Decizie nr. 764 din 18 decembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1), art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cornelia Smaranda în Dosarul nr. 8.090/109/2013 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 373D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă că, la dosar, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând considerentele care au stat la baza deciziilor nr. 395 din 3 iulie 2014 şi nr. 413 din 3 iulie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 9 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.090/109/2013, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) şi art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Cornelia Smaranda într-o cauză având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) la emiterea titlului de despăgubire, respectiv a dispoziţiei de plată pentru o sumă ce a fost stabilită în urma raportului întocmit de evaluator.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că se află în etapa în care stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate abuziv a fost efectuată în conformitate cu procedura stabilită prin titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, iar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 au fost parcurse toate etapele administrative prevăzute de lege, inclusiv evaluarea imobilelor de către experţi, necontestată de părţi, urmând să se emită decizia reprezentând titlu de despăgubire. Anularea etapelor administrative prealabile efectuate în conformitate cu procedurile legale în vigoare şi reluarea procedurii potrivit art. 17 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 165/2013 constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii. În plus, textele de lege criticate instituie şi o discriminare a autorului excepţiei, în condiţiile în care alte persoane aflate în aceeaşi etapă a procedurii de despăgubire au intrat în posesia titlului şi au încasat efectiv sumele de bani cuvenite. Totodată, nu este echitabil ca autorul excepţiei să fie supus procedurii instituite prin noua lege, în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are chiar posibilitatea să invalideze decizia emisă de entitatea prevăzută de lege, să li se acorde puncte în loc de bani, iar aceste puncte să le poată valorifica prin licitaţie după o perioadă de peste 60 de luni de la adoptarea legii.

7.Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu retroactivează, deoarece aplicarea lor priveşte cererile nesoluţionate încă la momentul intrării în vigoare a legii. Intervenţia legiuitorului şi adoptarea Legii nr. 165/2013 a fost impusă de lipsa de eficienţă a sistemului de restituire a proprietăţilor în România, constatat de Curtea Europeană prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În speţă, reclamanta se poate prevala doar de o creanţă condiţională în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 11 decembrie 2006 şi 14 decembrie 2006 pronunţate în cauzele Caracas împotriva României şi Ionescu şi Mihăilă împotriva României. Situaţia de dezavantaj sau de discriminare în care reclamanta s-ar găsi prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 are o justificare obiectivă, deoarece rezultă din respectarea hotărârii Curţii Europene, şi rezonabilă, păstrând un just echilibru între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalităţii de acordare a despăgubirilor - prin acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte - nu are caracter retroactiv, deoarece în această materie este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor. Normele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplică de la data intrării lor în vigoare unor situaţii juridice în curs de derulare, aspect ce nu are caracter retroactiv. De asemenea, acestea se aplică în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist, motiv pentru care acestea nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate sau procedurilor finalizate. Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea principiului egalităţii, noile dispoziţii putând conduce la acordarea de despăgubiri într-un cuantum diferit de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. Dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor nu este negat, ci se instituie doar un nou sistem de calcul.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere transmise pe părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 4 teza întâi prin raportare la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) şi art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea observă că obiectul excepţiei în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criticile formulate îl constituie prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

–Art. 4 teza întâi: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi [...].";

–Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

–Art. 17 alin. (1): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.";

–Art. 21 alin. (6) şi (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(8)Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)."

13.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală prin textele de lege criticate, că prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Aşadar, aplicarea imediată a legii noi în domeniul propriu de activitate cu privire la situaţiile pendinte nu aduce atingere principiului neretroactivităţii. Curtea a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004 şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).

15.În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat, de asemenea, că măsurile de executare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia (paragraful 128).

16.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 165/2013, care fac trimitere la procedura acordării de măsuri compensatorii, prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea constată că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea reţine că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014).

17.Referitor la critica formulată cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reţinut că atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut. Scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just. De altfel, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014 şi Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014*), nepublicată la momentul pronunţării prezentei decizii).

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Smaranda în Dosarul nr. 8.090/109/2013 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi prin raportare la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu