Lege nr. 23 din 18 noiembrie 1969

Capitolul 1

Articolul 1

Pedeapsa închisorii se executa în temeiul mandatului de executare, emis în baza unei hotărîri judecătoreşti definitive de condamnare.

Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deţinere denumite penitenciare, înfiinţate din ordinul ministerului în subordinea căruia se găsesc, iar în cazurile prevăzute de art. 62 cod penal, în unităţi militare disciplinare.

Articolul 2

Condamnaţii sînt primiţi în penitenciare după ce li se stabileşte identitatea.

La primire, condamnaţilor li se aduc la cunoştinţa obligaţiile şi drepturile pe care le au, măsurile disciplinare ce li se pot aplica şi recompensele ce li se pot acorda pe timpul executării pedepsei.

Atît la primire, cît şi în timpul executării pedepsei, condamnaţii sînt supuşi percheziţiei, precum şi măsurilor sanitare şi de igiena.

Articolul 3

Condamnaţii se repartizează la locurile de deţinere, tinindu-se seama de natura infracţiunii, durata pedepsei şi starea de recidiva, de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunea de reeducare.

Deţinerea femeilor se face separat de bărbaţi, iar a minorilor separat de a majorilor sau în locuri de deţinere speciale.

Articolul 4

Mijloacele materiale şi financiare necesare deţinerii, întreţinerii şi reeducării condamnaţilor, precum şi asistenţa medicală sînt asigurate de stat.

Articolul 5

Reeducarea condamnaţilor se realizează prin munca. Condamnaţii sînt obligaţi sa presteze o munca utila pentru care sînt apţi.

De asemenea, reeducarea condamnaţilor se realizează prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfăşurarea unor activităţi cultural-educative, precum şi prin stimularea şi recompensarea celor care sînt stăruitori în munca şi dau dovezi temeinice de îndreptare.

Articolul 6

Minorii condamnaţi vor fi supuşi, în timpul executării pedepsei, unei acţiuni de educare deosebite, pentru a putea deveni cetăţeni utili societăţii.

Minorii care de la primirea în locul de deţinere mai au de executat cel puţin 6 luni închisoare vor continua învăţămîntul general obligatoriu şi li se va asigura posibilitatea de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu gradul de şcolarizare şi cu aptitudinile lor. Dacă minorii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutaţi să obţină o calificare într-o meserie sau sa şi-o completeze, în conformitate cu normele de calificare la locul de muncă. Cadrele didactice, manualele şi rechizitele vor fi puse la dispoziţie de către Ministerul Învăţămîntului, iar personalul şi utilajul necesar pentru calificare într-o meserie se vor asigura de penitenciare.

Minorilor condamnaţi la închisoare pe o durată pînă la 6 luni inclusiv li se asigura posibilitatea de a-şi completa cunoştinţele de cultura generală, tinindu-se seama de gradul lor de şcolarizare.

Articolul 7

Munca condamnaţilor se organizează potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciarului şi se desfăşoară cu respectarea normelor referitoare la protecţia muncii.

Femeile gravide nu vor fi folosite la munca în perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă angajatelor înainte şi după naştere şi nici la munca în mediu toxic sau vatamator. De asemenea, cele care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, precum şi minorii, nu pot fi folosiţi la munca în mediu toxic sau vatamator.

Folosirea la munca a fiecărui condamnat se face cu avizul medicului penitenciarului.

Articolul 8

Durata zilei de muncă nu poate depăşi 12 ore şi se stabileşte în raport cu nevoile procesului de producţie.

Femeilor gravide, celor care au născut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, minorilor, precum şi condamnaţilor care muncesc în mediu toxic sau vatamator, nu li se poate prelungi durata zilei de muncă peste 8 ore.

Articolul 9

Folosirea la munca a condamnaţilor se face în raport cu calificarea profesională pe care o au. În cazul cînd nevoile de brate de muncă calificate au fost satisfacute, cei care au o calificare profesională vor putea fi folosiţi şi la munci necalificate.

Articolul 10

Condamnaţii care au dovezi temeinice de îndreptare, fiind stăruitori în munca şi disciplinaţi, pot presta munca fără paza în afară penitenciarului sau pot fi folosiţi pentru supravegherea altor condamnaţi la locurile de muncă, după ce au executat cel puţin 1/5 din pedeapsa, fracţiune în care se include şi timpul considerat ca executat, ca urmare a muncii prestate.

De prevederile alineatului precedent nu beneficiază cei care au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor sau pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni contra securităţii statului, sau pentru infracţiuni prin care s-a produs o paguba importanţa economiei naţionale, şi nici cei aflaţi în stare de recidiva.

Articolul 11

Munca prestată de condamnaţi este remunerată potrivit normelor şi tarifelor de salarizare stabilite în ramura de activitate în care aceştia sînt folosiţi.

Munca condamnaţilor folosiţi pentru supravegherea la locul de muncă a altor condamnaţi este remunerată cu salariul minim tarifar stabilit pe economie.

Din remuneraţia muncii condamnatului o cota de 10% revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei penitenciarului , facindu-se venit la stat.

Din sumele încasate drept recompensa pentru invenţii, inovaţii şi rationalizari create de condamnaţi în timpul deţinerii, li se acordă acestora o cota de 50%, diferenţa facindu-se venit de stat.

Articolul 12

Muncile prestate de condamnaţi în interesul unităţilor care aparţin Direcţiei generale a penitenciarelor, precum şi muncile prestate în atelierele locurilor de deţinere finanţate de la buget, se remunereaza cu 10% din salariul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrările care se executa în regie, ori din salariul realizat pe baza tarifelor de salarizare în vigoare pentru lucrările ce se executa în acord. Aceasta remunereatie revine în întregime condamnatului.

Muncile cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului nu se remunereaza.

Cotele prevăzute la alin. 3 şi 4 din art. 11, precum şi remuneraţia prevăzută în alin. 1 din prezentul articol, cuvenite condamnatului, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni; din aceasta o treime se pune la dispoziţia condamnatului pentru a o folosi pe timpul executării pedepsei, iar două treimi i se inmineaza la punerea în libertate.

Contribuţia pentru asigurări sociale se suporta de către unitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele respective urmînd a se incasa de administraţia penitenciarului, care le face venit la stat.

Articolul 13

Condamnaţii răspund de pagubele provocate din vina lor la locurile de deţinere sau de muncă. Ei nu răspund pentru pagubele provocate din uzura normală a bunurilor încredinţate spre folosinţă şi nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii.

Cînd condamnaţii au cauzat pagube la locul de deţinere sau de muncă, sumele reprezentind despăgubirile se reţin, atunci cînd este posibil, în primul rind din sumele ce le aparţin, consemnate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, lăsîndu-li-se, în acest caz, o sumă reprezentind echivalentul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se inmineaza la punerea în libertate.

Sumele reprezentind despăgubirile, care nu au putut fi recuperate pînă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit normelor legale.

Pagubele se recuperează de la condamnaţi pe baza ordinului de imputare emis de comandantul penitenciarului, care constituie titlu executor.

Împotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestaţie la organul ierarhic superior în termen de 30 zile de la data luării la cunoştinţa sub semnatura.

Articolul 14

Condamnatul care şi-a executat pedeapsa, după punerea în libertate va fi încadrat în munca prin grija organelor Ministerului Muncii şi a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.

Condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabil total de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, va primi după liberare un ajutor lunar după distincţiile şi în cuantumul prevăzute de dipozitiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de invaliditate în cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat.

De ajutorul lunar în condiţiile şi procentele prevăzute în legislaţia pensiilor beneficiază şi urmaşii celor care au decedat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei.

De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data liberării este invalid gradul I sau II din cauza unui accident în afară de muncă, dacă a avut o activitate remunerată în orice mod de cel puţin 3 ani înainte de începerea executării pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabileşte între limitele de 50 şi 100 % din ajutorul social corespunzător prevăzut de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru cei domiciliaţi în mediul rural, cuantumul ajutorului lunar nu poate depăşi pensia ce se acordă membrilor cooperativelor agricole de producţie.

Ajutorul lunar se acordă numai în situaţia în care cel în cauza nu îndeplineşte condiţiile pentru a obţine pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat ori a altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale şi nu are mijloace de existenta.

Ajutorul lunar se stabileşte de către comitetul executiv al consiliului popular al judeţului în care domiciliază fostul condamnat, pe baza adeverintei eliberate de către administraţia locului de deţinere, din care să rezulte împrejurările în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invaliditate se stabileşte de către comisia de expertizare a capacităţii de muncă din judeţul în care fostul condamnat îşi are domiciliul, iar faptul ca este lipsit de mijloace de existenta se constata de către organele de asistenţa socială.

Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti.

Articolul 15

În timpul executării pedepsei, condamnaţii sînt obligaţi să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziţiei, sa poarte costumul penitenciarului, să respecte regulile de igiena şi prescripţiile medicului locului de deţinere.

De asemenea, condamnaţii sînt obligaţi să se comporte cu grija faţă de bunurile proprietate socialistă aflate în penitenciar sau la organizaţia socialistă unde muncesc.

Articolul 16

Condamnaţii au dreptul la hrana necesară, tinindu-se seama şi de muncă pe care o prestează, precum şi de starea sănătăţii lor, potrivit normelor legale.

Femeilor gravide sau celor care au născut în timpul executării pedepsei, cît timp copilul rămîne cu mama, copiilor născuţi la penitenciar, pînă la vîrsta de un an, precum şi minorilor, li se asigura hrana în mod diferenţiat, potrivit normelor legale stabilite pentru aceste categorii.

Articolul 17

Condamnaţii au dreptul la odihna, plimbare, asistenţa medicală, dreptul de a petitiona, de a primi vizite, pachete cu alimente sau îmbrăcăminte ori medicamente, cărţi, ziare, reviste, tigari, de a primi şi trimite corespondenta şi sume de bani.

Articolul 18

Drepturile condamnaţilor de a primi vizite, pachete şi tigari, de a primi şi trimite corespondenta, se acordă în raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenta stării de recidiva, folosirea la munca, comportarea şi receptivitatea la acţiunea de reeducare.

Sumele de bani aflate asupra condamnaţilor la primirea în penitenciar, precum şi cele primite prin mandat poştal, se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi pot fi folosite de aceştia în condiţiile stabilite prin regulament.

Condamnaţii străini pot fi vizitati de către funcţionarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizaţiei ministerului în subordinea căruia se afla locul de deţinere, afară de cazul cînd prin convenţii internaţionale se dispune altfel.

Articolul 19

În timpul vizitarii condamnaţilor, convorbirea se desfăşoară în limba română. Dacă condamnatul sau vizitatorul nu cunoaşte limba română, convorbirea se desfăşoară în limba pe care o cunosc, conducerea penitenciarului asigurind, în acest caz, ca discuţia să fie inteleasa de personalul care executa supravegherea vizitei.

Articolul 20

Corespondenta, cărţile, ziarele şi revistele, al căror conţinut este apreciat de comandantul penitenciarului ca necorespunzător procesului de reeducare al condamnatului, se reţin şi se păstrează la locul de deţinere, predindu-i-se acestuia la punerea în libertate.

Corespondenta cu conţinut necorespunzător se înaintează, dacă este cazul, organelor competente.

Articolul 21

Pentru încălcarea regulilor de disciplina se pot lua împotriva condamnaţilor una din următoarele măsuri disciplinare:

a)mustrarea;

b)retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi şi trimite corespondenta, pentru perioada la care au dreptul;

c)izolarea simpla, pînă la 15 zile;

d)izolarea severă, pînă la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;

e)transferarea pe o durată de 3 pînă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim restrictiv.

Măsurile prevăzute la literele a-d se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul medicului locului de deţinere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului Direcţiei generale a penitenciarelor, fără a depăşi în total 20 zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispune de către directorul general al Direcţiei generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.

Articolul 22

Împotriva condamnaţilor minori nu se poate lua măsura retragerii dreptului la corespondenta, izolarii severe şi a transferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolarii simple nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile.

Femeilor gravide nu li se pot aplica măsurile prevăzute în art. 21 lit. c, d şi e.

Articolul 23

Condamnaţilor care dau dovezi temeinice de îndreptare, sînt disciplinaţi, muncesc constiincios, îndeplinesc sau depăşesc în mod obişnuit normele de producţie, ori ale căror propuneri de invenţii, inovaţii şi rationalizari sînt însuşite de organele competente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului următoarele recompense:

a)suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenta;

b)ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior.

Articolul 24

Comisia de propuneri pentru liberarea condiţionată poate propune pentru graţiere pe condamnaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 23, precum şi pe cei care se afla în una din următoarele situaţii:

a)au salvat ori şi-au pus în pericol viaţa pentru a salva persoane sau bunuri proprietate socialistă de la incendii, inundaţii ori alte calamitati;

b)au elaborat lucrări ştiinţifice, recunoscute de organele competente şi care, prin aplicarea lor în practica, contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ori a ştiinţei;

c)au adus o contribuţie însemnată la activitatea de reeducare a celorlalţi condamnaţi;

d)au prevenit sau au zadarnicit acţiuni ostile din partea unor condamnaţi, evadari, atacuri asupra personalului de paza sau alte asemenea fapte.

Articolul 25

Condamnaţii care sînt stăruitori în munca, disciplinaţi şi dau dovezi temeinice de îndreptare, precum şi condamnaţii care nu au fost folosiţi niciodată la munca ori nu mai sînt folosiţi, dar dau dovezi temeinice de disciplina şi îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele lor penale, pot fi eliberaţi condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile art. 59 şi 60 din codul penal.

Pentru determinarea părţii din pedeapsa care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate se tine seama de starea de minoritate şi de procentele de îndeplinire a normelor de muncă.

În vederea acordării liberării condiţionate se tine seama şi de muncă prestată în timpul arestării preventive.

Articolul 26

Pedeapsa poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează astfel:

a)pentru depăşirea normei cu 5 pînă la 10%, şase zile executate pentru cinci zile muncite; pentru depăşirea normei cu 10 pînă la 20%, cinci zile executate pentru patru zile muncite; pentru depăşirea normei cu 20% sau mai mult, patru zile executate pentru trei zile muncite;

b)în cazul condamnaţilor minori, pentru îndeplinirea normei sau depăşirea acesteia pînă la 5%, patru zile executate pentru trei zile muncite; pentru depăşirea normei cu 5 pînă la 10%, trei zile executate pentru doua zile muncite; pentru depăşirea normei cu 10% sau mai mult, doua zile executate pentru o zi muncita;

c)pentru muncile productive care nu se pot norma, şase zile executate pentru cinci zile muncite, iar în cazul condamnaţilor minori, patru zile executate pentru trei zile muncite;

d)pentru muncile gospodăreşti cu caracter permanent, necesare penitenciarului, precum şi pentru supravegherea altor condamnaţi, cinci zile executate pentru patru zile muncite, iar în cazul condamnaţilor minori, trei zile executate pentru doua zile muncite;

e)pentru condamnaţii care au elaborat lucrări ştiinţifice, sau ale căror propuneri de invenţii, inovaţii şi rationalizari au fost însuşite de organele competente, ori care au desfăşurat alte activităţi deosebite, trei zile executate pentru doua zile muncite, pe timpul afectat acestor activităţi.

Articolul 27

În vederea liberării condiţionate, funcţionează la fiecare penitenciar o comisie de propuneri.

Comisia este alcătuită din preşedinte şi patru membrii.

Preşedintele comisiei este procurorul delegat al procuraturii judeţene în a carei raza teritorială se afla penitenciarul.

Comandantul penitenciarului este membru de drept în comisie. Ceilalţi membrii se desemnează de către comandant, din rindul personalului subordonat care ocupa funcţii prevăzute în regulament. Comisia are un secretar, care este şeful evidentei condamnaţilor.

Articolul 28

Comisia prevăzută la art. 27 examinează situaţia fiecărui condamnat, pentru a constata dacă sînt îndeplinite condiţiile art. 59 şi 60 din codul penal, întocmind un proces-verbal în care se consemnează modul de comportare a condamnatului în penitenciar şi la locul de muncă, date cu privire la munca prestată şi, cînd este cazul, propunerea pentru liberare condiţionată.

Procesul-verbal prin care se constată că sînt întrunite condiţiile cerute pentru liberarea condiţionată se înaintează judecătoriei în a carei raza teritorială se afla penitenciarul, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 450 din codul de procedura penală.

În cazul în care comisia constata ca cel condamnat nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi liberat, fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei acestuia, termen care nu poate fi mai mare de un an. Totodată, pune în vedere condamnatului ca se poate adresa direct instanţei.

Cînd condamnatul se adresează direct instanţei cerind liberarea condiţionată, odată cu cererea se trimite şi procesul-verbal al comisiei de propuneri.

Articolul 29

Paza exterioară a penitenciarelor, supravegherea şi escortarea condamnaţilor se fac cu personal anume instruit, luindu-se măsuri pentru preintimpinarea sustragerii condamnaţilor de la executarea pedepsei închisorii.

Articolul 30

În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, au acces în locurile de deţinere şi de muncă preşedintele tribunalului sau judecătorul delegat de acesta şi procurorul competent potrivit legii. De asemenea, delegaţii organelor cu atribuţii de control, precum şi persoanele autorizate de ministerul în a cărui subordine se găsesc locurile de deţinere.

Capitolul 2

Articolul 31

Comandantul penitenciarului, primind mandatul de executare a pedepsei cu moartea, pune în vedere de îndată condamnatului, în prezenta procurorului, ca are dreptul să facă cerere da graţiere în termen de 5 zile libere, consemnind aceasta într-un proces-verbal.

Cererea de graţiere împreună cu copiile de pe hotărîrile pronunţate în prima instanţa şi în recurs se înaintează de preşedintele instanţei prevăzute în art. 452 din codul de procedura penală, Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, prin Ministerul Justiţiei.

Articolul 32

Pedeapsa cu moartea se executa pe baza dispoziţiei scrise date de preşedintele instanţei prevăzute în art. 31 alineatul ultim.

Dacă condamnarea la moarte priveşte o femeie, preşedintele da dispoziţie de executare numai după ce s-a constatat ca persoana condamnata nu se afla în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 55 alin. 1 din codul penal.

La locul de executare vor fi prezenţi preşedintele tribunalului în a cărui raza teritorială se afla penitenciarul, procurorul şef al procuraturii judeţene sau, după caz, al procuraturii militare, ori delegaţii acestora, comandantul penitenciarului şi un medic legist.

Preşedintele tribunalului poate incuviinta prezenta şi a altor persoane.

Executarea pedepsei cu moartea se face prin impuscare.

Capitolul 3

Articolul 33

Executarea amenzii penale se face de către:

a)unitatea care face plata salariului sau oricărui alt venit din munca, cuvenit condamnatului;

b)organul care dispune efectuarea plăţii pensiei, cînd condamnatul este pensionar.

În cazul în care condamnatul este membru sau pensionar al unei cooperative agricole de producţie, ori nu se găseşte în vreuna din situaţiile prevăzute în alineatul precedent, executarea amenzii penale se face de către organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular al localităţii în care domiciliază condamnatul.

Articolul 34

Conducerea unităţii sau organul care dispune efectuarea plăţii pensiei ia măsuri pentru reţinerea amenzii, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează executarea creanţelor statului, din venitul din munca sau, după caz, din pensia celui condamnat, comunicînd instanţei încasarea şi depunerea amenzii.

Organul financiar ia măsuri pentru încasarea amenzii şi comunică instanţei darea în debit.

Amenda aplicată unui membru sau pensionar al unei cooperative agricole de producţie se poate executa prin reţinere, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează executarea creanţelor statului, din veniturile în bani sau în natura pe care cel condamnat le are de primit de la cooperativa, iar în cazul cînd aceasta reţinere nu este posibila, ea poate fi executată asupra altor bunuri aparţinînd condamnatului.

În caz de concurs al amenzii şi al cheltuielilor judiciare datorate statului, cu despăgubirile civile, se da preferinta despăgubirilor civile.

Capitolul 4

Articolul 35

Comitetul executiv al consiliului popular din unitatea administrativ-teritorială în cuprinsul căreia îşi are domiciliul condamnatul, primind copia de pe dispozitivul hotărîrii prin care s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii unuia din drepturile prevăzute în art. 64 lit. a, d şi e din codul penal, va aduce aceasta la cunoştinţa serviciilor competente, pentru luarea în evidenta.

Articolul 36

Orice organ chemat să efectueze un act care implica pentru persoana interesată exerciţiul unuia dintre drepturile prevăzute în art. 64 din codul penal va cere acelei persoane sa dea o declaraţie că nu a suferit vreo condamnare prin care i s-a interzis exerciţiul acelui drept.

Organul prevăzut la alineatul precedent, dacă socoteşte necesar, va cere relaţii de la instituţia care tine evidenta persoanelor condamnate.

Articolul 37

Pedeapsa complimentară a degradării militare se executa potrivit dispoziţiilor legale speciale.

Articolul 38

Executarea pedepsei complimentare a confiscării averii se face potrivit prevederilor legale care reglementează executarea creanţelor statului şi confiscarea.

Capitolul 5

Articolul 39

Măsura arestării preventive se executa în penitenciare sau în locuri anume înfiinţate prin ordinul, după caz, al ministrului forţelor armate, ministrului afacerilor interne, preşedintele Consiliului Securităţii Statului sau procurorului general.

Ministerul Forţelor Armate asigura locurile de deţinere pentru militarii arestaţi preventiv, cercetati de organele prevăzute în art. 208 lit. a şi b din codul de procedura penală.

Cei arestaţi preventiv vor fi ţinuţi separat de condamnaţi.

Deţinerea femeilor se face în condiţiile art. 3 alin. 2 din prezenta lege.

Deţinerea minorilor se face separat de majori.

La cererea organului de urmărire penală, arestatii preventiv în aceeaşi cauza sînt ţinuţi separat unii de alţii.

Paza şi supravegherea detinutilor aflaţi în locurile de deţinere preventivă înfiinţate prin ordinul procurorului general se fac cu personal specializat.

Articolul 40

Arestatii preventiv aflaţi în curs de urmărire penală pot primi vizite, pachete, pot trimite şi primi corespondenta, cu aprobarea organelor de urmărire penală. Ei au dreptul sa trimită scrisori închise organului care efectuează urmărirea penală, procurorului care supraveghează activitatea de urmărire penală, procurorului şef al unităţii de procuratura, procurorului ierarhic superior al acestuia, precum şi altor organe.

Detinutii aflaţi în curs de judecată pot primi vizite, pachete, bani şi pot trimite sau primi corespondenta. Ei pot să-şi procure cărţi, ziare şi reviste, cu aprobarea comandantului locului de deţinere, şi sa participe la acţiunile cultural-educative.

Arestatii preventiv pot fi folosiţi la munca numai în cazul cînd consimt la aceasta şi cu avizul medicului locului de deţinere, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc efectuate prin rotaţie, pentru care consimţămîntul nu este necesar. Cei care se găsesc în curs de urmărire penală pot fi folosiţi la munca, în aceleaşi condiţii, numai cu avizul organului de urmărire.

Detinutii aflaţi în curs de urmărire penală sau de judecată vor purta îmbrăcăminte personală. Pentru motive temeinice, ei vor trebui sa poarte costumul locului de deţinere.

Articolul 41

Dispoziţiile art. 2-4, 6-9, 11-23, 26, 29, 30, 42 şi 43 se aplică în mod corespunzător.

Capitolul 6

Articolul 42

În caz de moarte a unui condamnat, lucrurile, actele şi banii acestuia aflate la penitenciar se predau familiei. Dacă aceste bunuri nu au fost reclamate în termen de un an de la încunoştiinţarea familiei sau, în cazul cînd nu se cunoaşte nici un membru al familiei, după împlinirea unui an de la deces, trec în proprietatea statului.

Articolul 43

Actele necesare pentru stabilirea unui drept, despre care se afirma ca a luat naştere în legătură cu executarea pedepsei închisorii, se eliberează de către locul de deţinere numai organelor competente sa stabilească existenta sau inexistenta acestui drept.

Articolul 44

Modul de executare a pedepsei închisorii, a pedepsei cu moartea şi a măsurii arestării preventive se stabileşte prin regulament aprobat de Consiliul de Miniştri.

Articolul 45

Ministerul Forţelor Armate va emite instrucţiuni cu privire la executarea pedepsei închisorii în unităţile militare disciplinare, potrivit dispoziţiilor art. 62 din codul penal şi dispoziţiilor prezentei legi, aplicate în mod corespunzător specificului acestor unităţi, precum şi cu privire la modul de executare a arestării preventive de către militarii cercetati de organele de cercetare penală prevăzute în art. 208 lit. a şi b din codul de procedura penală.

Articolul 46

Pentru timpul de la 1 ianuarie 1969 pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, condamnaţii care executa pedepse pînă la 5 ani închisoare vor primi o cota de 5% din remuneraţia muncii prestate, iar cei care executa pedepse mai mari de 5 ani vor primi o cota de 3% .

Articolul 47

Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, calcularea părţii din pedeapsa care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea aplicării art. 59 şi 60 din codul penal, se face potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 720/1956.

Articolul 48

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1970. Pe aceeaşi dată Decretul nr. 104/1951 pentru stabilirea modului de executare în unităţile disciplinare de către militarii în termen a unor pedepse privative de libertate, Decretul nr. 720/1956 pentru reglementarea punerii în libertate înainte de termen, pe baza muncii prestate şi bunei comportări, publicat în Buletinul Oficial nr. 2 din 16 ianuarie 1957, Decretul nr. 126/1958 privind regimul unor condamnaţi la pedepse privative de libertate, Decretul nr. 500/1958 pentru aprobarea Regulamentului privind executarea hotărîrilor judecătoreşti prin care s-a pronunţat pedeapsa cu moartea, precum şi Decretul nr. 292/1961 privind stabilirea şi recuperarea pagubelor materiale produse Ministerului Afacerilor Interne de către detinutii din locurile de deţinere, se abroga.