Decizie nr. 676 din 18 mai 2010

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile din Legea fundamentală şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13.997/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugen Dincă, funcţionar public, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al acestuia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că suspendarea raporturilor de serviciu în temeiul textului de lege criticat contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie. Precizează că legea română omite necesitatea ocrotirii dreptului la un trai decent, întrucât nu impune obligativitatea asigurării unor măsuri compensatorii salariale minime pe perioada suspendării din funcţie, astfel cum prevede "Regulamentul 96/2004 în materia funcţionarilor publici comunitari".

Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, observând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

–art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (...)

m)în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);".

Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care face referire art. 94 alin. (1) lit. m), prevăd că poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalităţii drepturilor şi obligaţiilor ce revin cetăţenilor. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege ce fac obiectul prezentei excepţii s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi prin prisma unor critici similare. Dintre acestea pot fi amintite Decizia nr. 247 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, sau Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, încă nepublicată*) în Monitorul Oficial al României. Curtea a constatat că textul de lege criticat este constituţional, statuând, cu acele prilejuri, că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu sunt incidente prevederile constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Totodată, Curtea a reţinut că măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale.

Notă *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 539 din 27 aprilie 2010 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010.

De asemenea, Curtea observă că stabilirea compatibilităţii prevederilor din legislaţia naţională cu cele cuprinse în acte emise de instituţiile Uniunii Europene nu poate fi realizată de instanţa de contencios constituţional, ci revine, în cadrul operaţiunii de interpretare şi aplicare a legii, judecătorului învestit cu soluţionarea litigiului în cursul soluţionării căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, se impune menţinerea aceleiaşi soluţii şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu