Lege
Lege nr. 275 din 4 iulie 2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006
Textul actului · 86 de articole
100%
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Executarea pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi.
Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti de condamnare rămase definitive.
Pedepsele se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.
(1)Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
(2)Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
(1)În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau alte temeiuri.
(2)Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate şi judecătorul delegat la compartimentul de executări penale
(1)Executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat.
(2)Preşedintele curţii de apel desemnează anual unul sau mai mulţi judecători delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.
(3)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea acestor pedepse şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripţie se află un centru de reţinere şi arestare preventivă sau un centru de arestare preventivă, supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea măsurilor preventive privative de libertate şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.
(5)Pe durata exercitării atribuţiilor de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, acesta nu poate desfăşura alte activităţi decât cele stabilite de prezenta lege.
(6)Judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din cadrul fiecărei instanţe de executare, desemnat anual de preşedintele acestei instanţe, supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor neprivative de libertate şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin Codul de procedură penală, regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti şi prin prezenta lege.
(1)Executarea pedepsei amenzii în cazul nerespectării termenului de achitare integrală a acesteia sau a unei rate, când plata amenzii a fost eşalonată, se face potrivit dispoziţiilor privind executarea silită a creanţelor bugetare şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.
(2)Executorii fiscali au obligaţia să comunice instanţei de executare, la data achitării integrale a amenzii, executarea acesteia şi să înştiinţeze instanţa cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.
(1)Controlul executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se asigură de judecătorul delegat la compartimentul de executări penale de la instanţa de executare, direct sau prin intermediul consilierilor serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în circumscripţia căruia se află domiciliul, reşedinţa sau locuinţa persoanei condamnate.
(2)Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, persoana condamnată poate solicita asistenţă şi consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
În situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, din oficiu sau la propunerea consilierilor serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, sesizează instanţa de executare în vederea revocării suspendării.
Dispoziţiile art. 8 şi 9 se aplică în mod corespunzător în situaţia măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control.
(1)Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.
(2)Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de persoane condamnate.
(5)Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.
(1)Pentru anumite categorii de persoane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2).
(2)Penitenciarele speciale sunt:
a)penitenciare pentru minori şi tineri;
b)penitenciare pentru femei;
c)penitenciare-spital.
(1)În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.
În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, medicul penitenciarului, şeful serviciului socioeducativ şi un consilier din cadrul serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, în a cărui circumscripţie teritorială se află penitenciarul, desemnat anual de directorul serviciului, psihologul şi educatorul implicaţi în programul de reintegrare socială a persoanei condamnate.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.
(2)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3)Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.
(4)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.
(5)Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.
(6)Veniturile obţinute prin munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere, escortare, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi a persoanelor arestate preventiv, deţinute în centrele de arestare preventivă sau în secţiile speciale din penitenciare.
(2)Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
(3)Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.
(4)În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(5)În îndeplinirea atribuţiunilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, inclusiv armamentul, în condiţiile legii.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.
(1)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate.
(2)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.
(1)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt:
a)regimul de maximă siguranţă;
b)regimul închis;
c)regimul semideschis;
d)regimul deschis.
(2)Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie.
(1)Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă şi desfăşoară activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.
(1)Regimul de maximă siguranţă nu se aplică următoarelor persoane condamnate:
a)bărbaţii care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani;
b)femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;
c)minorii;
d)persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi cele cu afecţiuni locomotorii grave.
(2)Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. a) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis. Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de maximă siguranţă.
(1)Regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează munca şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere.
(4)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.
(1)Regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
(2)În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
(3)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, prestează munca şi desfăşoară activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei.
(4)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub supraveghere.
(1)Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.
(2)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara penitenciarului, fără supraveghere.
(1)Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)Împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit.
(3)Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(5)Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
(6)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(7)Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(8)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
(1)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate are obligaţia ca, o dată la 6 luni, să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(2)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune dacă persoana condamnată a avut o bună conduită şi a făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială, în special în cadrul activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, precum şi în cadrul muncii prestate.
(3)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate, şi dacă, prin conduita sa, afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia.
(4)Împrejurările prevăzute în alin. (2) sau (3) sunt constatate de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate printr-un raport care se anexează cererii persoanei condamnate ori sesizării comisiei.
(5)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării.
(6)Când judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin încheierea de respingere fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni.
(7)Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
(8)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(9)Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(10)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
(1)Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabileşte de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în funcţie de conduita, personalitatea, vârsta, starea de sănătate şi posibilităţile de reintegrare socială ale persoanei condamnate.
(2)Persoana condamnată este inclusă, ţinând seama de criteriile prevăzute în alin. (1), în programe care urmăresc în principal:
a)desfăşurarea de activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială;
b)instruirea şcolară;
c)formarea profesională.
(3)Programele prevăzute în alin. (2) sunt realizate de serviciile de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.
(4)Pentru fiecare persoană condamnată se întocmeşte un plan de evaluare şi intervenţie educativă de către serviciul de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarului.
(1)Minorii şi tinerii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale de consiliere şi asistenţă, în funcţie de vârsta şi de personalitatea fiecăruia. În sensul prezentei legi, se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit vârsta de 21 de ani.
(2)Programele speciale prevăzute în alin. (1) sunt realizate de serviciile de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.
(3)Dispoziţiile art. 39 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute în alin. (1).
(1)Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după ce li se stabileşte identitatea.
(2)Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate.
(3)Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de majori.
(4)Imediat după primirea persoanei condamnate, administraţia penitenciarului are obligaţia să comunice persoanei desemnate de persoana condamnată locul unde aceasta este deţinută.
(5)Comunicarea prevăzută în alin. (4) se face în scris sau telefonic, iar efectuarea acesteia se consemnează într-un proces-verbal.
(1)Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare.
(2)Pedeapsa închisorii de cel mult 15 ani se execută în penitenciare anume destinate.
(3)În cazurile prevăzute în art. 62 din Codul penal, executarea pedepsei închisorii se realizează în unităţi militare disciplinare.
(1)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activităţii unui organ judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de directorul penitenciarului, iar în cazul persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeaşi perioadă de timp, transferarea temporară se dispune de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Dispoziţiile art. 29 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(4)Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 5 zile, a minorilor care execută măsura educativă a internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ.
(5)De asemenea, este interzisă transferarea pentru o perioadă mai mare de 5 zile a minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate, în alte penitenciare decât cele pentru minori şi tineri.
(6)Sumele stabilite şi avansate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în condiţiile prevăzute în alin. (5) se reţin din cota de 10% consemnată pe numele persoanei condamnate conform art. 62 alin. (1) lit. a). Pentru diferenţa rămasă neachitată, dacă aceasta nu este plătită de persoana condamnată până la liberarea din penitenciar, Administraţia Naţională a Penitenciarelor emite ordin de imputare care constituie titlu executoriu. Dispoziţiile art. 63 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(1)Femeile condamnate la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi.
(2)Minorii şi tinerii condamnaţi la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale.
(1)Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
(2)Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
(3)Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat.
(4)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(1)Persoanele condamnate poartă ţinută civilă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală, aceasta se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului.
(1)Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei.
(2)Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, după consultarea unor specialişti în nutriţie.
(1)În situaţia în care o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate refuză să primească hrana, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la sesizarea directorului penitenciarului, are obligaţia să audieze de îndată persoana condamnată şi să îi solicite o declaraţie scrisă pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărâri. Dacă persoana condamnată refuză să dea declaraţie, se consemnează aceasta într-un proces-verbal întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(2)După audierea persoanei condamnate, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune măsurile legale care se impun sau face propuneri în acest sens directorului penitenciarului.
(3)Directorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată care refuză să primească hrana să fie transferată în infirmeria penitenciarului, unde este ţinută sub supravegherea atentă a personalului medical care asigură persoanei condamnate asistenţa medicală corespunzătoare astfel încât viaţa acesteia să nu fie pusă în pericol.
(4)Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraţie scrisă şi semnată de persoana condamnată, dată în prezenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(1)Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real şi concret în următoarele cazuri:
a)pentru a împiedica evadarea sau actele violente ale deţinuţilor;
b)pentru a întrerupe acţiunile de vătămare corporală a altei persoane sau a sa ori de distrugere a unor bunuri.
(2)Este interzisă imobilizarea cu lanţuri a persoanelor condamnate, iar imobilizarea cu cătuşe, cămăşi de forţă sau alte forme de imobilizare a corpului este permisă doar în situaţii excepţionale.
(3)Folosirea mijloacelor de constrângere trebuie să fie proporţională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară şi doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului şi să nu aibă niciodată caracterul unei sancţiuni.
(4)Utilizarea mijloacelor de constrângere trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi de îndată adusă la cunoştinţă directorului.
(5)Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere se comunică de îndată judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, cu arătarea detaliată a faptelor care le-au determinat.
(1)Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.
(2)Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
(3)Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.
(5)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(6)Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
(7)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(8)Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(9)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
(1)Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(2)Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute în alin. (2) şi persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală.
(1)Libertatea conştiinţei şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite.
(2)Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult.
(1)Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit.
(2)Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii.
(3)Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
(4)Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului.
(1)Persoana condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual, la dosarul medical şi la rapoartele de incident şi poate obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
(2)Consultarea documentelor prevăzute în alin. (1) se face în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.
Măsuri pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate
(1)Prevederile Codului penal şi ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, prezenta lege, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, ordinele emise în temeiul legii, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi regulamentul de ordine interioară a penitenciarului sunt puse la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în limba română sau în limba pe care o înţeleg, imediat după primirea în penitenciar.
(2)Textele prevederilor legale la care se face referire în alin. (1) se pun la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în penitenciare, în locuri accesibile.
(3)În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au deficienţe de comunicare, punerea la dispoziţie a prevederilor legale la care se face referire în alin. (1) se realizează prin folosirea unor modalităţi care să permită înţelegerea acestora.
(4)Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor alin. (1)-(3) se consemnează într-un proces-verbal.
(1)Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2)Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute.
(3)În sensul prezentei legi, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale.
(1)Dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2)Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
(3)În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa persoanei condamnate.
(4)Corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată în scris, de îndată, cu privire la luarea acestor măsuri, iar corespondenţa reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului.
(5)Deschiderea şi reţinerea corespondenţei, potrivit alin. (4), se pot face numai pe baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(6)Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul corespondenţei cu apărătorul, cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului, precum şi cu instanţele sau organizaţiile internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România.
(7)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi şi expedia scrisori în limba maternă, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).
(1)Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru punerea la dispoziţie persoanei condamnate a materialelor necesare, precum şi pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului.
(2)Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii poştale, căruia i se asigură accesul în interiorul penitenciarului.
(3)Personalul furnizorului de servicii poştale este însoţit în interiorul penitenciarului de o persoană anume desemnată de directorul penitenciarului.
(4)Răspunsul la petiţii şi corespondenţa adresată persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se predau de îndată destinatarului, sub semnătură.
(5)Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului.
(1)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală.
(2)Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului.
(3)Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
(4)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot efectua convorbiri telefonice în limba maternă, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3).
(1)Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiţiile climaterice permit, plimbarea în aer liber timp de minimum o oră. Dacă condiţiile climaterice nu permit plimbarea în aer liber, aceasta se asigură într-un alt spaţiu corespunzător.
(2)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului.
(3)Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific.
(4)Durata şi periodicitatea vizitelor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apărătorului.
(6)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât şi cu persoanele care le vizitează.
(1)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri.
(2)Numărul şi greutatea pachetelor care pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de aceste persoane se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani, care se consemnează în fişa contabilă nominală.
(4)Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. 51 alin. (4), pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.
(5)În situaţia în care persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu dispun de mijloace băneşti la punerea în libertate, Administraţia Naţională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu, la nivelul tarifelor practicate de Societatea Naţională a Căilor Ferate Române.
(6)Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra persoanelor private de libertate, cu prilejul percheziţiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se păstrează şi se folosesc în condiţiile prevăzute în alin. (4).
(1)Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2)Asistenţa medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii.
(3)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente.
(1)Examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi în timpul executării pedepsei, în mod periodic.
(2)Examenul medical se realizează în condiţii de confidenţialitate.
(3)Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune declarată de persoana condamnată.
(4)În cazurile prevăzute în alin. (3), persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate are dreptul de a cere să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de persoana condamnată. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa medicală a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
(5)Cheltuielile ocazionate de examenul medical prevăzut în alin. (4) se suportă de către solicitant.
(1)Femeile condamnate la pedepse privative de libertate, care sunt însărcinate, beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. Administraţia penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de un an.
(2)La împlinirea vârstei de un an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.
(3)În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamă, acesta poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei, cu acordul acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia copilului.
(1)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, care au altă cetăţenie decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de confidenţialitate.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu instituţiile prevăzute în alin. (1) pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate.
(3)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate, care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate.
(1)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar, în condiţiile legii.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei.
(3)După încheierea căsătoriei soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului.
(4)În certificatul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul.
(5)Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, şi pot primi în acest scop o învoire de până la 5 zile.
(1)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaţii:
a)să respecte prevederile prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea lor la dispoziţie potrivit art. 43;
b)să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;
c)să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a legii;
d)să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca.
(2)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător persoanelor internate în centrele de reeducare sau în institutele medical-educative.
(1)Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului şi a celor desfăşurate în caz de calamitate.
(2)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o muncă în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activităţi necalificate.
(3)Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate, care au împlinit vârsta de 15 ani, pot presta o muncă potrivită cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, numai la cererea acestora şi cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, dacă nu le este periclitată sănătatea.
(4)Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate, care au împlinit vârsta de 16 ani, pot presta o muncă numai la cererea acestora.
(5)Persoanele condamnate care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei pot presta o muncă numai la cererea acestora.
(6)Folosirea la muncă a fiecărei persoane condamnate se face numai cu avizul medicului penitenciarului.
(7)Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător.
(8)Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
(9)Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sunt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(10)Este asimilată muncii prestate de persoanele condamnate participarea acestora la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională.
Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an, precum şi minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate nu pot presta munca în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi.
(1)Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână.
(2)Pentru persoanele prevăzute în art. 58, durata zilei de muncă nu poate depăşi 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână.
(3)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe baza acordului scris al acestora, pot presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe săptămână, acordându-li-se drepturile băneşti cuvenite pentru acest program de muncă.
(4)Munca în timpul nopţii poate fi prestată cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe săptămână.
(5)Persoanele condamnate beneficiază de cel puţin o zi pe săptămână pentru odihnă.
(1)Munca persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate în penitenciare se realizează:
a)în regim de prestări de servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului;
b)în regie proprie;
c)în interesul penitenciarului, pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
d)în caz de calamitate.
(2)Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu operatori economici, persoane fizice sau persoane juridice, interesaţi în folosirea la muncă a persoanelor condamnate.
(1)Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
(2)Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie, în raport cu programul de muncă.
(3)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care participă la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională primesc lunar, pe durata cursurilor, o remuneraţie egală cu salariul minim pe economie.
(1)Veniturile prevăzute în art. 61 se încasează de către administraţia penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate şi se repartizează după cum urmează: a) 30% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate; b) 70% din venit revin Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.
(2)În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
(1)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă.
(2)Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se repară pe baza ordinului de imputare emis de către directorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu.
(3)Împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul.
(4)Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
(1)Activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială se organizează în fiecare penitenciar şi au ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate.
(2)În fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă. Fondul de carte este asigurat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din venituri proprii, sponsorizări şi donaţii.
(1)În penitenciare se organizează cursuri de şcolarizare pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal.
(2)Cursurile de şcolarizare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se organizează şi se desfăşoară în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Justiţiei, cu personal didactic asigurat şi salarizat de inspectoratul şcolar în a cărui rază teritorială este situat penitenciarul.
(3)În diplome nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor în stare de deţinere.
(4)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot urma cursuri de învăţământ universitar în forma frecvenţă redusă.
(5)Cheltuielile legate de instruirea şcolară sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar în cazul cursurilor de învăţământ universitar, de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice.
(1)Formarea profesională a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor, prin cursuri de calificare şi recalificare, stabilite de administraţia penitenciarului împreună cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau cu structurile teritoriale ale acesteia. În certificatul de absolvire nu se fac menţiuni cu privire la desfăşurarea cursurilor în stare de deţinere.
(2)Cursurile se organizează la unităţile care funcţionează în cadrul penitenciarelor sau la unităţi stabilite în acest scop prin acorduri încheiate între administraţia penitenciarului şi fiecare unitate în parte.
(3)Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice.
(4)Condiţiile privind organizarea instruirii şcolare şi a formării profesionale vor fi stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială adecvate nevoilor şi personalităţii lor, precum şi pentru efectuarea studiilor şi dobândirea unei calificări profesionale, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor.
(2)Cursurile de calificare şi recalificare profesională a minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate sunt stabilite de administraţia penitenciarului împreună cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau cu structurile teritoriale ale acesteia.
(3)Cheltuielile legate de instruirea şcolară şi formarea profesională a persoanelor prevăzute în alin. (1) sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice.
(1)Persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au o bună conduită şi au dovedit stăruinţă în muncă sau în cadrul activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, li se pot acorda următoarele recompense:
a)încredinţarea unei responsabilităţi în cadrul activităţilor prevăzute în art. 64;
b)ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior;
c)suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite;
d)acordarea de premii constând în materiale pentru activităţi ocupaţionale;
e)permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;
f)permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;
g)permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.
(2)Recompensele prevăzute în alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la propunerea şefului secţiei unde este deţinută persoana condamnată, iar recompensele prevăzute în alin. (1) lit. f) şi g) pot fi acordate de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(1)Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată în condiţiile art. 68 în următoarele cazuri:
a)prezentarea persoanei condamnate în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;
b)susţinerea unui examen de către persoana condamnată;
c)menţinerea relaţiilor de familie ale persoanei condamnate;
d)pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e)participarea persoanei condamnate la înhumarea soţului/soţiei, unui copil, părinte, frate/soră sau bunic.
(2)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim închis.
(3)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim semideschis.
(4)Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim deschis.
(5)Permisiunea de ieşire din penitenciar, pentru cazul prevăzut în alin. (1) lit. e), poate fi acordată pe o durată de cel mult 5 zile tuturor persoanelor condamnate, indiferent de regimul de executare, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1).Secţiunea a 2-a Abateri şi sancţiuni disciplinare
(1)Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a)prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
b)tulburarea în orice mod a programului de muncă, a programelor socioeducative care se derulează în penitenciar;
c)procurarea sau deţinerea de bani, bunuri ori de alte valori, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d)comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanţă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
e)utilizarea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
f)nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziţie potrivit art. 43, dacă aceasta creează un pericol real pentru siguranţa sau ordinea în penitenciar.
(2)Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate.
(3)Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciare are obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală. În acest caz poate fi aplicată, în mod provizoriu, una dintre sancţiunile prevăzute în art. 71.
(1)Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt:
a)avertismentul;
b)suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;
c)suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d)suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e)suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;
f)izolarea pentru maximum 10 zile.
(2)Banii, bunurile sau alte valori, procurate ori deţinute în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, se confiscă şi se valorifică potrivit legii.
(3)Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină şi dreptul la plimbarea zilnică.
(4)Limitele sancţiunilor disciplinare prevăzute în alin. (1) lit. b)-e) se reduc la jumătate în cazul minorilor.
(5)Sancţiunile prevăzute în alin. (1) lit. d) şi e) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
(6)Sancţiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. f) nu poate fi aplicată minorilor, femeilor însărcinate ori femeilor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
(7)Sancţiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. f) poate fi aplicată numai cu avizul medicului. Medicul penitenciarului vizitează zilnic şi ori de câte ori este necesar persoanele condamnate care execută această sancţiune disciplinară.
(8)Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise.
(9)Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiune disciplinară.
(1)Abaterile disciplinare se constată de către personalul administraţiei penitenciare şi se consemnează într-un raport de incident.
(2)Raportul de incident se depune la şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.
(3)Nerespectarea termenului prevăzut în alin. (2) atrage răspunderea disciplinară a persoanei vinovate pentru nerespectarea termenului.
(1)Procedura disciplinară se declanşează de şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, care sesizează comisia de disciplină.
(2)Comisia de disciplină este formată din directorul penitenciarului, în calitate de preşedinte, adjunctul acestuia, responsabil cu aplicarea regimurilor de deţinere, şi un supraveghetor ales anual de ceilalţi supraveghetori, în calitate de membri.
(3)Directorul penitenciarului desemnează, în termen de 24 de ore de la sesizarea comisiei de disciplină, o persoană din cadrul personalului penitenciarului, alta decât un supraveghetor, să efectueze cercetarea prealabilă. În termen de 5 zile, persoana desemnată prezintă comisiei de disciplină rezultatele cercetării prealabile.
(4)Comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei alte persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.
(5)La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare.
(6)Sancţiunile disciplinare aplicate se înscriu într-un registru special, iar dosarul disciplinar şi hotărârile comisiei de disciplină se includ în dosarul individual al persoanei condamnate.
(7)În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, sesizează organul de urmărire penală competent.
(1)Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.
(2)Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(3)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
(5)Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(6)Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.
(7)Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).
(8)Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.
Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale
(1)Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:
a)în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (1) şi (2), se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori, şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;
b)în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (1) şi (2), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;
c)în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (3), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
d)în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (4), se consideră 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncă;
e)în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru şcolar şi 15 zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
f)în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.
(2)Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.
(1)Liberarea condiţionată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în calitate de preşedinte, propune liberarea condiţionată ţinând seama de fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, de responsabilităţile încredinţate, de recompensele acordate, de sancţiunile disciplinare aplicate şi de antecedentele sale penale.
(3)Propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate, cuprinsă într-un proces-verbal motivat, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în procesul-verbal, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere şi se comunică persoanei condamnate.
(4)În cazul în care comisia constată că persoana condamnată nu întruneşte condiţiile pentru a fi liberată condiţionat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (3) fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică procesul-verbal persoanei condamnate şi îi aduce la cunoştinţă acesteia, sub semnătură, că se poate adresa direct instanţei cu cerere de liberare condiţionată.
(5)Când persoana condamnată se adresează direct instanţei, cerând liberarea condiţionată, odată cu cererea se trimite şi procesul-verbal întocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta.
(6)În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate.
(1)Administraţia penitenciarului completează pentru fiecare persoană condamnată care execută o pedeapsă privativă de libertate în penitenciar un dosar individual, la care se ataşează dosarul prevăzut în art. 29 alin. (2).
(2)Dosarul individual al persoanei condamnate cuprinde:
a)datele şi actul de identitate ale persoanei condamnate;
b)fotografii din faţă şi din profil;
c)copie de pe hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa privativă de libertate;
d)mandatul de executare a pedepsei;
e)anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei;
f)cazierul judiciar;
g)fişa dactiloscopică;
h)documentele întocmite în urma examenelor medicale;
i)documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 43 alin. (1)-(3);
j)documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate;
k)documentele referitoare la participarea persoanei condamnate la activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, la instruirea şcolară şi formarea profesională a acesteia;
l)documentele referitoare la acordarea recompenselor, dosarul disciplinar şi sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executării pedepsei privative de libertate;
m)alte documente întocmite în timpul executării pedepsei privative de libertate care privesc regimul de executare a acesteia.
(3)Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate şi apărătorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de directorul penitenciarului, la dosarul individual.
(4)Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate şi al judecătorului delegat cu executarea pedepselor.
(5)Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii.
Administraţia fiecărui penitenciar întocmeşte următoarele registre privind persoanele condamnate la pedepse privative de libertate:
a)registrul de evidenţă a primirii persoanelor condamnate, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnată a fost primită în penitenciar;
b)registrul de evidenţă a recompenselor acordate persoanelor condamnate;
c)registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate persoanelor condamnate;
d)registrul de evidenţă a liberării condiţionate a persoanelor condamnate;
e)registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor condamnate.
(1)În cazul decesului unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, directorul penitenciarului înştiinţează de îndată familia persoanei decedate sau o persoană apropiată acesteia, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care sesizează Comisia comună a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar.
(2)Certificatul constatator al morţii şi procesul-verbal al Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar sunt obligatorii.
(3)După decesul persoanei condamnate, soţul/soţia sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea are acces la dosarul individual, dosarul medical, rapoartele de incident, certificatul constatator al morţii şi orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate şi poate obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
(4)Componenţa, organizarea şi funcţionarea Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice.
(5)Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.
(6)În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei, urmaşii acesteia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.
(7)Directorul penitenciarului are obligaţia de înştiinţare prevăzută în alin. (1) şi atunci când persoana condamnată suferă o vătămare corporală gravă, de o boală gravă sau este transferată într-o instituţie medicală pentru tratarea unei boli psihice.
(1)Reţinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecăţii se execută în secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care se organizează şi funcţionează în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Centrele de reţinere şi arestare preventivă se înfiinţează prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar centrele de arestare preventivă se înfiinţează prin ordin al ministrului justiţiei.
(3)Prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripţie funcţionează centrele de reţinere şi arestare preventivă, iar prin ordin al ministrului justiţiei se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripţie funcţionează centrele de arestare preventivă.
(4)Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi a centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei.
(5)Măsurile necesare pentru siguranţa centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi pentru siguranţa centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei.
(1)Reţinerea se execută în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus reţinerea, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(2)Arestarea preventivă se execută în temeiul mandatului de arestare, emis potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
(3)Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă sau în centrele de arestare preventivă a persoanelor faţă de care s-au dispus aceste măsuri preventive se face pe baza ordonanţei prevăzute în alin. (1) sau, după caz, a mandatului de arestare prevăzut în alin. (2), după ce li se stabileşte identitatea.
(4)Centrele de reţinere şi arestare preventivă şi centrele de arestare preventivă sunt obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală.
(5)Dispoziţiile din titlul IV cap. III-VII, referitoare la condiţiile de detenţie, drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, muncă, activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, recompensare, cu excepţia permisiunii de ieşire din penitenciar, şi sancţiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prevăzute în prezentul titlu.
(6)Persoanele reţinute sau arestate preventiv poartă ţinută civilă.
(7)Persoanele arestate preventiv, la cererea lor, pot presta o muncă sau pot desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, în interiorul centrelor de reţinere şi arestare preventivă sau al centrelor de arestare preventivă, cu avizul judecătorului delegat cu executarea pedepselor.
(1)Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă sau a centrului de arestare preventivă completează pentru fiecare persoană reţinută sau arestată preventiv un dosar individual, la care se ataşează dosarul prevăzut în art. 29 alin. (2).
(2)Dosarul individual al persoanei reţinute sau arestate preventiv cuprinde:
a)datele şi actul de identitate ale persoanei reţinute sau arestate preventiv;
b)fotografii din faţă şi din profil;
c)copie de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea sau menţinerea arestării preventive;
d)ordonanţa de reţinere şi mandatul de arestare preventivă;
e)anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea reţinerii sau arestării preventive;
f)cazierul judiciar;
g)fişa dactiloscopică;
h)documentele întocmite în urma examenelor medicale obligatorii prevăzute în art. 51;
i)documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 43 alin. (1)-(3);
j)documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă sau a centrului de arestare preventivă cu privire la exercitarea drepturilor persoanei reţinute sau arestate preventiv;
k)documentele referitoare la acordarea recompenselor, dosarul disciplinar şi sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executării reţinerii sau arestării preventive;
l)alte documente întocmite în timpul executării reţinerii sau arestării preventive.
(3)Persoana reţinută sau arestată preventiv şi apărătorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducătorul centrului de reţinere şi arestare preventivă sau de arestare preventivă, la dosarul individual.
(4)Instanţa de judecată şi procurorul au acces la dosarul individual al persoanei reţinute sau arestate preventiv.
(5)Dosarul individual poate fi consultat de organele abilitate potrivit legii, fără acordul persoanei reţinute sau arestate preventiv.
(6)Datele cu caracter personal ale persoanelor reţinute sau arestate preventiv sunt confidenţiale, potrivit legii.
Administraţia fiecărui centru de reţinere şi arestare preventivă şi a fiecărui centru de arestare preventivă întocmeşte următoarele registre privind persoanele reţinute sau arestate preventiv:
a)registrul de evidenţă a primirii persoanelor reţinute sau arestate preventiv, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana reţinută sau arestată a fost primită în centru;
b)registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor reţinute sau arestate preventiv;
c)registrul de evidenţă a recompenselor;
d)registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare.
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate stabileşte pentru fiecare persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate regimul de executare, conform dispoziţiilor Codului penal şi ale prezentei legi.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia.
(3)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor privitoare la executarea pedepsei la locul de muncă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 4 iulie 2006
Nr. 275.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.