Decizie nr. 365 din 14 mai 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, excepţie ridicată de Societatea "49 Padme" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.824/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.395D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţie: de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat, în mod constant, că legiuitorul poate aprecia, în funcţie de nevoia reală a comunităţii, cu privire la măsuri de limitare a folosinţei bunului. În cauză sunt îndeplinite imperativele de interes public, măsura legislativă instituită asigurând un standard de urbanism care corespunde cerinţelor esteticii clădirilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Încheierea din 16 decembrie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 10.824/271/2014, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate. Excepţia a fost ridicată de Societatea "49 Padme" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect, în principal, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi a amenzii în cuantum de 500 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment. În motivarea acţiunii a arătat că textul în baza căruia a fost sancţionat, respectiv art. 10 alin. (2) din Hotărârea Consiliului Local nr. 975/2013 privind Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii de publicitate, reclamă şi afişaj în municipiul Oradea, potrivit căruia se interzice acoperirea cu orice mijloc de publicitate a suprafeţelor vitrate ale clădirilor, "este generic şi de largă interpretare, întrucât interpretat în mod strict ar interzice orice drept al oricărui producător la un minim material publicitar pe un spaţiu care nu aparţine nici Primăriei Oradea, nici statului şi niciunei alte instituţii publice şi încalcă dreptul de proprietate privată".

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă în mod grav dreptul de proprietate, întrucât vitrinele acoperite de inscripţia Petru sunt proprietatea sa privată şi nu sunt amplasate pe domeniul public şi, prin urmare, nu se justifică interdicţia instituită de textul de lege criticat.

6.Judecătoria Oradea - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 5 iulie 2013, cu următorul cuprins: "Se interzice acoperirea cu orice mijloace de publicitate a suprafeţelor vitrate ale clădirilor."

11.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) - Dreptul de proprietate privată.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că scopul Legii nr. 185/2013, potrivit art. 1, este acela de a asigura condiţiile pentru un cadru construit coerent, armonios, sigur şi sănătos, pentru protecţia valorilor mediului natural şi antropic, pentru prezervarea calităţii peisajului şi a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii. Potrivit expunerii de motive a legii, actul normativ stabileşte cadrul prin care autorităţile administraţiei publice locale vor elabora regulamentul local privind amplasarea mijloacelor de publicitate, în baza cadrului general stabilit, precum şi o serie de reguli privind amplasarea diferitelor tipuri de mijloace de publicitate.

13.Potrivit Legii nr. 185/2013, dispoziţiile sale se aplică autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi tuturor persoanelor fizice şi juridice implicate în activitatea de publicitate. Aprobarea executării lucrărilor pentru amplasarea mijloacelor de publicitate se realizează prin autorizaţia de construire, emisă în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar proprietarii imobilelor pe care sunt amplasate mijloace de publicitate sunt obligaţi să permită executarea lucrărilor pentru amplasarea acestora numai în baza autorizaţiei de construire.

14.De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale din municipii şi oraşe, precum şi din comunele cu monumente înscrise în Lista patrimoniului mondial - UNESCO vor aproba, prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, regulamentul local de publicitate, cuprinzând delimitarea în cadrul teritoriului administrat a zonelor de publicitate lărgită şi, respectiv, a zonelor de publicitate restrânsă, în corelare cu documentaţiile de urbanism aprobate, va stabili, pentru fiecare categorie de zonă, amplasamentele şi categoriile de mijloace de publicitate admise, precum şi regulamentele locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate proprii sau pot controla această activitate, în baza prevederilor Legii nr. 185/2013. Categoriile de mijloace de publicitate permise sunt stabilite prin regulamentul local de publicitate, astfel încât prin dimensiuni, formă sau amplasare să nu altereze caracteristicile arhitecturale şi ambientale ale zonei.

15.Legea nr. 185/2013, prin art. 3 lit. j), stabileşte că mijloacele de publicitate reprezintă ansamblul de elemente constructive folosite în scopul prezentării unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste ori a unui eveniment, iar art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că publicitatea este permisă atât pe domeniul public sau privat al statului şi al unităţii administrativ-teritoriale, cât şi pe proprietate: privată a persoanelor fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

16.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea nu o poate reţine, deoarece, în jurisprudenţa sa, a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Aceste dispoziţii constituţionale, în deplin acord cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, permit posibilitatea instituirii unor limite legale de exercitare a dreptului de proprietate, pentru protejarea unor interese publice: în interes economic general sau fiscal, în interes edilitar, în interes de salubritate şi sănătate publică, în interes social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, în interesul siguranţei şi apărării naţionale etc., cu condiţia ca aceste limitări legale să nu atingă însăşi substanţa dreptului de proprietate. În acest sens este Decizia nr. 469 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011.

17.Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 19 din Legea nr. 185/2013, autorizaţia de construire nu este necesară în cazul firmelor inscripţionate pe vitrinele şi uşile de acces, în condiţiile legii, iar firmele inscripţionate pe vitrinele/uşile de acces se pot amplasa în baza avizului emis de autorităţile administraţiei publice, după achitarea taxelor de publicitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

18.Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 încalcă grav dreptul de proprietate privată întrucât vitrinele acoperite de inscripţii sunt proprietate privată şi nu sunt amplasate pe domeniu public. Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se circumscrie scopului legii, astfel cum acesta este enunţat în art. 1.

19.Jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale a statuat că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat, în acest sens fiind Decizia nr. 612 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.117 din 12 decembrie 2005.

20.În consecinţă, Curtea constată că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale, textul de lege criticat nefiind în contradicţie cu dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "49 Padme" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.824/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent

Bianca Drăghici