Decizie nr. 784 din 3 iunie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ana Mateaş în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009, Curtea Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ana Mateaş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă prevederile art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece modifică o lege organică, respectiv legea privind reforma în domeniul sănătăţii. Acest lucru nu este permis de textul constituţional amintit, legile organice putând fi modificate numai de un act normativ de acelaşi nivel, respectiv tot o lege organică.

În continuare, arată că prin restrângerea ariei calificărilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcă dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, se susţine de către autoarea excepţiei că prin aplicarea imediată a textului criticat se încalcă principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 din Constituţie.

Curtea de Apel Oradea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, respectiv cele adoptate în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţie, iar nu şi la ordonanţele de urgenţă adoptate în baza art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 din Constituţie, se arată că textele de lege criticate nu conţin prevederi prin care să se indice aplicarea retroactivă a legii, astfel că acestea încep să producă efecte juridice după intrarea în vigoare a actului normativ criticat.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă la ordonanţele Guvernului care pot fi emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Or, în speţă este vorba de o ordonanţă de urgenţă a Guvernului adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În continuare, apreciază că textele criticate nu conţin dispoziţii retroactive, ci, din contră, art. II alin. (1) din ordonanţă prevede că efectele ei se produc începând cu data intrării în vigoare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizării, textul art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost modificat prin Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. De asemenea, potrivit Legii nr. 91/2010, art. I pct. 1 a devenit art. I pct. 1^1. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1^1 şi 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Înainte de modificare, textul art. I pct. 1 (devenit pct. 1^1) avea următorul conţinut: "1. La articolul 178, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2)Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.»"

După modificarea survenită, textul are următorul conţinut: "La articolul I punctul 1^1, alineatul (2) al articolului 178 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2)Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una dintre următoarele condiţii:

a)să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;

b)să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.

Celelalte texte criticate au următorul conţinut:

–Art. I pct. 7: "La articolul 183^3, după litera m) se introduc două noi litere, literele n) şi o), cu următorul cuprins:

n)dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager;

o)în cazul existenţei plăţilor restante, a căror vechime este mai mare de 2 ani, în condiţiile în care se constată nerespectarea achitării obligaţiilor către furnizori prin încălcarea legislaţiei în vigoare privind înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitatea instituţiei a acestor datorii corelată cu respectarea termenelor contractuale.»";

–Art. II: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţia de manager sau manager interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care îndeplineşte dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ministrul sănătăţii numeşte prin ordin comisii în vederea analizării şi verificării îndeplinirii de către manageri şi manageri interimari a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3)Comisiile prevăzute la alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către manageri şi manageri interimari de spital a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă.

I. La data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, textul art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 prevedea că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.

În critica autoarei excepţiei cu privire la acest text se arăta că prin restrângerea ariei calificărilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcă dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.

Ulterior sesizării, textul art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost modificat prin Legea nr. 91/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Noul text prevede că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi fie al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, fie al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.

Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, se observă că, în urma modificărilor introduse prin Legea nr. 91/2010, soluţia legislativă iniţial criticată a suferit modificări substanţiale. În actuala redactare textul de lege stabileşte că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, fără a specifică domeniul în care acesta trebuie să fi absolvit.

Întrucât textul de lege iniţial criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configuraţie juridică, critica de neconstituţionalitate a rămas ca atare fără obiect, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 din perspectiva criticilor aduse, Curtea constată că alin. (1) şi (4) ale art. 115 din Constituţie reglementează două instituţii distincte, interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice fiind prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Astfel, interdicţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, categorie în care se înscrie şi ordonanţa criticată. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată de existenţa unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul fiind obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Instanţa de contencios constituţional a statuat de nenumărate ori, de exemplu prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ana Mateaş în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.

PREŞEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu