Decizie nr. 438 din 15 aprilie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Costică Pălimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascălu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi Secţia penală şi de Gheorghe (Mihai) Gheorghiţă în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 25D/2008, nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr. 346D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr. 346D/2008 la Dosarul nr. 25D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală ca neîntemeiată. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, arată că aceasta este întemeiată, deoarece prin aplicabilitatea ope legis a unei pedepse complementare, în speţă aceea a interzicerii dreptului de a alege, se încalcă principiului proporţionalităţii, cu consecinţa imediată a lezării dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 decembrie 2007, 14 decembrie 2007, 21 ianuarie 2008, 8 februarie 2008 şi 18 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 209/44/2007, nr. 5.750/121/2007, nr. 4.200/121/2006, nr. 65/121/2005 şi nr. 3.875/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi Tribunalul Galaţi Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală (aceste din urmă dispoziţii fiind ridicate doar prin Încheierea din 8 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 65/121/2005 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală).

Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Panaite Gologan, Costică Pălimar, Dumitru Gîrleanu, Aurel Buga, Constantin Cristinel Dascălu şi Gheorghe (Mihai) Gheorghiţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece interzicerea dreptului de a alege se transpune într-o măsură disproporţionată faţă de situaţia care a determinat-o şi nu este necesară într-o societate democratică, unde toţi cetăţenii cu drept de vot trebuie să îşi exercite această posibilitate chiar dacă au fost condamnaţi.

De asemenea, dispoziţiile din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, deoarece inculpatul care a fost condamnat la instanţa de fond nu mai beneficiază de dreptul de a fi ascultat în faţa instanţei de apel. Or, toţi inculpaţii trebuie să beneficieze în cursul procesului penal de acelaşi tratament, legea neputând să îngrădească drepturile în mod discreţionar.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece la nivelul dreptului penal principiul proporţionalităţii îşi găseşte expresia specifică în principiul individualizării sancţiunilor, potrivit căruia stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni trebuie să reflecte atât în mod abstract, cât şi concret gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal. Ca atare, în reglementarea actuală, în cadrul pedepsei accesorii, există, pe de o parte, o individualizare automată, implicită [(art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c)], stabilită prin voinţa legiuitorului, indiferent dacă fapta este săvârşită din culpă sau cu intenţie, dacă pedeapsa principală este închisoarea de 15 zile sau detenţia pe viaţă, dacă cel condamnat avea sau nu o profesie la momentul săvârşirii faptei, făcând imposibilă individualizarea judiciară şi încălcându-se principiul garantat de art. 72 din Codul penal. Prin urmare, interzicerea ope legis, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără un control din partea instanţei, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal încalcă cerinţa proporţionalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi cu situaţia care a determinat-o.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea de către legiuitor a unor criterii de individualizare a pedepsei are ca scop tocmai adaptarea pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport de asemenea situaţii diferite: gravitatea concretă sau abstractă a infracţiunii, periculozitatea infractorului etc. Evident, restrângerea unor drepturi ca urmare a interzicerii exercitării lor o anumită perioadă de timp, strict limitată prin hotărârea de condamnare, nu poate fi dispusă decât cu scopul de ansamblu şi finalitatea specifică a fiecărei pedepse, determinată de mecanismul ce realizează individualizarea acesteia.

De aceea, alegerea de către judecător a drepturilor ce trebuie interzise, precum şi determinarea perioadei de timp în care să nu fie exercitate, ca modalitate concretă de aplicare a pedepsei complementare, constituie, alături de pedeapsa principală dispusă, mijlocul de realizare a individualizării sancţiunii penale.

De asemenea, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Interzicerea unor drepturi, şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conţinut:

–Art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal: "Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a)dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;";

Art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală: "Cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

1.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 64 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că, dincolo de posibilitatea oferită de Constituţia României prin art. 36 alin. (2) de a priva de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă şi prin art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, lasă statelor libertatea unei asemenea reglementări restrictive. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că suspendarea temporară a exerciţiului dreptului de vot pentru o persoană cu privire la care există indicii de apartenenţă la o organizaţie mafiotă urmăreşte un scop legitim. De asemenea, în Cauza Xc/Allemagne, 4 ianuarie 1960, o persoană a invocat faptul că, fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea, autorităţile statale au împiedicat-o să îşi exercite dreptul de vot. Instanţa europeană a arătat că, în termenii art. 3 al Protocolului adiţional la Convenţie, părţile se angajează să organizeze alegeri libere şi nu rezultă din cuprinsul său că ele recunosc oricărei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv propriu. De asemenea, restricţiile referitoare la o categorie limitată de persoane, anume cele condamnate, care sunt în executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei exprimări a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul adiţional.

În sfârşit, o parte dintre criticile autorilor excepţiei privitoare la dispoziţiile din Codul penal vizează şi modalitatea de aplicare, fapt ce nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului. De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulţumiri au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74), când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I-c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

2.În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală este de observat că textul instituie obligativitatea pentru instanţa învestită cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situaţii, şi anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când inculpatul a fost achitat de instanţa de fond. Prin urmare, textul nu instituie, cum greşit susţine autorul excepţiei, imposibilitatea ascultării inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricăror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. Dimpotrivă, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele două situaţii juridice circumscrise de text beneficiază de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalităţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţă, pe de altă parte. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel părţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Costică Pălimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascălu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi de Gheorghe (Mihai) Gheorghiţă în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru