Decizie nr. 657 din 15 octombrie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Parohia Boteanu Ienii din Bucureşti în Dosarul nr. 37.668/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 99D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar punctul său de vedere asupra excepţiei, apreciind că este neîntemeiată.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Sentinţa civilă nr. 7.772 din 25 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 37.668/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Parohia Boteanu Ienii din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată pentru o sumă de bani reprezentând despăgubiri pentru un teren, despăgubiri acordate printr-o decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi la virarea în contul său a respectivei sume.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, la momentul la care a introdus acţiunea, nu exista nicio cauză legală de suspendare sau amânare a emiterii titlurilor de plată, conform Legii nr. 247/2005, şi nici de eşalonare sau de amânare a plăţii despăgubirilor în numerar. Ulterior depunerii acţiunii a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care stabileşte, în art. 41, un termen foarte lung de plată a despăgubirilor, de 5 ani, şi o altă procedură pentru plata titlurilor de plată pentru dosarele care erau aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Susţine că prevederile art. 41 alin. (1)-(4) încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât se aplică inclusiv litigiilor aflate deja pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De asemenea, se încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, autorului excepţiei fiindu-i aplicabil un tratament diferit faţă de alte entităţi aflate în situaţii similare, cărora li s-a emis titlul de plată şi s-a făcut plata integrală a despăgubirilor în numerar. Precizează că nerespectarea acestor două principii constituţionale atrage şi nesocotirea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

7.Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la conformitatea cu prevederile constituţionale invocate a textelor de lege criticate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 9 şi art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea excepţiei, rezultă însă că în mod eronat instanţa a reţinut în dispozitivul hotărârii prevederile art. 9 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia vizând, în mod expres, prevederile art. 4 din lege. Totodată, având în vedere data introducerii acţiunii, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum şi obiectul cauzei, constând în cererea de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată pentru o sumă de bani reprezentând despăgubiri pentru un teren, despăgubiri acordate printr-o decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, care au următoarea redactare:

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2)Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3)Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4)Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

12.În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (5) care impune obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) care instituie regula neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile şi art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauză, autorul excepţiei este titularul unui drept de despăgubire născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea unui titlu de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care însă nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, întrucât nu s-a eliberat titlul de plată.

14.În motivarea excepţiei se critică, în esenţă, faptul că art. 41 din Legea nr. 165/2013 stabileşte un termen foarte lung de plată a despăgubirilor şi o altă procedură pentru plata titlurilor de plată pentru dosarele care erau aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se susţine că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât prevederile de lege criticate se aplică inclusiv litigiilor aflate deja pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De asemenea, se încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, autorului excepţiei fiindu-i aplicabil un tratament diferit faţă de alte entităţi aflate în situaţii similare, cărora li s-a emis titlul de plată şi s-a făcut plata integrală a despăgubirilor în numerar.

15.Este de observat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor critici de constituţionalitate similare, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. Astfel, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună, în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, şi Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14).

16.Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că, în condiţiile existenţei unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispoziţiile legale criticate, care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în conformitate cu graficul de eşalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (a se vedea Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, paragraful 14).

17.În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situaţie juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente modalităţii de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii (a se vedea şi Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2015).

18.Întrucât în cauza de faţă sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Parohia Boteanu Ienii din Bucureşti în Dosarul nr. 37.668/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

PREŞEDINTE

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu