Decizie nr. 612 din 15 noiembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Schenker în Dosarul nr. 186/Ap/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 186/Ap/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Schenker.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate "limitează în timp accesul la justiţie (...) şi în final posibilitatea obţinerii unui drept de proprietate", prin instituirea unui termen derogatoriu de la dreptul comun, în interiorul căruia poate fi exercitat dreptul la acţiune în justiţie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederea legală criticată nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici dreptul de proprietate privată, deoarece legiuitorul este îndreptăţit să stabilească un termen de prescripţie, derogator de la dreptul comun, "în vederea asigurării stabilităţii circuitului civil, având în vedere caracterul special al imobilelor ce intră sub incidenţa acestui act normativ."

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că "din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii fundamentale reiese că reglementarea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate institui şi reguli procedurale speciale, derogatorii de la dreptul comun (...)". Se mai arată că prevederea legală criticată reprezintă "o asemenea regulă procedurală specială, menită să asigure securitatea circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice civile, prin rezolvarea situaţiei juridice a imobilelor ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001. În opinia Guvernului, textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, deoarece aceste dispoziţii devin aplicabile ulterior momentului reconstituirii dreptului de proprietate privată, iar, pe de altă parte, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 şi nici pe cele ale art. 44 din Constituţie. Se arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că textul de lege criticat asigură liberul acces la justiţie, ceea ce presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, iar termenul instituit prin această reglementare, în interiorul căruia poate fi exercitat dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv, este impus de raţiunea evitării unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile. Se mai arată că textul de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu contravină intereselor generale sau intereselor particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit Încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale din 28 iunie 2005, îl reprezintă prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Legea nr. 10/2001 a fost modificată şi completată prin titlul I cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

În temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, iar în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică expres nici un text din Constituţie pretins a fi încălcat, din motivarea excepţiei rezultă că prevederile legale criticate sunt considerate contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), referitoare la accesul liber la justiţie, şi în art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţându-se în mod constant asupra acestuia, prin raportare la dispoziţiile art. 21 şi 44 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, s-a statuat că prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 [devenit art. 45 alin. (5) în urma republicării legii] nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale pentru situaţii deosebite, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie afectat. S-a mai arătat că "Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal, [...] cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. [...] Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate."

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, Curtea, respingând excepţia, a statuat că "exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, [...] în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale."

Atât soluţia pronunţată în decizia menţionată, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Schenker în Dosarul nr. 186/Ap/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat