Decizie nr. 792 din 27 septembrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile V. Sandu în Dosarul nr. 6.049/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 671D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 8 lit. b) şi c) din Legea nr. 119/2010 instituie o diferenţă de tratament juridic între persoanele care au desfăşurat munca în "condiţii speciale" şi cele care au desfăşurat munca "în alte condiţii", astfel că nu se poate susţine existenţa unui tratament unitar pentru persoane aflate în situaţii obiectiv diferite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.049/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Vasile V. Sandu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât nu prevede un tratament diferenţiat pentru persoanele care au desfăşurat activitatea "în alte condiţii de muncă". În acest sens, arată că aceste persoane au desfăşurat munca în condiţii cu un grad de risc superior celui atribuit grupei "condiţii speciale", astfel că beneficiul majorării punctajelor lunare realizate în perioadele respective ar fi trebuit să fie diferit, iar nu identic.

Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât între persoanele care au lucrat în "condiţii speciale" şi cele care au lucrat "alte condiţii" există o diferenţă de tratament instituită însă nu prin dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010, ci prin prevederile art.8 lit. b) şi c) din aceeaşi lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: "Beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: [...] c) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi din Constituţie : art. 15 alin. (1) prin care se arată că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea." şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 119/2010 instituie beneficiul majorării punctajelor lunare realizate de militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor în perioadele în care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite, speciale, respectiv în grupa I sau a II-a de muncă, ori în "alte condiţii", aşa cum sunt acestea reglementate în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.032 din 8 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, "Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei, în sensul prezentei hotărâri, se definesc după cum urmează:

a)locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite sunt cele care implică existenţa unor factori de risc generaţi de specificul activităţii militare, cu repercusiuni asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare;

b)locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generaţi de specificul activităţii militare, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare;

c)locurile de muncă şi activităţile cu alte condiţii sunt cele care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situaţii - şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie."

Art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 conţine o clasificare asemănătoare.

Curtea reţine, aşadar, că între categoriile de locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, speciale şi cele încadrate în "alte condiţii" există o deosebire dată de gradul diferit de risc pentru sănătate şi nivelul de solicitare al celui care desfăşoară astfel de activităţi.

Această deosebire a reprezentat temeiul criticii formulate de autorul excepţiei care a considerat că situaţiile obiectiv diferite trebuie să determine sub toate aspectele un tratament juridic diferenţiat, în caz contrar fiind discriminat din perspectiva obţinerii unor drepturi echivalente condiţiilor mai solicitante în care a desfăşurat activitatea profesională.

Faţă de această critică, Curtea reţine, în acord cu cele statuate în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament juridic uniform pentru persoane aflate în situaţii similare. Existenţa unor situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impune în anumite cazuri instituirea unui tratament diferenţiat, în deplin acord cu principiul constituţional amintit. În sensul celor arătate este şi Decizia nr. 648 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 8 august 2012.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 119/2010, Curtea observă că acestea creează o diferenţă de tratament juridic doar între persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite şi speciale de muncă, dar instituie o reglementare identică pentru cei care au desfăşurat activitatea în condiţii speciale şi în "alte condiţii". Cu toate acestea, dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege stabilesc beneficiul acordării unor perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu în mod diferenţiat pentru cele 3 categorii de activităţi, astfel: "a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;

b)6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă; c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă [...]".

Prin urmare, condiţiile de calcul al pensiilor militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor sunt diferite după cum aceştia au lucrat în condiţii deosebite, speciale ori în "alte condiţii", reflectând diferenţele obiective în care aceste persoane au desfăşurat activitatea, astfel încât criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei sunt lipsite de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Vasile V. Sandu în Dosarul nr. 6.049/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea