Decizie nr. 495 din 10 aprilie 2012

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Maria Cristina Cabel în Dosarul nr. 429/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 708D/2011.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 429/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Maria Cristina Cabel într-o cauză având ca obiect "alte cereri".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că reglementarea legală criticată contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie , întrucât creează o situaţie discriminatorie între familiile cu 2 copii, în situaţia în care aceştia se nasc la un interval de timp mai mic de 2 ani, şi familiile în care se nasc gemeni. Aceasta deoarece în primul caz se acordă o singură indemnizaţie, iar în al doilea caz instanţele judecătoreşti au admis acţiuni prin care s-a statuat că această indemnizaţie este datorată pentru fiecare copil. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat încalcă şi dispoziţiile art. 49 din Constituţie , care prevede că tinerii şi copiii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă, iar prin lipsirea primului copil de indemnizaţia acordată părintelui său se aduce atingere acestui drept.

Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 16 din Constituţie , deoarece reglementarea cuprinsă în actul normativ criticat creează o inegalitate între familiile în care se nasc gemeni şi cele în care în intervalul de 2 ani se mai naşte un copil, în defavoarea acestora din urmă, în ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, fără ca pentru această inechitate să existe o justificare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei , precum şi Legea nr. 47/1992 , reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007 , cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora: "În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizaţie, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă."

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.

Examinând excepţia, Curtea constată că autoarea acesteia susţine că reglementarea criticată este neconstituţională deoarece, în situaţia în care, ulterior naşterii unui copil, se naşte al doilea copil, de la data naşterii acestuia din urmă indemnizaţia acordată pentru creşterea primului copil încetează, chiar dacă termenul pentru care a fost acordată nu s-a scurs, ceea ce este de natură a crea o stare evidentă de inechitate atât între copii, cât şi între mamele care cresc acelaşi număr de copii.

Din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi a celor ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 , Curtea constată că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la interesul copilului.

De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 se menţionează că acest act normativ are ca scop îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, precum şi stimularea creşterii natalităţii şi diminuarea fenomenului de abandon al copiilor. Având în vedere scopul legitim urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie unică pentru toate persoanele, fără ca acest criteriu să se supună sistemului contributiv. Indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor.

În acelaşi spirit este şi Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012, prin care s-a statuat că dreptul la indemnizaţia lunară prevăzută de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 a fost stabilit de legiuitor în considerarea şi beneficiul copiilor, şi nu al părinţilor, tutorilor, adoptatorilor etc.

Totodată, Curtea reţine că pentru situaţia reglementată de art. 5 alin. (2) din actul normativ menţionat, respectiv pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copii în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, precum şi a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizaţiei lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel o indemnizaţie separată pentru fiecare dintre aceştia.

Din examinarea coroborată a art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 cu alte prevederi legale cuprinse în acest act normativ, Curtea reţine că acest text de lege stabileşte acordarea unei singure indemnizaţii pentru creşterea copilului, atunci când în intervalul de 2 ani se nasc succesiv 2 copii, durata de acordare a acestei indemnizaţii prelungindu-se corespunzător până la data la care cel de-al doilea copil împlineşte vârsta de 2 ani.

Totodată, Curtea constată că prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1) pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, se majoreazăcu 1,2 ISR (indicatorul social de referinţă) începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.

Aşa fiind, Curtea constată că se creează o inegalitate nejustificată între familiile cu copii născuţi dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, unde indemnizaţia se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior naşterii unui copil se naşte al doilea copil încetează acordarea indemnizaţiei pentru primul copil, ceea ce este de natură a crea o situaţie discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât şi a mamei.

În acest context, Curtea constată că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 de a se acordă o singură indemnizaţie, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat raportează acordarea indemnizaţiei lunare la numărul "copiilor născuţi, adoptaţi, încredinţaţi în vederea adopţiei, luaţi în plasament, în plasament în regim de urgenţă sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010 [...]".

Ca atare, Curtea constată că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 49 din Constituţie , întrucât instituie o discriminare evidentă şi nepermisă între copiii rezultaţi din naşteri multiple şi cei rezultaţi din naşteri simple, fără existenţa unei justificări obiective şi rezonabile.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Cristina Cabel în Dosarul nr. 429/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi constată că prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora