privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Având în vedere prevederile art. 50-52 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi ale art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, ale Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 386/2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, precum şi ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice,
ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii publice emit următorul ordin:
(1)În sensul prezentului ordin, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)persoana privată de liberate - persoana aflata în executarea unei pedepse privative de libertate, a unei măsuri educative de internare într-un centru de reeducare sau aflată în arest preventiv;
b)intervenţie medicală - orice examinare, tratament medical în scop preventiv, terapeutic sau de reabilitare;
c)asistenţa medicală primară - furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia;
d)asistenţa medicală de urgenţă - totalitatea serviciilor medicale acordate în condiţii critice care pun în pericol viaţa pacientului;
e)asistenţa medicală de specialitate - furnizarea de servicii medicale clinice şi paraclinice în regim ambulatoriu.
(2)În ceea ce priveşte dispoziţiile prezentului ordin referitoare la prevenirea şi combaterea tuberculozei activ-evolutive pulmonare şi`extrapulmonare, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)caz de tuberculoză - bolnavul cu simptome şi semne sugestive de tuberculoză, confirmată bacteriologic şi/sau histopatologic, la care este obligatorie instituirea tratamentului antituberculos, ori bolnavul care nu are confirmare bacteriologică sau histologică, dar are un context clinic şi paraclinic compatibil cu tuberculoza şi pentru care medicul specialist decide administrarea unui tratament antituberculos;
b)vindecat - pacientul confirmat bacteriologic, cu tratament corect efectuat, care are cel puţin două controale de spută negative, dintre care unul în ultima lună de tratament;
c)bolnav de tuberculoză devenit necontagios - bolnavul cu două controale bK succesive microscopic negative.
Persoanele private de libertate sunt asigurate, cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate din bugetul unităţii, în condiţiile legii.
(1)Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate este garantat.
(2)Persoanele private de libertate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente.
(3)Serviciile de asistenţă medicală şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fondul unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
Asigurarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate este responsabilitatea întregului personal al administraţiei penitenciare.
Prin asistenţa medicală, în sensul prezentului ordin, se înţelege aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative şi recuperatorii pentru asigurarea stării de sănătate.
Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, infirmerii, cabinete şi ambulatorii de specialitate şi penitenciare-spital.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor dotează cabinetele medicale, infirmeriile, penitenciarele-spital şi ambulatoriile de specialitate cu aparatură, instalaţiile tehnico-medicale, instrumentarul, medicamentele, cazarmamentul şi echipamentele necesare, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii Publice şi normelor proprii.
Reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are încadrat personal calificat, respectiv medici, farmacişti, biologi, biochimişti, psihologi, personal sanitar mediu, personal sanitar auxiliar, personal de deservire, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii Publice şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(1)Orice persoană privată de libertate are dreptul la respectarea demnităţii umane şi la un tratament nediscriminatoriu.
(2)Intervenţiile medicale se efectuează numai cu acordul persoanei private de libertate.
(1)Asistenţa medicală primară pentru persoanele private de libertate se asigură în cabinete organizate în acest scop la nivelul fiecărei unităţi penitenciare.
(2)Personalul medico-sanitar furnizează servicii de asistenţă medicală primară numai persoanelor private de libertate.
(3)Personalul medico-sanitar se subordonează medicului-şef, care se subordonează conducerii unităţii penitenciare numai din punct de vedere administrativ, iar pe linie profesională se subordonează directorului de penitenciar-spital caruia îi este arondată unitatea.
(4)Programul de activitate al personalului medical din unităţile penitenciare este întocmit de către medicul-şef şi este vizat de către directorul penitenciarului-spital.
(5)Programul de lucru al medicilor este de 7 ore, în zile lucrătoare.
(6)În penitenciarele unde îşi desfaşoară activitatea cel puţin 2 medici, asistenţa medicală va fi asigurată în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza.
(7)Numărul de asistenţi medicali angajaţi şi programul acestora vor fi prevăzute astfel încât să poată fi asigurată asistenţa medicală permanentă.
Personalul cabinetului medical îndeplineşte următoarele activităţi:
a)acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident;
b)acordă asistenţă medicală generală, profilactică şi curativă;
c)asigură controlul medical la primire, transfer şi eliberare din penitenciar;
d)asigură controlul medical periodic conform legislaţiei în vigoare;
e)urmăreşte evoluţia stării de sănătate a persoanelor private de libertate şi aplică măsurile terapeutice necesare;
f)aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile conform legislaţiei sanitare în vigoare;
g)analizează cauzele de îmbolnavire care determină incapacitate temporară de muncă, propunând măsuri pentru eliminarea sau reducerea acestor cauze;
h)acordă îngrijiri medicale în infirmerie cazurilor de îmbolnăvire care necesită supraveghere medicală permanentă şi care nu impun internarea în spital;
i)recomandă internarea în unităţi spitaliceşti, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament, precum şi în caz de boli transmisibile pentru care internarea este obligatorie;
j)întocmeşte necesarul de medicamente şi materiale sanitare pentru buna desfăşurare a activităţii medicale;
k)urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele unităţii şi la locurile de muncă, înştiinţând conducătorul unităţii de deţinere privind eventualele disfuncţionalităţi;
l)desfăşoară activităţi de educaţie sanitară în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice.
Medicul de unitate are obligaţia de a întocmi:
a)documentaţia medicală necesară prezentării la comisia de expertiză a capacităţii de muncă în vederea pensionării pe motiv de boală sau revizuirii deciziei asupra capacităţii de muncă;
b)documentaţia medicală necesară prezentării la comisia de evaluare a persoanelor cu handicap în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap;
c)referate medicale.Secţiunea a 2-a Măsuri la primirea în penitenciar
(1)La primirea într-o unitate penitenciară persoanele private de libertate nou-intrate, venite prin transfer, reprimite de la organele de cercetare penală, din întreruperea executării pedepsei, după evadare sau la prezentarea din învoire sunt supuse următoarelor măsuri:
a)examinarea clinică sumară cu scopul depistării cazurilor de boli infectocontagioase şi parazitare sau a oricăror alte boli care impun supraveghere medicală;
b)depistarea semnelor evidente de agresiune;
c)depistarea semnelor evidente de consum de droguri;
d)aplicarea măsurilor igienico-sanitare adaptate fiecărui caz;
e)efectuarea îmbăierii;
f)echiparea completă cu ţinuta civilă curată, personală sau asigurată de către administraţia unităţii de deţinere, inclusiv cu obiecte de toaleta individuală.
(2)Datele menţionate la alin. (1) lit. a), b) şi c) vor fi consemnate în fişa de triaj la depunere, care face parte integrantă din dosarul medical.
(1)După echipare, persoanele private de libertate nou-intrate sau venite din întreruperea executării pedepsei sunt cazate separat de celelalte persoane, în secţia de observare-carantinare, pentru efectuarea carantinei de 21 de zile, respectându-se următoarele reguli igienico-sanitare:
a)servirea mesei, spălarea şi depozitarea veselei se asigură separat;
b)îmbăierea, schimbarea lenjeriei de corp şi a cazarmamentului, precum şi spălarea acestora se efectuează separat.
(2)În perioada de carantină, personalul medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate, modul în care se respectă regulile de igienă individuală şi colectivă şi desfaşoară activităţi de educaţie pentru sănătate.
(1)În situaţia prezentării pentru primirea în unitate a unei persoane private de libertate bolnave care necesită internare în spital, personalul medico-sanitar recomandă internarea într-un penitenciar-spital sau, după caz, în spitalul cel mai apropiat din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice ori a altor ministere cu reţea sanitară proprie, consemnând recomandarea în fişa medicală.
(2)Internarea se va realiza de către organul care l-a prezentat.
(1)În termen de 72 de ore de la primire se efectuează vizita medicală. Aceasta constă în: anamneză, examinare clinică şi întocmirea fişei de examinare medicală la depunere, parte integrantă a dosarului medical, în care se înscriu constatările obiective privind starea clinică normală sau patologică, formula dentară, tatuajele, semnele particulare deosebite şi, de asemenea, se consemnează declaraţia persoanei private de libertate cu privire la relele tratamente, accidentele anterioare primirii în penitenciar şi antecedentele personale patologice.
(2)Vizita medicală se consemnează în registrul de consultaţii pentru nou-intraţi.
(3)În cazul în care este necesar, se efectuează vaccinarea persoanei în cauză, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(4)La recomandarea medicului, pentru precizarea diagnosticului se efectuează examinări medicale de specialitate, clinice şi paraclinice.
La sfârşitul perioadei de carantină, pe baza examinărilor clinice şi investigaţiilor paraclinice, se consemnează starea de sănătate şi se stabileşte aptitudinea de muncă. Toate acestea se înscriu în fişa de examinare medicală la primire.
(1)Serviciile furnizate în cadrul asistenţei medicale primare sunt următoarele:
a)intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale;
b)asistenţa curentă a solicitărilor acute;
c)monitorizarea bolilor cronice, care cuprinde: supraveghere medicală activă pentru cele mai frecvente boli cronice, prescripţii de tratament medicamentos şi/sau igienico-dietetic, coordonarea evaluărilor periodice efectuate de către medici de altă specialitate decât cea de medicină de familie;
d)servicii medicale preventive, precum: imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi lăuziei, depistarea activă a riscului de îmbolnăvire pentru diverse afecţiuni la persoanele cu risc crescut.
(2)Asistenţa medicală primară este acordată de medici de familie cu drept de liberă practică, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 312/1999, cu modificările ulterioare, şi ale normelor metodologice de aplicare ale acestuia, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al preşedintelui Colegiului Medicilor din România nr. 143/792/1999, cu modificările ulterioare.
Persoanele private de libertate sunt prezentate la cabinetul medical la cerere sau conform unei programări, efectuată de către medic în cazul bolnavilor aflaţi în tratament sau dispensarizaţi, respectându-se criteriile de separaţie.
(1)Fiecare consultaţie se înscrie în registrul de consultaţii şi, cronologic, în fişele de evoluţie clinică, parte integrantă din dosarul medical. Tratamentele injectabile şi intervenţiile de mică chirurgie se consemnează în registrul de tratamente.
(2)Finalizarea consultaţiei se realizează prin semnarea şi parafarea de către medic a înscrisurilor din evidenţele menţionate.
(3)Scutirile, incapacitatea temporară de muncă sau schimbarea aptitudinii de muncă sunt consemnate de către şeful secţiei de deţinere în evidenţele operative.
Codificarea cazurilor noi de îmbolnăvire se face conform reglementărilor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii Publice, numai în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare dintre acestea.
Rezultatele analizelor de laborator şi ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se păstrează în dosarul medical, în ordine cronologică.
Toate cazurile de internare în spital sau în infirmeria unităţii se înregistrează în Registrul de internări în spital şi infirmerie, specificându-se: data internării, diagnosticul de internare, data externării, diagnosticul de externare, durata spitalizării şi unde a fost internat - infirmerie, penitenciar-spital, spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice sau a altor ministere cu reţea sanitară proprie.
(1)Urgenţele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, unde vor fi examinate de către medicul aflat la cabinet; în lipsa medicului, asistentul medical care asigură permanenţa va lua măsurile care se impun, potrivit competenţei, şi va anunţa medicul-şef.
(2)Urgenţele grave medico-chirurgicale, la care transportul la cabinetul medical ar putea agrava starea pacientului, vor fi consultate în prima instanţă la faţa locului de către un cadru medical care va decide deplasarea pacientului.
(3)Pentru diminuarea timpului de intervenţie în cazul unei urgenţe medico-chirurgicale grave, prin grija directorului penitenciarului şi a medicului-şef, personalul de supraveghere va fi instruit să acorde primul ajutor prompt şi eficient până la sosirea personalului specializat.
(4)Urgenţele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în unitate se internează în spitalul cel mai apropiat, cu înştiinţarea conducerii penitenciarului privind situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare.
(5)În situaţia în care personalul medico-sanitar nu poate ajunge în timp util sau în cazul în care urgenţă se produce în afara orelor de program al medicilor, directorul unităţii de deţinere sau înlocuitorul acestuia decide transportul de urgenţă al bolnavului, cu mijloace proprii sau apelând la sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat, către unitatea sanitară cea mai apropiată specializată în rezolvarea urgenţelor medico-chirurgicale.
Pentru acordarea primului ajutor în caz de urgenţă medicală la locurile de muncă şi în mijloacele de transport, acestea se dotează cu truse de urgenţă, asigurate de beneficiarul forţei de muncă, respectiv de către unităţi, aflate în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.
(1)În fiecare penitenciar funcţionează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru internarea bolnavilor cu afecţiuni acute şi cronice reacutizate care necesită supraveghere medicală, pentru izolarea celor cu afecţiuni infectocontagioase, respiratorii şi pentru tratamentul bolnavilor cu afaceri judiciare suferinzi de tuberculoză şi pentru refuzul de hrană.
(2)Internarea bolnavilor în infirmerie se face numai la indicaţia medicului. Internarea se consemnează în fişa de internare în infirmerie, care face parte integrantă din dosarul medical, şi în evidenţele operative de pe secţie.
(3)Pacienţilor internaţi li se completează, în primele 24 de ore, fişa de internare în infirmerie.
(4)Vizita medicală se efectuează zilnic, evoluţia bolii fiind menţionată în fişa de internare în infirmerie.
(5)Prescrierea medicamentelor pentru bolnavii internaţi în infirmerie se consemnează în fişa de internare în infirmerie şi în registrul de consultaţii, la data când sunt eliberate, bolnavul semnând în fişa pentru primirea medicaţiei la externare. Pentru zilele de sâmbată, duminică şi sărbători legale medicaţia poate fi prescrisă pentru 72 de ore. Administrarea medicamentelor în infirmerie se face strict supravegheat.
(6)Acordarea regimului alimentar se stabileşte în funcţie de afecţiune, conform recomandărilor medicului şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Datele de identificare, diagnosticul la internarea şi externarea din infirmerie, starea la ieşire şi zilele de incapacitate temporara de muncă se înregistreaza în Registrul de internări în spital şi infirmerie, fişele de internare în infirmerie având numărul corespunzător al înregistrării.
Fişele de internare în infirmerie, făcând parte din dosarul medical, însoţesc persoana privată de libertate la orice transfer. Pentru a avea o evidenţă a cazurilor internate în infirmerie, copiile fişelor de internare în infirmerie se păstrează la cabinetul medical, îndosariate cronologic.
(1)Asistenţa medicală de specialitate, clinică şi paraclinică, se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din unele unităţi penitenciar şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital, de către medici de specialitate cu aviz de liberă practică. De asemenea, asistenţa medicală de specialitate poate fi acordată şi în ambulatoriile de specialitate aparţinând Ministerului Sănătăţii Publice ori ale altor structuri medicale aparţinând ministerelor cu reţea sanitară proprie aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
(2)Serviciile de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului curant, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.Secţiunea a 7-a Asistenţa medicală dentară
(1)Serviciile de medicină dentară sunt acordate de medicii de medicină dentară cu aviz de liberă practică, prin cabinetele de medicină dentară din penitenciare, centre de reeducare şi penitenciare-spital, organizate exclusiv pentru persoanele private de libertate.
(2)Cabinetele de medicină dentară vor fi încadrate cu asistent de medicină dentară.
(3)Laboratoarele de tehnică dentară se vor organiza pe lângă cabinetele de medicină dentară.
(1)Toate serviciile de medicină dentară preventivă, tratamentele odontale, parodontale şi chirurgicale prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia, precum şi radiografiile dentare sunt gratuite. Orice alt tratament de medicină dentară solicitat de persoanele private de libertate se va efectua contra cost.
(2)Costul complicaţiilor survenite ca urmare a refuzului persoanei private de libertate de a-i fi tratată o afecţiune incipientă se va suporta de către aceasta.
(3)Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(4)Contravaloarea contribuţiei personale pentru lucrările protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
(5)În situaţia în care persoana privată de libertate şi-a pierdut mai mult de 50% din funcţia masticatorie în perioada detenţiei şi se constată că nu are nicio posibilitate financiară, contravaloarea contribuţiei personale va fi suportată din bugetul unităţii în care execută pedeapsa, în limita fondurilor alocate.
(6)În cazul în care lucrarea protetică este necesară ca urmare a unui accident produs în timpul, din cauza şi în legatură cu munca la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, contravaloarea acesteia se suportă, de asemenea, din bugetul unităţii.
Prezentarea la consultaţie se face conform programării întocmite de medicul de medicină dentară, cu excepţia cazurilor urgente, când asistenţa de specialitate se acordă de îndată. Urgenţele chirurgicale oro-maxilo-faciale sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu de specialitate.
Medicul de medicină dentară are şi următoarele atribuţii:
a)stabileşte formula dentară la primirea şi la liberarea din penitenciar şi o consemneaza în fişa medicală;
b)consemnează în fişa medicală a deţinutului consultaţiile şi tratamentele dentare efectuate;
c)execută lucrări protetice în laboratorul unităţii sau într-un laborator exterior cu care încheie contract;
d)întocmeşte devizul pentru eventuala plată a serviciului furnizat.
(1)Persoanele private de libertate care necesită şi solicită efectuarea unor lucrări protetice parţial decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pot fi transferate, pe baza unei programări prealabile, într-o unitate dotată cu laborator de tehnică dentară şi al cărei cabinet de medicină dentară se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
(2)Persoanele private de libertate aflate în penitenciarele unde nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară şi care solicită în scris lucrări protetice suportate integral din fonduri personale pot beneficia de servicii protetice în unitatea respectivă prin încheierea unui contract de colaborare cu un laborator exterior.Secţiunea a 8-a Asistenţa medicală spitalicească
(1)Serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil acreditate, aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
(2)Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate cu aviz de liberă practică, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(3)Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de internare tip casa de asigurări, având ştampila unităţii, eliberat de către medicul curant, din proprie iniţiativă, la recomandarea medicului specialist sau prin decizie a organului judiciar.
(4)În cursul spitalizării se acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare şi/sau paleative.
(1)Solicitarea de internare în penitenciarele-spital se face prin nota telefonică sau fax, semnată de directorul penitenciarului şi de medic, ori prin e-mail, specificându-se datele de identificare, diagnosticul, faptul că este transportabil fără a i se pune viaţa în pericol şi cu ce mijloc se efectuează transportul.
(2)Aprobarea de internare va fi dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia.
(3)În cazul în care se refuză internarea de către penitenciarul-spital, unitatea anunţă situaţia apărută Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dacă refuzul se consideră nejustificat.
(4)Dacă medicul curant consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate şi aceasta o refuză, va cere transferul pacientului la penitenciarul-spital, unde va fi ţinut sub observaţie în secţia de tranzit şi va primi medicaţia necesară.Secţiunea a 9-a Asistenţa medicală a femeii gravide
(1)Medicul de la locul de detenţie trebuie să ia în evidenţă persoana privată de libertate gravidă înca de la primirea în penitenciar; aceasta va fi dispensarizată potrivit recomandărilor medicului specialist de obstetrică-ginecologie, cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice, şi va fi vaccinată antitetanic, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
(2)Persoana privată de libertate gravidă va beneficia pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale.
(3)Persoana privată de libertate gravidă cu evoluţie normală a sarcinii va fi internată cu 30 de zile anterioare datei probabile a naşterii într-o secţie de specialitate a unui penitenciar-spital.
(4)Penitenciarul-spital în care se află persoana privată de libertate gravidă va lua măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice.
(5)Penitenciarul-spital va asigura condiţiile necesare pentru ca mama condamnată, la solicitarea acesteia, să îşi poata îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un an.
Persoanele private de libertate gravide care au nascut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere sunt cazate separat, nu pot munci în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore şi li se asigura hrana pentru ele şi copii potrivit normelor legale.
(1)Copiilor aflaţi în îngrijirea mamelor private de libertate li se asigură vaccinările conform Programului naţional de vaccinări al Ministerului Sănătăţii Publice.
(2)Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului prin examene de bilanţ se fac de către un medic de familie, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.Secţiunea a 10-a Asistenţa medicală a persoanelor aflate în refuz de hrană
În cazul în care o persoană privată de libertate refuză să primeasca hrană, medicul locului de deţinere explică celui în cauză consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate.
Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană va fi transferată într-o cameră de infirmerie special destinată acestui scop.
Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează persoana privată de libertate zilnic sau ori de câte ori este necesar, consemnând evoluţia stării de sănătate în fişa de urmărire a deţinuţilor aflaţi în refuz de hrană, care face parte integrantă din dosarul medical, şi într-un registru anume destinat.
Toate manevrele medicale pentru refacerea stării de sănătate a persoanelor private de libertate, aflate în refuz de hrană, se efectuează cu acordul acestora, atât timp cât sunt conştiente şi au discernamântul păstrat.
În situaţia în care starea sănătăţii se agravează din cauza refuzului de hrană sau a unor afecţiuni preexistente, persoana privată de libertate va fi transferată sau, după caz, internată într-o unitate spitalicească.
Persoanele care execută măsuri disciplinare beneficiază în continuare de asistenţă medicală.
Avizul medicului este obligatoriu în cazul aplicării sancţiunii cu izolarea asupra unei persoane private de libertate.
Medicul de unitate vizitează zilnic persoanele private de libertate aflate în executarea măsurilor disciplinare cu izolare, propunând conducerii unităţii suspendarea măsurii disciplinare în cazul în care evoluţia stării de sănătate a acestora o impune.
Persoanelor private de libertate sosite în penitenciar prin transfer, imediat după identificare şi percheziţie li se aplică măsurile prevăzute la art. 13.
(1)În vederea transferării într-un alt penitenciar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în centre de reţinere şi arestare preventivă ce funcţionează în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, serviciul, compartimentul sau biroul evidenţă, după caz, organizat la nivelul fiecărei unităţi penitenciare, prezintă cabinetului medical, cu cel puţin 24 de ore înainte de data transferului, tabelul cu persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt examinate clinic, diagnosticul şi aptitudinea de muncă consemnându-se în registrul de consultaţii, precum şi în fişa de examinare medicală la transfer şi liberare, parte integrantă a dosarului medical.
(3)Dosarul medical însoţeşte persoana privată de libertate, fiind ataşat la dosarul individual al acesteia.
Cazurile care prezintă afecţiuni acute, sunt suspecţi, contacţi sau bolnavi de o afecţiune infectocontagioasă, în pusee evolutive ale unor boli cronice sau în stare gravă, nu vor fi transferate într-un alt penitenciar.
Transferul nu se efectuează în situaţia în care penitenciarul este în carantină, persoanele private de libertate nu au terminat carantina de 21 de zile sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora.
Persoanelor private de libertate care sunt transferate şi sunt în evidenţă cu afecţiuni la care întreruperea tratamentului pune în pericol starea de sănătate li se asigură medicaţia pe perioada transferului.
Bolnavii cu afecţiuni infectocontagioase se transferă în vederea internării la penitenciarul-spital numai cu ambulanţele.
Personalul medico-sanitar vizitează zilnic persoanele private de libertate aflate în tranzit, care beneficiază de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca şi cei din unitatea în care efectuează tranzitul.
La liberare, persoanele private de libertate sunt examinate medical, se actualizează formula dentară, iar concluziile se înscriu în registrul de consultaţii şi în fişa de examinare medicală la transfer şi liberare, care face parte integrantă din dosarul medical. Dosarul medical se arhivează şi se păstrează la cabinetul medical.
(1)La liberarea unei persoane private de libertate care este în tratament pentru o boală infecţioasă sau a fost contact cu o boală infecţioasă se anunţă autoritatea de sănătate publică în a cărei zonă teritorială îşi are domiciliul.
(2)Anunţarea se face prin adresa scrisă cu confirmare de primire, de către medicul-şef, prin serviciul secretariat. Copia adresei şi confirmarea de primire sunt ataşate la fişa de examinare medicală la transfer şi liberare, care face parte integrantă din dosarul medical.
(1)În cazul persoanelor private de libertate dependente de droguri, incluse într-un program integrat de tratament, se anunţă prin adresa scrisă managerul de caz din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog. Copia adresei şi confirmarea de primire sunt ataşate la dosarul medical.
(2)Anunţarea se face şi în cazul în care persoana nu a terminat tratamentul medical la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.
La solicitarea acesteia, persoana privată de libertate ce urmează a fi liberată primeşte un referat medical conţinând date privind evoluţia stării de sănătate pe perioada detenţiei sau, la cerere, copia dosarului medical.
În cazul în care starea sănătăţii o impune sau persoana privată de libertate care urmează a fi liberată se află deja, din motive de boală, într-un penitenciar-spital, cu acordul acesteia, va fi internată într-o unitate spitalicească aparţinând Ministerului Sănătăţii Publice sau altor ministere cu reţea sanitară proprie.
(1)Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului.
(2)Persoanele private de libertate beneficiază de următoarele categorii de medicamente:
a)medicamente gratuite prin programele naţionale de sănătate finanţate de la bugetul de stat;
b)medicamente cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
c)medicamente care nu sunt incluse pe listele de medicamente compensate sau gratuite din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, a căror valoare va fi suportată integral din fondurile unităţilor din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobate cu aceasta destinaţie;
d)medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive achiziţionate din fonduri proprii.
Prescrierea medicamentelor se face numai de către medici, în limita specialităţii acestora, cu excepţia medicilor aflaţi în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie şi alte medicamente, la recomandarea specialiştilor din unităţile medicale ambulatorii sau spitaliceşti, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Medicamentele cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt prescrise pe formulare speciale eliberate de către casa de asigurări de sănătate. Numărul de medicamente şi perioada pentru care sunt prescrise unui bolnav în cadrul unei consultaţii - în afecţiuni acute, subacute sau cronice sunt stabilite prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi prin normele metodologice de aplicare a acestuia.
Medicamentele se eliberează prin cabinetele medicale de unitate; deţinutul semnează de primire în registrul de consultaţii pentru medicamentele achiziţionate din fondurile unităţilor penitenciare şi în registrul de medicamente personale pentru medicamentele cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi pentru cele achiziţionate de deţinut din fonduri proprii.
(1)Toate medicamentele sunt administrate de către personalul medico-sanitar.
(2)Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice şi sedative, precum şi a altor medicamente la recomandarea medicului se face strict supravegheat, în funcţie de caz. Deţinutul semnează pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidenţă specială.
(1)La nivelul fiecărui cabinet medical de unitate se constituie aparatul de urgenţă conform baremului prevăzut în anexa nr. 1. Completarea baremului se face pe baza condicii de prescripţii medicale de la punctul de lucru farmaceutic, iar pentru medicamentele eliberate deţinutul va semna de primire în registrul de consultaţii.
(2)Medicamentele eliberate de la aparatul de urgenţă nu vor depăşi doza necesară pentru 24 de ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă, duminică şi sărbători legale.
(3)Contravaloarea medicamentelor va fi suportată din fondurile bugetare ale unităţii şi din sumele provenite de la casa de asigurări de sănătate în baza contractului încheiat pentru serviciile medicale acordate, conform prevederilor legale în vigoare.
(1)Persoanele private de libertate pot achiziţiona medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive numai la recomandarea unui medic consultant, cu avizul medicului unităţii, în baza unei prescripţii medicale întocmite în două exemplare, un exemplar însoţind în mod obligatoriu medicamentele achiziţionate.
(2)Medicamentele sunt achiziţionate prin grija unităţii, fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care persoanele private de libertate pot efectua cumpărături.
(3)Produsele medicamentoase trebuie să fie prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului.
Medicamentele achiziţionate se înregistrează la cabinetul medical în Registrul de medicamente personale deţinuţi şi se gestionează separat de medicamentele unităţii.
La eliberarea medicamentelor personale, deţinutul va semna pentru cantitatea primită în Registrul de medicamente personale deţinuţi.
În caz de transfer sau liberare, deţinutul va primi medicamentele personale existente la cabinetul medical pe bază de semnatură şi însoţite de recomandarea medicală.
(1)Procurarea dispozitivelor medicale se face pe baza recomandării medicului specialist şi în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2)Contravaloarea contribuţiei personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.
(3)Ochelarii de vedere şi bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, contravaloarea acestora fiind suportată de solicitant.
(4)În cazul unui accident produs în timpul, din cauza şi în legatură cu munca la care persoana privată de libertate a fost repartizată sau din culpa dovedită a angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată din bugetul unităţii penitenciare sau de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă sau infirmitatea se datorează unei autoagresiuni.Secţiunea a 16-a Efectuarea expertizei medico-legale
Directorul penitenciarului şi medicul-şef au obligaţia să prezinte persoanele private de libertate, în vederea efectuării expertizei medico-legale, la Institutul de Medicină Legală sau la laboratoarele de medicină legală teritoriale, respectând cerinţele organului judiciar ori ale instanţei.
Medicul curant întocmeşte un referat medical privind starea de sănătate a persoanelor private de libertate ce urmează a fi expertizate, vizat de medicul-şef, şi pune la dispoziţia comisiei de expertiză medico-legală documentele medicale existente la fişa medicală a acestora.
(1)Medicul penitenciarului, desemnat de către directorul unităţii, face parte din comisia de expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei pe motive de boală.
(2)Investigaţiile clinice şi paraclinice necesare efectuării expertizei, recomandate de medicii din comisia de expertiză, sunt efectuate în unităţile sanitare şi în serviciile de specialitate indicate de către aceştia.
(3)În baza concluziilor examenelor de specialitate efectuate, medicul penitenciarului apreciază dacă afecţiunile se pot trata sau nu în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
În cazul în care persoana privată de libertate a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, expertiza medico-legală se va efectua în conformitate cu reglementările legale.
La producerea decesului unei persoane private de libertate, personalul medico-sanitar raportează de îndată directorului penitenciarului şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor despre posibila cauză a morţii şi despre împrejurările în care s-a produs.
Autopsia medico-legală se efectuează de către medicul legist care întocmeşte şi certificatul constatator al morţii.
(1)În termen de 24 de ore se înaintează la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un referat medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
(2)În termen de 10 zile de la deces se înaintează la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a)copia dosarului medical al deţinutului;
b)copia foii de observaţie clinice din unitatea spitalicească în care a decedat persoana privată de libertate;
c)copia certificatului constatator al morţii.
(1)Dosarul medical, copia foii de observaţie clinică din spital, referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi certificatul constatator al decesului se arhivează şi se pastrează la cabinetul medical al unităţii.
(2)Familia persoanei decedate sau împuternicitul acesteia are acces la dosarul medical, la referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului şi la alte documente privitoare la deces, potrivit legii, putând obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
(1)Medicul curant efectuează controlul medical anual al persoanelor private de libertate. Acesta se realizează în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, conform Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2)Rezultatele controlului medical anual se consemnează în fişele de evoluţie clinică, care fac parte integrantă din dosarul medical.
(1)Persoanele private de libertate care lucrează în mediu toxic şi vătămător beneficiază lunar de un control medical şi, după caz, de examene de specialitate şi investigaţii paraclinice în scopul depistării primelor semne de boala profesională şi al scoaterii din mediul toxic şi vătămător, în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii Publice şi ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de şanse.
(2)Îmbolnăvirile profesionale depistate sunt raportate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care va dispune măsurile ce se impun, potrivit normelor legale în vigoare.Secţiunea a 2-a Asistenţa medicală a bolilor cronice netransmisibile
(1)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile, depistate cu ocazia primirii în unitate, inclusiv prin transfer, a controlului medical periodic sau prin examinări curente, sunt luate în evidenţă de cabinetul medical, sunt dispensarizate şi li se asigură tratamentul corespunzător. Se iau în evidenţă şi se dispensarizează şi persoanele private de libertate care au fost obligate la tratament prin hotărâre judecătorească.
(2)Biroul evidenţă deţinuţi este obligat să anunţe în scris cabinetul medical privind persoanele faţă de care instanţa a dispus măsura obligării la tratament medical.
(3)Evidenţa bolnavilor cronici se ţine în registrul de boli cronice.
(4)Controalele periodice la bolnavii dispensarizaţi se efectuează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice.
Bolnavii cu diabet zaharat sunt luaţi în evidenţă în registrul de boli cronice şi dispensarizaţi conform normelor Ministerului Sănătăţii Publice. Regimul alimentar acordat fiecărui deţinut cu diabet zaharat va corespunde în primul rând recomandărilor medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
La indicaţia medicului, persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile beneficiază de regim alimentar dietetic pâna la ameliorarea afecţiunilor, regim care este reevaluat lunar.
Persoanele private de libertate cu afecţiuni psihice se dispensarizează şi se tratează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice.
Persoanele private de libertate defavorizate din punct de vedere medical şi social şi care necesită îngrijiri speciale pot executa pedeapsa privativă de libertate în secţii de deţinere medico-sociale din penitenciarele-spital.
(1)Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor urmăreşte activitatea de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile care se va realiza în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.
(2)Declararea bolilor transmisibile se va realiza conform legislaţiei sanitare în vigoare. Declararea nominală se realizează prin fişa de declarare tip A.
În cazul apariţiei bolilor transmisibile cu raportare nominală şi a focarelor de boală transmisibilă, efectuarea primei etape a anchetei epidemiologice (preliminara) este în responsabilitatea medicului unităţii penitenciare, care va realiza:
a)depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;
b)stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic: sursa de agent patogen, moduri şi căi de transmitere;
c)elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă - izolarea bolnavului, a suspecţilor, eventual a contacţilor -, supravegherea clinică şi împreună cu laboratorul a contacţilor, dacă este cazul;
d)în raport de situaţie, recomandă dezinfecţia continuă şi terminală în focar, dezinsecţia, deparazitarea şi deratizarea;
e)intensificarea măsurilor de educaţie antiepidemică;
f)informarea telefonică imediată a Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi autorităţii de sănătate publică teritorială, privind situaţia epidemiologică creată şi măsurile preliminare adoptate, precizând numele şi prenumele bolnavului, data îmbolnăvirii, data depistării, data şi locul izolării;
g)întocmirea fişei de anchetă (de raportare);
h)supravegherea focarului epidemiologic se realizează pe perioada maximă de incubaţie a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar.
(1)Personalul unităţii şi persoanele private de libertate au obligaţia să se supună măsurilor stabilite pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile.
(2)Dezinfecţia şi sterilizarea se vor realiza conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii Publice.
Medicii şefi de unităţi vor desemna, acolo unde nu există asistent de igienă, un asistent medical care va avea şi atribuţii pe linie de igienă şi epidemiologie, după o instruire prealabilă.
Documentele referitoare la evidenţa bolilor transmisibile - anchete epidemiologice, raportări lunare, registrul de vaccinări, registrul de evidenţă a luesului, evidenţa hepatitei acute virale, evidenţa TBC -, vor fi păstrate separat de alte documente medicale.
Pentru intervenţia urgentă în situaţia apariţiei unor focare de boli transmisibile, se constituie la nivelul Penitenciarului-spital Bucureşti o rezervă antiepidemică de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, alte materiale specifice, iar la unităţi, un stoc normat.
(1)În penitenciarele-spital se organizează compartimente specializate de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale încadrate cu personal conform legislaţiei sanitare în vigoare.
(2)Penitenciarele-spital vor respecta normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale prevăzute de legislaţia sanitară în vigoare.
Laboratoarele de analize medicale raportează lunar Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor situaţia analizelor de laborator pentru: hepatita virală tip A, B, C, D, E, G, Iues, HIV, gonoree, angina streptococică.
Depistarea cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală face parte integrantă din activitatea medicală curentă a medicilor, indiferent de specialitatea pe care o au.
Statusul de infectat, prezent sau anamnestic, al persoanei cu rezultat reactiv în urma efectuării unei serologii pentru sifilis trebuie stabilit de către medicul specialist dermatovenerolog.
(1)Persoanelor private de libertate li se efectuează la intrarea şi în timpul detenţiei examen serologic pentru depistarea sifilisului.
(2)Persoanelor cu serologie pozitivă HIV li se efectuează investigaţii pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală.
(3)Testările se efectuează în conformitate cu normele internaţionale în domeniu: consiliere, acord pentru testare etc.
Contacţii cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală sunt testaţi cu test serologic netreponemic - VDRL, RPR şi sunt consiliaţi pentru infecţii cu transmitere sexuală la depistarea cazului.
Pentru prevenirea sifilisului congenital se va face identificarea şi tratarea sifilisului la gravide, cât mai precoce în timpul sarcinii. Persoanele private de libertate gravide vor efectua un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cît mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină.
În cadrul examenului medical al gravidelor se efectuează testări şi pentru gonoree, infecţia genitală cu Chlamydia trachomatis - în trimestrul I, cât mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină. Se va realiza, de asemenea, profilaxia conjunctivitei neonatale chlamydiene sau gonococice.
În cadrul examenului medical prenupţial se efectuează consilierea şi, după obţinerea consimţamântului, se efectuează test serologic netreponemic: VDRL, RPR, EIA.
Infecţia gonococică se declară nominal în fişa de declarare tip A, se completează fişa de investigaţie epidemiologică, care se transmite la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Bolnavii vor urma tratamentul prescris de medicul specialist dermatovenerolog şi vor efectua examen serologic pentru lues, care se va repeta după două luni în caz de rezultat negativ.
Confirmarea infecţiei genitale cu Chlamydia trachomatis se realizează doar prin examen de laborator. În acest caz se completează fişa de investigaţie epidemiologică, care se transmite Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Tratamentul bolnavului şi al contacţilor sexuali ai acestuia se realizează conform indicaţiilor medicului specialist dermatovenerolog.
Sistemul informaţional în cazul infecţiilor cu transmitere sexuală este următorul:
a)medicii din unităţi, care, în urma unei consultaţii sau a rezultatului de laborator efectuat la depunerea în penitenciar, suspectează o infecţie transmisă sexual - ITS, înscriu suspiciunea de infecţie cu transmitere sexuală în dosarul medical şi în registrul de consultaţii şi eliberează un bilet de trimitere către medicul specialist dermatovenerolog;
b)la primirea scrisorii medicale de la medicul specialist dermatovenerolog cu informaţii privind bolnavul de ITS, medicul de la cabinetul medical al unităţii înregistreaza bolnavul în registrul de evidenţă a cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală şi consemnează diagnosticul în dosarul medical al acestuia;
c)la cabinetul medical se efectuează tratamentul de specialitate şi se urmăreşte prezentarea la controlul postterapeutic, conform indicaţiilor medicului specialist dermatovenerolog;
d)la cabinetul medical se iau măsuri pentru depistarea şi consilierea contacţilor şi a sursei de agent patogen, pentru cazurile de infecţii cu transmitere sexuală depistate în timpul perioadei de detenţie, asigurând şi pentru aceştia testarea serologică. Se completează fişa de investigaţie epidemiologică, care se înaintează la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
e)pentru cazurile de lues depistate la depunerea în penitenciar, fişa de investigaţie epidemiologică este realizată în colaborare cu medicul specialist dermatovenerolog;
f)medicii din unităţi asigură supravegherea clinică şi de laborator a gravidei, în vederea prevenirii sifilisului congenital şi a oftalmiei neonatorum;
g)fişele de investigaţie epidemiologică şi fişa de semnalizare a cazului de sifilis congenital eliberată de la unitatea medicală unde a avut loc naşterea unui copil viu dintr-o mamă cu serologie luetica reactivă ajung la medicul coordonator de la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; acesta va completa fişa de declarare a cazului nou de ITS şi va trimite copiile acestor fişe la Ministerul Sănătăţii Publice până la data de 20 a lunii următoare;
h)secţiile dermatovenerologie din penitenciarele-spital asigură, dacă se impune, internarea cazurilor de ITS, completează fişa de investigaţie epidemiologică, pe care o trimit la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.Secţiunea a 5-a Prevenirea şi combaterea infecţiei cu HIV/SIDA
Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor promovează în unităţile de deţinere metode şi proceduri în concordanţă cu Programul naţional de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/SIDA şi recomandările Consiliului Europei de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/SIDA în penitenciare.
Măsuri de prevenire a infecţiei HIV în penitenciare:
a)difuzarea de materiale informative, realizarea de programe de educaţie pentru sănătate care să se refere la mijloace de prevenire, moduri şi căi de transmitere a infecţiei HIV, la adoptarea unui comportament nediscriminatoriu faţă de persoanele afectate de aceasta boală;
b)respectarea precauţiilor universale în toate cabinetele de unitate şi penitenciarele-spital;
c)asigurarea mijloacelor necesare pentru dezinfecţie, sterilizarea corectă a instrumentarului;
d)colectarea corespunzătoare a deşeurilor septice;
e)utilizarea prezervativului în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecţiei HIV;
f)asigurarea posibilităţii testării pentru virusul HIV şi a consilierii pre- şi posttestare; în acest caz, consimţământul în scris este obligatoriu şi se păstreaza la dosarul medical al deţinutului;
g)testarea gravidelor, asigurându-se consilierea pre- şi posttestare şi tratamentul cu antiretrovirale a gravidei infectate, precum şi a nou-nascutului.
Testarea pentru depistarea infecţiei cu HIV se realizează numai cu efectuarea consilierii pre- şi posttestare. Consilierea poate fi realizată de către medicul care îngrijeşte pacientul, medici în specialităţile boli infecţioase, epidemiologice, asistenţi medicali care au participat la cursuri de consiliere în infecţia cu HIV/SIDA, psihologi şi asistenţi sociali care au fost instruiţi în acest domeniu.
La primul test reactiv, laboratorul completează fişa de declarare a suspiciunii de infecţie HIV conform normelor Ministerului Sănătăţii Publice, pe care o trimite, în cazul laboratoarelor din afara sistemului penitenciar, la autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, iar în cazul laboratoarelor din sistemul penitenciar, la medicul curant, care a solicitat testarea.
Confirmarea cazului se realizează de către autoritatea de sănătate publică judeţeană dacă laboratorul din cadrul acesteia are posibilitatea efectuării a încă unui test ELISA şi confirmare prin test Western Blot sau prin spitalul ori secţiile de boli infecţioase care efectuează testele de confirmare.
Fişa de supraveghere a infecţiei HIV se completează de către medicul specialist de boli infecţioase, care o trimite apoi la medicul responsabil de programul HIV, din cadrul Direcţiei medicale din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, după care fişele sunt trimise la Ministerul Sănătăţii Publice.
(1)Persoanele infectate cu virusul HIV au dreptul la păstrarea confidenţialităţii datelor personale, nu pot fi supuse unui tratament discriminatoriu şi nu li se poate interzice dreptul la învăţătură ori la munca.
(2)Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor infectate cu virusul HIV se vor lua următoarele măsuri:
a)alimentaţia se va efectua conform recomandărilor medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate;
b)asigurarea tratamentului antiretroviral adecvat, precum şi a celorlalte îngrijiri medicale, în funcţie de patologia prezentată de pacient.
(1)Pacienţii infectaţi HIV sunt obligaţi să informeze medicul curant, inclusiv medicul de medicina dentară, cu privire la statutul lor HIV, atunci când îl cunosc;
(2)Persoanele care îşi cunosc statutul HIV pozitiv răspund penal pentru transmiterea voluntară a infecţiei, potrivit prevederilor legale în vigoare.Secţiunea a 6-a Asistenţa medicală, psihologică şi socială a persoanelor private de libertate consumatoare de droguri
La primirea în penitenciar, cu ocazia efectuării tirajului epidemiologic, persoana privată de libertate va primi informaţii cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi informaţii privind asistenţa specifică disponibilă în cazul consumului de droguri.
(1)Cu ocazia efectuării examenului medical, în primele 72 de ore de la primirea în locul de detenţie, medicul unităţii va solicita persoanei private de libertate, în cadrul anamnezei, informaţii legate de consumul de droguri.
(2)În cazul în care persoana se declară consumatoare de droguri sau medicul suspectează anamnestic şi clinic un caz de consum de droguri, acesta are obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă consumatorului posibilitatea contactării centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, cel mai apropiat de locul de detenţie, pentru evaluare şi includere într-un program integrat de asistenţă de specialitate.
(3)După obţinerea consimţamântului consumatorului, medicul anunţă cazul conducerii unităţii, în vederea contactării centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
(4)La nivelul centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog va fi desemnat un manager de caz, care se va deplasa la locul de detenţie pentru evaluarea consumatorului.
(5)Aceeaşi procedură va fi urmată şi în cazul în care o persoană privată de libertate se declară consumatoare de droguri într-un alt moment decât cel al examenului medical la primire.
Evaluarea consumatorului de droguri va fi realizată de către managerul de caz împreună cu personalul care asigură asistenţa medicală, psihologică şi socială în penitenciare, respectiv echipa multidisciplinară de asistenţă a consumatorilor de droguri.
(1)Ca urmare a evaluării consumatorului, managerul de caz va stabili, cu consultarea personalului care asigură asistenţa medicală, psihologică şi socială în penitenciare, un program integrat de asistenţă, care va cuprinde şi un plan individualizat de asistenţă şi va întocmi un raport de evaluare. Raportul de evaluare, cu propunerea programului integrat de asistenţă, va fi prezentat consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program.
(2)Înainte de semnarea acordului de includere în program, consumatorul are dreptul de a solicita acordarea de asistenţă medicală de către un medic ales, cu suportarea cheltuielilor aferente.
În cazul în care consumatorul de droguri semnează acordul de includere în program, implementarea programului se asigură de către personalul care acordă asistenţa medicală, psihologică sau socială, din unitatea de detenţie, împreună cu personalul centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
Managerul de caz va coordona, va monitoriza şi va evalua periodic implementarea programului.
În cazul în care pentru un consumator aflat în penitenciar a fost stabilit programul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri - PIT 4, în forma de program substitutiv cu agonişti de opiacee, se asigură transferul acestuia, pentru faza de stabilizare a dozei, într-o unitate medicală specializată din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, desemnata a derula un astfel de program, faza de menţinere urmând a se realiza de către medicul curant.
În cazul în care consumatorul se află în situaţii de urgenţă - sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate -, personalul care ia contact cu acesta va anunţa de îndată conducerea unităţii în vederea transportării de urgenţă la o unitate medicală de profil din reţeaua sanitară publică.
În cazul în care o persoană prezintă sindrom de sevraj, medicul curant va lua măsurile necesare reducerii simptomelor de sevraj, în cazul în care este abilitat să o facă, sau va aplica doar măsuri minime de suport şi va contacta centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog în vederea asigurării măsurilor medicale necesare şi desemnării unui manager de caz. În cazul în care acesta este deja desemnat, va fi contactat direct.
În cazul în care la primirea în penitenciar consumatorul declară că este inclus într-un program de asistenţă, va fi notificat centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog teritorial în vederea asigurării continuării programului. Notificarea se va face de îndată în situaţia în care consumatorul este inclus în programul substitutiv cu agonişti de opiacee (metadona).
Când consumatorul inclus într-un program de asistenţă este transferat într-un alt loc de detenţie, va fi notificat centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog teritorial, care va contacta centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog de la noul loc de detenţie, pentru preluarea cazului.
Când consumatorul inclus într-un program de asistenţă părăseşte locul de detenţie, va fi notificat de îndată centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog teritorial în vederea continuării programului în stare de libertate. În cazul celor incluşi în programul substitutiv cu agonişti de opiacee (metadona), notificarea se va face, de asemenea, de îndată.
Aceeaşi procedură va fi urmată şi în cazul consumatorilor minori, cazuri care vor fi notificate de urgenţă şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, precum şi în cazul celor care declară că au antecedente de consum.
În ceea ce priveşte prevenirea consumului ilicit de droguri, sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:
a)furnizarea, la primirea în penitenciare, a unor broşuri/pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;
b)organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatita B şi C, de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;
c)organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil;
d)organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor, pentru persoanele cu antecedente de consum.Secţiunea a 7-a Prevenirea şi combaterea hepatitei virale
(1)Bolnavii de hepatită acută virală se internează în penitenciarele-spital cu secţii de boli infecţioase sau în secţii aparţinând spitalelor din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, în primele 24 de ore de la depistare.
(2)Anunţarea suspiciunii de caz se face telefonic, în primele 24 de ore, la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Cazurile confirmate se declară nominal prin fişa de declarare tip A, care se înaintează de către unitate Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi medicului epidemiolog care răspunde de unitatea respectivă.
(1)La externarea din spital a bolnavului cu hepatită virală, medicul din penitenciar va respecta întocmai recomandările menţionate pe biletul de ieşire de către medicul specialist de boli infecţioase privind tratamentul, regimul alimentar şi perioada scutirii de muncă.
(2)Dispensarizarea bolnavului se va realiza pe o perioadă de 6 luni; se vor recolta probe pentru investigaţii de laborator (transaminazele şi bilirubina) la o lună, la două luni, la 3 luni şi la 6 luni de la externare. Dacă rezultatele analizelor nu se normalizează, dispensarizarea continuă până la un an de la externare.
(3)Pentru hepatita cu transmitere parenterală, reinvestigarea serologică se va face la 3 săptămâni de la externare.
(4)Evidenţa foştilor bolnavi de hepatită acută virală, precum şi a purtătorilor de Ag HBs se va ţine la cabinetul medical împreună cu fişele de anchetă epidemiologică, fişa de declarare tip A a cazului şi analizele de laborator efectuate atât lor, cât şi contacţilor.
Pentru prevenirea şi combaterea hepatitei virale, personalul medico-sanitar ia următoarele măsuri:
a)asigură supravegherea sanitară a condiţiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea efectivelor şi îndepărtarea reziduurilor;
b)verifică condiţiile pentru menţinerea unei bune igiene personale a deţinuţilor;
c)asigură respectarea precauţiilor universale;
d)asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic şi chirurgical, în concordanţă cu metodologia cuprinsă în ordinele în vigoare emise de ministrul sănătăţii publice;
e)asigură efectuarea tratamentelor injectabile numai cu seringi de unică folosinţă;
f)asigură forme de educaţie pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile şi căile de transmitere a acestei afecţiuni.
(1)Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacţilor din cameră şi de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic şi prin examene de laborator (TGP, bilirubina) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile.
(2)În unitate se realizează decontaminarea continuă şi terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul.
(3)Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentaţiei, a apei şi igiena personală a deţinuţilor.
(4)Vesela şi lenjeria contacţilor sunt spălate şi dezinfectate separat, folosindu-se substanţe clorigene.
(5)Se vor efectua dezinsecţii.
Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică şi de laborator a contacţilor se realizează timp de 3 luni. Pentru contacţii direcţi ai cazului se va face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se va efectua vaccinarea împotriva hepatitei tip B.
(1)În cazul existenţei unei suspiciuni de tuberculoză pulmonară, persoana privată de libertate va fi mutată în camera de izolare respiratorie din penitenciar şi va fi internată de îndată în penitenciarul-spital cu secţie de pneumologie, la care unitatea este arondată.
(2)Cazurile de tuberculoză extrapulmonară vor fi internate în Penitenciarul-Spital Bucureşti Jilava.
Alimentaţia bolnavilor de tuberculoză va fi asigurată în conformitate cu recomandările medicului specialist şi cu normele legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Bolnavii cu tuberculoză necontagioşi pot continua tratamentul tuberculostatic în penitenciare numai în situaţia în care au afaceri judiciare.
(1)Bolnavii cu tuberculoză internaţi în penitenciarele-spital vor fi externaţi numai vindecaţi.
(2)Bolnavii de tuberculoză vindecaţi, transferaţi în penitenciare, nu necesită izolare în camere TBC şi nu mai primesc norma de hrană specială.Secţiunea a 9-a Vaccinarea persoanelor private de libertate
(1)Evidenţa vaccinărilor se va face în registrul unic de vaccinări, menţinându-se: numele şi prenumele, data vaccinării, vârsta, contraindicaţii temporare sau definitive, reacţii adverse.
(2)Vaccinarea se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie şi, de asemenea, cu respectarea modului de administrare, a contraindicaţiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte.
(1)Vaccinarea antitetanică se efectuează cu o singura doză, cu ocazia primirii în unitate, în perioada de carantină.
(2)Vaccinarea BCG se realizează la vârsta de 14 ani, după efectuarea intradermoreacţiei la tuberculină. În cazul reacţiei pozitive se va efectua examen radiologic, eventual examen de spută, iar conduita va fi în funcţie de rezultatele acestora. În cazul reacţiei negative a intradermoreacţiei se va efectua vaccinarea BCG.
(3)Vaccinarea în focare de hepatită virală tip A sau de meningită meningococică se va face la indicaţia medicului epidemiolog sau specialist de sănătate publică şi management.
(4)Vaccinarea în situaţiile epidemiologice cu risc se va realiza la indicaţia Ministerului Sănătăţii Publice sau a autorităţii sanitare publice locale şi a municipului Bucureşti, pentru profilaxia febrei tifoide, a hepatitei virale tip A şi a tetanosului.
(5)Vaccinarea antigripală se va realiza din fondurile unităţii penitenciare sau ale Ministerului Sănătăţii Publice în sezonul preepidemic, în perioada 1 octombrie-31 decembrie, în special pentru persoanele private de libertate care lucrează în sectoarele cu risc epidemiologic şi pentru cei cu vârsta mai mare de 65 ani sau cu afecţiuni cronice cardio-vasculare, pulmonare, metabolice, renale sau cu imunosupresie. Pentru a primi vaccin antigripal din fondurile Ministerului Sănătăţii Publice, catagrafia cu persoanele eligibile la vaccinarea antigripală, întocmită de unităţile penitenciare, va fi transmisă în timp util la autorităţile de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru a fi inclusă în propriile catagrafii.
(6)Alte vaccinări se vor realiza în campaniile organizate de Ministerul Sănătăţii Publice.Secţiunea a 10-a Măsuri igienico-sanitare
Administraţia locului de deţinere se obligă să se încadreze în standardele stabilite de organismele naţionale şi internaţionale privind asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor private de libertate.
Personalul sanitar verifică periodic condiţiile igienico-sanitare din unităţile penitenciare, informează conducerea asupra disfuncţionalităţilor constatate de medicul-şef şi propune măsuri pentru remedierea lor. Directorul penitenciarului analizează rapoartele şi propunerile medicului-şef şi ia măsurile ce se impun. În cazul în care cele sesizate nu sunt de competenţa directorului, se solicită prezenţa medicului igienist.
Întregul personal al unităţilor de detenţie va pretinde persoanelor private de libertate să respecte măsurile de igiena individuală şi colectivă.
Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor private de libertate, personalul medico-sanitar are următoarele obligaţii:
a)să controleze săptămânal condiţiile igienico-sanitare şi modul în care se asigură spaţiul de cazare, iluminarea naturală şi artificială, ventilaţia, încălzitul, asigurarea apei potabile, îndepărtarea apelor uzate şi a reziduurilor solide;
b)să supravegheze modul în care se asigură protecţia sanitară şi starea de întreţinere a instalaţiilor tehnico-sanitare şi să verifice prin analize dozimetrice, chimice şi bacteriologice lunare calitatea apei;
c)să controleze permanent modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a persoanelor private de libertate, iar săptămânal, felul în care se asigură tunsul şi îmbăierea efectivelor;
d)să verifice dacă schimbarea lenjeriei de corp şi de pat se face conform ordinelor în vigoare, precum şi modul în care se asigură spălarea acesteia;
e)să urmărească modul în care se asigură persoanelor private de libertate articolele de igienă personală;
f)să urmarească efectuarea analizelor de laborator şi examinarea clinică a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în zone cu risc epidemiologic crescut şi să interzică desfăşurarea acestor activităţi de cei necontrolaţi sau neavizaţi medical, conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii Publice referitoare la metodologia privind examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii;
g)să verifice lunar la locurile de muncă din incinta unităţii şi la punctele de lucru exterioare modul în care se asigură aprovizionarea cu apă potabilă, servitul hranei, spălatul pe mâini, folosirea cănilor individuale, îndepărtarea apei uzate şi folosirea echipamentului de protecţie;
h)să deruleze programe de educaţie pentru sănătate.
(1)Personalul medico-sanitar va realiza controlul zilnic al stării de igienă la blocul alimentar, verificând calitatea, termenele de garanţie, modul de depozitare a alimentelor care urmează să fie preparate, respectarea circuitului alimentelor, astfel ca fazele salubre să nu se intersecteze cu fazele insalubre ale preparării hranei, dacă probele alimentare sunt păstrate la frigider timp de 48 de ore.
(2)Personalul medico-sanitar controlează şi dacă există suficiente materiale pentru realizarea curăţeniei şi a dezinfecţiei zilnice la blocul alimentar, cum ar fi detergent, substanţe clorigene etc.
(1)Hrana va fi dată în consum în maximum două ore de la preparare.
(2)Consemnarea calităţii hranei se va face de către personalul medico-sanitar într-un registru păstrat la blocul alimentar.
Medicul de unitate răspunde pentru realizarea controlului medical periodic în sectoarele cu risc crescut, conform reglementărilor în vigoare.
Asistentul de igienă sau, în lipsa acestuia, un asistent desemnat de medicul-şef va realiza zilnic triajul epidemiologic la blocul alimentar şi va ţine evidenţa acestuia.
Medicul-şef va anunţa imediat conducerea unităţii dacă există deficienţe pe linie de igienă a alimentaţiei. Situaţiile cu risc epidemiologic vor fi anunţate imediat la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi va fi anunţat medicul igienist sau medicul epidemiolog.
(1)Toate locurile de deţinere, cabinetele medicale, penitenciarele-spital, blocurile alimentare şi punctele de lucru trebuie să solicite şi să deţină, conform legii, autorizaţie sanitară de funcţionare.
(2)Autorizarea se efectuează de către autorităţile de sănătate publică abilitate, în conformitate cu normele în vigoare.
(1)La cabinetul medical se păstreaza dosarul de unitate al condiţiilor igienico-sanitare, care cuprinde: fişa de obiectiv, procesul-verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare şi autorizaţia sanitară de funcţionare.
(2)Orice modificare survenită în condiţiile igienico-sanitare se consemnează în dosarul de unitate.
Autorizaţiile sanitare de funcţionare se vizează la termenele prevăzute de autoritatea de sănătate publică ce le-a eliberat.
Între două avizări, în cazul în care elementele care au stat la baza autorizării se modifică, unitatea va cere autorităţii de sănătate publică demararea procedurilor în vederea emiterii unei noi autorizaţii sanitare de funcţionare.
În cazul oricărei modificări faţă de ceea ce este prevăzut în autorizaţia sanitară de funcţionare, inspecţia sanitară de stat poate proceda la retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare.
(1)Medicii din cadrul cabinetelor medicale din penitenciare sau centrele de reeducare, medicii specialişti din ambulatoriile de specialitate ale penitenciarelor-spital, laboratoarele de analize medicale şi secţiile de boli infecţioase sunt obligaţi să raporteze Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evenimentele epidemiologice şi igienico-sanitare care pun în pericol starea de sănătate a persoanelor private de libertate.
(2)Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă se va realiza conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii Publice.
Evenimentele ce trebuie raportate Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de către medicii de specialitate din secţiile de boli infecţioase sunt:
a)cazurile suspecte sau confirmate de holeră, pestă, febră recurentă, febră galbenă, febre hemoragice, lepră - imediat după depistare;
b)infecţia cu HIV/SIDA - la 24 de ore după confirmare;
c)alte cazuri de boli transmisibile, precum şi orice caz de boală infecţioasă în ultimele 24 de ore - se comunică zilnic.
Medicii-şefi din laboratoarele de analize medicale raportează Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor testările efectuate pentru hepatita A, B, C, D, E, F, G, angina streptococică, sifilis, gonoree, infecţie genitală cu chlamidii, infecţie HIV - în primele 5 zile ale fiecărei luni, pentru luna precedentă.
(1)În cazul focarului epidermic sau trenant trebuie transmise Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a)la anunţare - locul izbucnirii, efectivul total, numărul de cazuri, numărul de decese, repartiţia cazurilor şi a deceselor pe grupe de vârstă, data de debut al focarului, data intervenţiei în focar, forme clinice, investigaţii, rezultate, măsuri luate;
b)ulterior - cabinetele medicale de unitate, cu/fără sprijinul specialistului din cadrul autorităţii de sănătate publică, comunică date privitoare la: numărul de cazuri şi de decese noi în focar, evoluţia clinică, date noi privind investigaţiile de laborator şi măsurile luate, sursa şi mecanismul de transmitere (presupuse sau stabilite prin ancheta epidemiologică), activitatea de prevenire şi control desfăşurată pe perioada de evoluţie a focarului (ultimul control, recomandările formulate, investigaţiile efectuate, măsurile aplicate, inclusiv sancţiunile);
c)data închiderii focarului.
(2)În cazul intoxicaţiilor profesionale se vor raporta suplimentar faţă de prevederile alin. (1) următoarele date: întreprinderea, forul tutelar, secţia şi atelierul, locul de muncă, noxa şi cauzele producerii.
(3)Decesele se vor raporta nominal către Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(1)Cabinetele medicale raportează de urgenţă, prin notă telefonică, e-mail sau fax, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, următoarele date:
a)decesele survenite în rândul deţinuţilor;
b)bolile transmisibile de grupa A (holeră, febră tifoidă, variolă, antrax);
c)apariţia unei epidemii în unitate;
d)cazuri de accidente şi agresiuni care pun în pericol viaţa deţinuţilor.
(2)Cabinetele medicale raportează, în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor referatul medical privind decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior producerii acestuia.
(3)Cabinetele medicale raportează săptămânal Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a)boli diareice acute - pe perioada sezonului cald, respectiv 1 mai - 30 septembrie;
b)gripă - pe perioada sezonului rece, respectiv 1 octombrie - 31 mai.
(4)Cabinetele medicale raportează lunar Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a)activitatea de medicină dentară;
b)activitatea laboratorului de tehnică dentară;
c)fişa de evidenţă a bolnavilor cu TBC;
d)fişele de declarare a bolilor infecţioase;
e)activitatea cabinetului medical;
f)situaţia persoanelor private de libertate dependente de droguri;
g)testările efectuate în laborator privind hepatita A, B, C, D, E, G, angina streptococică, sifilis, gonoree, infecţie genitală cu chlamydii, infecţie HIV.
(5)Cabinetele medicale raportează semestrial, până la data de 5 iulie, respectiv 5 ianuarie, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, următoarele date:
a)activitatea medicală prin Raportul de activitate medicală;
b)activitatea de medicină dentară prin Foaia de evidenţă a activităţii de medicină dentară;
c)activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d)activitatea penitenciarului-spital prin "Darea de seamă şi indicatorii de eficienţă ai secţiilor cu paturi, laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate".
(6)Cabinetele medicale raportează anual, până la data de 10 ianuarie, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a)activitatea medicală prin Raportul de activitate medicală;
b)activitatea de medicină dentară prin Foaia de evidenţă a activităţii de medicină dentară;
c)activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d)activitatea penitenciarului-spital prin "Darea de seamă şi indicatorii de eficienţă ai secţiilor cu paturi, laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate".
(7)Cabinetele medicale raportează, la începutul trimestrului IV, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor necesarul de vaccinuri, substanţe dezinfectante, deparazitante, aparatura medicală şi imprimate sanitare pentru anul următor.
Trimestrial şi ori de câte ori este nevoie, medicul-şef raportează în scris directorului penitenciarului principalele aspecte privind respectarea normelor de igienă şi starea de sănătate a efectivelor, propunând aplicarea măsurilor sanitare necesare.
Penitenciarele-spital raportează Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar şi Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti datele solicitate la termenele stabilite.
Examinarea medicală se efectuează cu respectarea confidenţialităţii şi intimităţii, cu excepţia cazurilor în care medicul solicită supraveghere suplimentară, pentru motive de siguranţă şi de menţinere a ordinii şi disciplinei.
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul scris sau în cazurile expres prevăzute de lege.
În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale, implicaţi în tratamentul persoanelor private de libertate, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
Persoana privată de libertate, precum şi oricare alte persoane, cu acordul persoanei condamnate, au acces, în prezenţa unei persoane desemnate de către directorul unităţii penitenciare, la toate documentele medicale personale aflate la dosarul acesteia.
(1)Persoanele private de libertate pot beneficia contra cost de orice serviciu medical care nu este asigurat gratuit, conform prevederilor prezentului ordin.
(2)Persoanele private de libertate au dreptul să solicite şi să primească, la externarea din penitenciarul-spital, un rezumat scris cuprinzând diagnosticul, investigaţiile, tratamentul şi îngrijirile acordate pe perioada spitalizării.
(3)Persoanele private de libertate au dreptul să primească, la cerere, fotocopii ale documentelor medicale, în condiţiile legii.
Persoanele private de libertate vor fi informate asupra stării lor de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra riscului neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic.
Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia lor; consecinţele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale vor fi explicate pacientului.
Dacă bolnavul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi, cu excepţia imposibilităţii sau a urgenţelor.
Nicio persoană privată de libertate nu poate fi supusă, nici chiar cu consimţământul său, vreunui experiment ştiinţific sau medical ce poate fi în detrimentul sănătăţii sale.
În cazul în care la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supusă la rele tratamente anterior primirii în penitenciar, medicul are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate, de a anunţa comanda unităţii, sesizând de îndată procurorul.
(1)În cazurile prevăzute în articolul precedent, persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate are dreptul de a cere să fie examinată, la locul de deţinere, de către un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de acesta sau de un medic legist.
(2)Constatările medicului din afara sistemului penitenciar sunt consemnate în fişa medicală a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală după ce pacientul a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
(3)Cheltuielile ocazionate de aceste examene medicale se suportă de către solicitant.
Obligaţiile persoanelor private de libertate sunt următoarele:
a)să se prezinte la examenele profilactice şi periodice conform programării la medicul curant;
b)să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
c)să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
d)să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă;
e)să se supună măsurilor ce decurg din nerespectarea prevederilor legale în domeniu.
Persoanelor private de libertate le sunt interzise deţinerea şi comercializarea de medicamente, precum şi consumul de medicamente fără prescripţie medicală.
Medicul curant poate restricţiona primirea sau cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente ori ţigări contraindicate în afecţiunile de care suferă.
(1)Penitenciarele-spital îşi desfaşoară activitatea potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a penitenciarelor-spital, întocmit în baza normelor de organizare şi funcţionare stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
(2)Regulamentul de organizare şi funcţionare a penitenciarului-spital, având avizul Direcţiei medicale, se aprobă de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(1)În situaţia în care persoanele private de libertate se află în imposibilitatea prezentării sau a transferului pentru prezentare la organele de urmărire penală ori la instanţele de judecată din motive medicale, medicul curant sau medicul care îl înlocuieşte va întocmi cu cel mult 24 de ore înainte de data la care a fost citat referatul medical prevăzut în anexa nr. 2, pe care îl va înainta acestora cu adresa semnată de directorul unităţii.
(2)Referatul medical va cuprinde: datele de identificare ale persoanei private de libertate, starea de sănătate la momentul întocmirii referatului, motivul justificat al neprezentării la organele de urmărire penală/instanţele de judecată, semnătura şi parafa medicului care întocmeşte referatul şi data întocmirii.
(1)Personalul sanitar din unităţi menţine o legătura permanentă cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în scopul informării epidemiologice reciproce şi colaborării în problemele comune.
(2)În cazul apariţiei unor focare epidemice, medicul penitenciarului va cere sprijin autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru efectuarea unor examene de specialitate, investigaţii de laborator şi internări în spitale; de asemenea, poate solicita materiale şi personal de specialitate pentru lichidarea acestora.
Personalul medico-sanitar al Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evaluează activitatea personalului medico-sanitar din unităţile subordonate şi acordă sprijin şi îndrumare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor, raportând conducerii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor aspectele deosebite şi propunerile pentru aplicarea măsurilor sanitare ce se impun.
(1)Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
(3)La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte prevederi anterioare referitoare la asistenţa medicală acordată persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În baza prevederilor prezentului ordin, fiecare unitate penitenciară va elabora, în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, propriile proceduri de asigurare a serviciilor medicale, care vor fi trimise spre avizare Direcţiei medicale şi spre aprobare directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Ministrul justiţiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
MEDICAMENTELE ŞI MATERIALELE SANITARE
care compun trusa de urgenţă la cabinetul medical de unitate
| Nr. crt. | Denumirea produsului | Unitatea de măsură | Cantitatea | |
| A. | Tablete | |||
| 1. | Algocalmin | cp | 20 | |
| 2. | Antinevralgic | cp | 20 | |
| 3. | Ampicilină | cps | 20 | |
| 4. | Aspirină T | cp | 20 | |
| 5. | Paxeladine | cp | 20 | |
| 6. | Colebil | cp | 20 | |
| 7. | Clorfeniramin | cp | 20 | |
| 8. | Meprobamat | cp | 10 | |
| 9. | Dicarbocalm | cp | 20 | |
| 10. | Distonocalm | cp | 20 | |
| 11. | Digoxin | cp | 10 | |
| 12. | Emetiral | cp | 10 | |
| 13. | Eritromicină | cp | 20 | |
| 14. | Extraveral | cp | 20 | |
| 15. | Faringosept | cp | 20 | |
| 16. | Fenobarbital | cp | 10 | |
| 17. | Furosemid | cp | 20 | |
| 18. | Furazolidon | cp | 20 | |
| 19. | Ibuprofen | cp | 20 | |
| 20. | Metoclopramid | cp | 20 | |
| 21. | Mydocalm | cp | 20 | |
| 22. | Nitroglicerină | cp | 20 | |
| 23. | Nifedipin | cp | 20 | |
| 24. | No-Spa | cp | 20 | |
| 25. | Oxacilină | cps | 20 | |
| 26. | Paracetamol | cp | 20 | |
| 27. | Smecta | plic | 20 | |
| 28. | Scobutil | cp | 20 | |
| 29. | Triferment | cp | 30 | |
| 30. | Vitamina C | cp | 20 | |
| B. | Fiole | |||
| 1. | Adrenalină 10/00 | fiole | 5 | |
| 2. | Algocalmin | fiole | 20 | |
| 3. | Ampicilină 500 mg | flacoane | 10 | |
| 4. | Cofeină natriu benzoică | fiole | 5 | |
| 5. | Efedrină | fiole | 5 | |
| 6. | Ergomet | fiole | 5 | |
| 7. | Fenobarbital | fiole | 5 | |
| 8. | Fitomenadion | fiole | 5 | |
| 9. | Furosemid | fiole | 10 | |
| 10. | Gluconat de calciu | fiole | 10 | |
| 11. | Glucoză 33% | fiole | 5 | |
| 12. | Heparină 5.000 Ul/ml | fiole | 5 | |
| 13. | Hemisuccinat de hidrocortizon | fiole | 10 | |
| 14. | Ketonal | fiole | 5 | |
| 15. | Miofilin | fiole | 10 | |
| 16. | Metoclopramid | fiole | 5 | |
| 17. | Oxacilină 500 mg | flacoane | 10 | |
| 18. | Papaverină | fiole | 5 | |
| 19. | Piafen | fiole | 5 | |
| 20. | Penicilină sodică 1 mil. Ul | flacoane | 10 | |
| 21. | Scobutil | fiole | 5 | |
| 22. | Ser fiziologic | fiole | 20 | |
| 23. | Ser antitetanic | fiole | 10 | |
| 24. | Sulfat de atropină | fiole | 5 | |
| 25. | Vitamina C 10% | fiole | 10 | |
| 26. | Xilină 1% | fiole | 5 | |
| 27. | Săruri pentru rehidratare orală | plicuri | 10 | |
| C. | Soluţii uz extern, unguente | |||
| 1. | Alcool iodat 1% | ml | 500 | |
| 2. | Alcool sanitar | ml | 500 | |
| 3. | Baneocin unguent | tub | 2 | |
| 4. | Baneocin pudră | flacon | 1 | |
| 5. | Diclofenac gel | tub | 1 | |
| 6. | Oximed spray | flacon | 1 | |
| 7. | Perogen | tablete | 10 | |
| 8. | Tetraciclină unguent | tub | 1 | |
| D. | Materiale sanitare | |||
| 1. | Comprese sterile | bucăţi | 10 | |
| 2. | Feşe 10/10 | bucăţi | 10 | |
| 3. | Leucoplast role | bucăţi | 2 | |
| 4. | Leucoplast cu rivanol | bucăţi | 10 | |
| 5. | Seringi 2 ml, 5 ml, 10 ml, 20 ml | bucăţi | 20 | |
| 6. | Vată | g | 400 |
MINISTERUL JUSTIŢIEI
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR
PENITENCIARUL ..............................
Nr. ............. din ..................
REFERAT MEDICAL
Privind starea sănătăţii deţinutului ..................., născut la data de
..............., fiul lui ................. şi al .................... .
Deţinutul se află în evidenţa cabinetului medical cu diagnosticul:
.............................................................................
.............................................................................
.............................................................................
.............................................................................
.............................................................................
.............................................................................
Primeşte/nu primeşte tratament şi regim conform recomandărilor medicilor de
specialitate.
Prezentul referat medical nu are valabilitate în faţa organelor judiciare,
reprezentând o informare scrisă a medicului asupra stării de sănătate a
pacientului, în conformitate cu cap. 2 din Legea nr. 46/2003 privind
drepturile pacientului.
Data
...............
Medic,
...........................
(semnătura şi parafa)
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
