură nu face posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. În plus, instituirea prin art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a posibilităţii declarării recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este în deplin acord cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, referitoare la atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, inclusiv a dreptului la folosirea căilor de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi al Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având următorul cuprins: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil ".

Analizând textul de lege criticat şi prevederile din Legea fundamentală pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată următoarele:

Dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au mai constituit în numeroase rânduri obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea Constituţională pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta reţinând, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, că textul supus controlului nu încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 prin prisma unui aspect diferit de cele faţă de care acestea au fost examinate în jurisprudenţa sa în materie, şi anume cel al încălcării dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea condiţiei soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, datorită instituirii prin textul de lege atacat a posibilităţii declarării recursului în materia soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate.

Or, dispoziţiile de lege criticate conţin norme de procedură care nu contravin condiţiei soluţionării cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, stabilită de art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivă, îi dau expresie. Sub un prim aspect, textul legal reprezintă o garanţie suplimentară a dreptului de acces la instanţă prin asigurarea unei căi de atac împotriva încheierii instanţei de judecată prin care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate a fost respinsă; în al doilea rând, se observă că textul de lege instituie în mod expres termene imperative pentru declararea (48 de ore), respectiv pentru soluţionarea recursului (3 zile).

Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din legea criticată răspund întru totul cerinţei de celeritate impuse de condiţia soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi reflectă totodată preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, sub toate aspectele sale (inclusiv dreptul la apărare şi dreptul la folosirea căilor de atac).

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudenţa sa că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare operează în mod diferit pentru fiecare cauză, în funcţie de circumstanţele sale, cum ar fi complexitatea cauzei sau comportamentul părţilor şi al autorităţilor. Mai mult, în baza principiului conducerii procesului de către părţi, acestea pot exercita toate drepturile procesuale reglementate la nivelul legislaţiei naţionale, astfel că depăşirea termenului rezonabil al soluţionării litigiului nu poate fi imputată statului şi autorităţilor sale.

Faţă de cele arătate mai sus, Curtea observă cel puţin un dezacord între critica de neconstituţionalitate a autorului şi interesul său în cadrul soluţionării cauzei în fond: acesta critică posibilitatea instituită de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 de a exercita calea de atac a recursului împotriva încheierii instanţei de judecată de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, considerând-o contrară condiţiei termenului rezonabil şi principiului celerităţii procedurilor judiciare, posibilitate legală pe care însă o foloseşte în susţinerea interesului său de a ataca încheierea primei instanţe de judecată, determinând astfel în mod voit prelungirea duratei de soluţionare a litigiului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Sabin Rusu în Dosarul nr. 5.041/1.473/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 aprilie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niţă