Decizie nr. 225 din 4 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea are deja o jurisprudenţă care nu se impune a fi modificată în prezenta cauză. Cu privire la dispoziţiile art. 100 alin. (8) din ordonanţa de urgenţă, precizează că sunt constituţionale, măsura luării în custodie publică nefiind o măsură privativă de libertate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.810/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Kader Ahmed Marzouk într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Autoritatea pentru Străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) de prelungire a duratei de luare a sa în custodie publică.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, cu privire la dispoziţiile art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, că sunt lipsite de precizie şi previzibilitate, întrucât nu stabilesc durata maximă pentru care străinul poate fi luat în custodie publică pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 100 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă, nu prevăd cui revine competenţa luării acestei măsuri şi nici nu reglementează procedura prin care aceasta poate fi prelungită, în măsura în care o asemenea prelungire ar fi posibilă. De aceea, consideră că textul de lege criticat constrânge magistratul să se substituie legiuitorului, încălcând astfel principiul prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie. În susţinerea acestor afirmaţii, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 189/2006 şi nr. 647/2006.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, arată că încalcă dreptul constituţional la apărare, în măsura în care dispoziţiile criticate nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, precum şi prin limitarea duratei procedurii. Se apreciază că textul este contrar dreptului la apărare şi liberului acces la justiţie, aducând şi o gravă atingere independenţei justiţiei, prin aceea că soluţia prelungirii custodiei publice este impusă instanţei prin lege.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 276/2005 şi nr. 772/2006. Precizează că în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt prevăzute în mod expres atât condiţiile în care se acordă prelungirea duratei de luare în custodie, cât şi perioada maximă pentru care instanţa de judecată poate dispune aplicarea acestei măsuri.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege ce constituie obiect al excepţiei sunt constituţionale. Arată că interesele nelegitime nu pot fi ocrotite, ele fiind contrare legalităţii şi statului de drept, astfel că prelungirea duratei de luare în custodie a străinilor are scopul de a împiedica străinii a căror şedere pe teritoriul ţării este ilegală de a se sustrage de la măsurile de returnare dispuse împotriva lor de autorităţile române.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 93 alin. (5): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă."

–Art. 100 alin. (8): "(8) În situaţia nerespectării obligaţiilor prevăzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului."

Prevederile alin. (6) şi (7) ale art. 100 stabilesc obligaţia străinului de a se prezenta lunar sau ori de câte ori este chemat la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care i-a acordat tolerarea şi să anunţe orice schimbare a reşedinţei, precum şi de a obţine de la aceasta aprobarea prealabilă pentru orice deplasare în afara razei de competenţă.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 care statuează principiile în conformitate cu care se înfăptuieşte justiţia. De asemenea, autorul excepţiei susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, care garantează dreptul la libertate şi siguranţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile amintite nu contravin art. 21, art. 24 sau art. 124 alin. (2) din Constituţie, în cadrul procedurii de prelungire a duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României, fiindu-le acestora garantate exercitarea dreptului la apărare şi accesul liber la justiţie ale pârâtului, iar judecătorul va hotărî în mod deliberat şi în urma analizării tuturor probelor administrate în proces.

Curtea observă că dispoziţiile art. 100 alin. (8) din ordonanţa criticată conţin o măsură de sancţionare a străinilor care nu au respectat obligaţiile ce le reveneau pe timpul cât rămânerea pe teritoriul României le-a fost tolerată de autorităţile române. Luarea în custodie publică este, aşadar, într-o asemenea situaţie, consecinţa comportamentului culpabil al străinului, care a ignorat obligaţiile impuse, nesocotind astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligativitatea respectării legilor, fără a distinge între cetăţenii români şi străini ori apatrizi. În ceea ce priveşte omisiunile de reglementare pe care le semnalează autorul excepţiei, Curtea constată că nu le poate complini, această interdicţie rezultând din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu